2016-12-10 20:40

MONDEN


Jurnal american. Episodul 43

 |  17:40
Jurnal american. Episodul 43

Deşi încă nu am decis dacă e cu adevărat bine să fii un adult caretrăieşte visul american, cred că, măcar din punctul de vedere al jucăriilor,cărţilor şi hainelor, e fantastic să fii copil aici. Magazinele cu jucării suntadevărate spaţii magice, unde chiar şi adulţii, fiinţe care, cel puţinteoretic, se ghidează după legile logicii, îşi pot pierde uzul raţiunii şi sepun pe cumpărat păpuşi şi maşini. Nu de puţine ori, sub pretextul că am ofetiţă, mi-am luat cele mai recent lansate păpuşi, cu cele mai fantasticegarderobe de pe faţa pământului. Nu ai cum să rezişti. Dacă s-ar pune cap lacap minutele în care am jurat mincinos că, la următoarea vizită în magazinul cujucării, nu mai cumpăr nimic, s-ar obţine zeci de ore. Poate că, pe uşilemagazinelor, mai potrivite decât inscripţiile cu orarul de funcţionare, ar ficâteva pancarte cu „lăsaţi orice speranţă de conservare a portofelului afară,voi cei ce intraţi aici”. În toate visele în care părăseam America, plângeamstraşnic după magazinele de jucării. Prinţesele de ultimă generaţie, animalelede pluş, varietatea jocurilor pentru copii mai mari, abundenţa incredibilă aarticolelor pentru petreceri, toate îmi transmiteau mesajul „mai gândeşte-te”.

Dar în visele acelea cu plecarea plângeam şi după cărţi, şi după hainelepentru cei mici, şi după toate lucrurile care, în opinia mea idealistă, artrebui să fie ceva normal pentru toţi copiii pământului. Potopul de lucruribune este, din păcate, contrabalansat de absenţa posibilităţii de a ieşispontan la joacă „în faţa blocului”, de aranjamentele organizatorice elaboratecare trebuie parcurse pentru ca un copil să întâlnească alt copil în afaraorelor de şcoală. De multe ori, după ce îşi termină cu bine temele pentruacasă, copiii se joacă singuri în camera lor superbă, încărcată cu de toate.N-am să uit niciodată imaginea fetiţei simpatice, copila unor prieteni de aicicare, pierdută între minunăţiile din camera ei, mi-a şoptit, oarecum secret şinostalgic, că abia aşteaptă să vină vacanţa, să urce în avion şi să se opreascădirect la bunicii din România. Şi atunci mă întreb, pentru a nu ştiu câta oară,care e proporţia optimă între bucuriile materiale şi cele sufleteşti, întrelucrurile pe care le atingem şi lucrurile care ne ating.

Amalia Niţă

Chicago

http://amalia.revistatango.rohttp://www.amalia33.blogspot.com


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639237-10-05



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image