2016-12-07 18:35

MONDEN


Jurnal american. Episodul 42

 |  17:10
Jurnal american.  Episodul 42
De multe ori am sentimentul că, în loc ca România să împrumute dinpunctele bune ale Americii, America se grăbeşte uneori să se inspire (fără săbănuiască) din metehnele României. În statul vecin, Wisconsin, angajaţiipublici protestează de zile bune pentru că guvernatorul şi cei din conducereaadministrativă au decis să reducă din privilegiile băneşti legate de pensie şiasigurarea medicală. Cei care se bucurau până acum de acoperirea integrală acontribuţiei pentru pensie şi pentru costul asigurării medicale de către stat,nu sunt deloc pregătiţi să renunţe la ceea ce aveau. Pe de altă parte, încondiţiile în care tot mai multe state americane sunt nevoite să recunoascărealitatea că veniturile sunt, pur şi simplu, mai mici decât cheltuielile cucare se obişnuiseră, toată lumea încearcă, într-un fel sau altul, să inventezemetode prin care să mai taie din cheltuielile publice. Asta îmi sună atât decunoscut încât, de la o vreme, nu-mi mai pică bine să mă uit la televizor.

Reducerea drastică avânzărilor de case este una din cauzele reducerii veniturilor la buget, pentrucă la fiecare tranzacţie se plăteau sume importante pentru transferulproprietăţii. Valorile caselor erau înfricoşător de mari, iar taxele de vânzareaşişderea. Magazinele mici se închid pe capete şi aproape tot comerţul se mutăîn ograda halelor de vânzări corporatiste, spaţii comerciale prin care parcurgikilometri, ori de câte ori ai o treabă acolo. Pe de altă parte, chiar şilanţuri comerciale mari îşi anunţă, cu eternul zâmbet pe buze, falimentul. Păiparcă alta fusese socoteala de acasă, noi venisem în târg pentru prosperitateşi bunăstare, iar acum, după ce abia ne obişnuisem cu un pic de huzur,realitatea vine grămadă peste noi, vânturându-ne peste speranţe concepte cum arfi cumpătarea, renunţarea, reeşalonarea, amânarea şi alte cuvinte neplăcute, degroaza cărora am fugit cândva de acasă. Aş fi vrut atât de mult ca, în loc detoate astea, să aud cum peste România au venit laptele şi mierea visului americanşi să nu mai conteze atât de mult dacă eşti aici sau acolo, pentru că peste tote bine, nu de alta, dar de rău începem să ne plictisim iar, încet, încet.

Amalia Niţă

Chicago

http://amalia.revistatango.rohttp://www.amalia33.blogspot.com


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639237-07-16



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image