2016-12-06 22:15

MONDEN


Jurnal american - Episodul 41: Chicago Auto Show

 |  18:22
Jurnal american - Episodul 41: Chicago Auto Show

Dacă e mijlocul lui februarie şi te nimereşti laChicago, merită să îţi dedici o zi unei vizite la Auto Show-ul anual care sedesfăşoară aici. Lumea e multă, maşinile sunt strălucitoare şi atmosfera freamătăde amănunte tehnice combinate cu visele de mărire care îl mână pe fiecaredintre noi către o maşină mai bună. Şi, ţinând cont că, atâta vreme cât eşti înAmerica, mai bun înseamnă mai mare, oferta cuprinde destule exemplare pe patruroţi care aduc binişor cu un mic apartament. Prima mea participare laeveniment, în urmă cu patru ani, a fost impresionantă, nu doar pentru că nu maivăzusem niciodată atâtea bijuterii pe roţi adunate la un loc, dar şi pentru cămi se permitea să fac aproape orice cu ele, în afară de a pleca cu vreuna fărăsă plătesc. În rest, te urci la volan, studiezi, bibileşti, compari, citeşti,întrebi, compari iar şi, în general, treci mai departe. Pentru că numita crizăa mai temperat un pic entuziasmul doritorilor de automobil nou, care, se ştie,îşi pierde instantaneu 30-40% din valoarea de piaţă o dată ce ai depăşit cu eluşa dealerului, anul acesta firmele producătoare par şi mai decise să teconvingă, cu orice preţ, că maşina lor e, practic, exact ceea ce ai tu nevoieazi pentru a semna un contract vremelnic cu fericirea şi confortul.

Evenimentul are loc la McCormick Place, un spaţiuexpoziţional imens, aflat în centrul oraşului. Parcarea este întotdeauna oproblemă, de aceea multe hoteluri oferă celor veniţi din alte oraşe curse specialepână acolo. De fiecare dată reuşesc să vizitez numai o jumătate de expoziţie şirecomand călduros ca aventura să înceapă cu mărcile auto pe care le iubeşte fiecarecel mai mult. După patru sau cinci ore de preumblat şi înmagazinat amănuntetehnice, nu-ţi mai vine decât să mănânci un hot-dog la suprapreţ de la unul dinstandurile culinare şi să leşini, liniştit, lângă peretele despărţitor dintredouă mărci auto celebre. M-au atras, ca de obicei,maşinile roşii şi cele albastru – cravată de diplomat.

Am văzut zeci de motoare din care n-am înţeles nimic, dar la care soţulmeu se uita cum mă uit eu la parfumuri: privire umedă, muşchii mimicii puşi latreabă fără milă, pistoane, vaporizatoare, pofte, mângâieri. Într-un Chrysler m-am luptat cu un copil care striga la mine să dau înapoisonorul la filmul care rula pe DVD playerul din spate, iar eu, cuibărită înscaunul de piele bej din dreapta faţă, îl ignoram şi îmi continuam reveriaindusă sonor de Scorpions cu „Here I am, if you send me an angel, Here I am,In the land of the raising star”. Aceeaşi maşină oferea şi posibilitatea săroteşti al doilea rând de scaune şi, în felul acesta, cei de pe al doilea rândşi al treilea rând să stea faţă în faţă, ca la cofetărie. La mijloc existachiar şi o măsuţă pe care să-ţi pui sandvişul fast-food şi butelca cu exces debule consumate într-o veselie în drumurile tale de-a lungul şi de-a latulAmericii. Amalia Niţă

Chicago

http://amalia.revistatango.rohttp://www.amalia33.blogspot.com


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639237-04-26



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image