2017-06-27 01:41


Psihologul explică în ce măsură neloialitatea virtuală este reală. Infidelii cibernetici în era ceaiului dansant băut pe net

 |  17:57
Psihologul explică în ce măsură neloialitatea virtuală este reală. Infidelii cibernetici în era ceaiului dansant băut pe net
Gabriela Dumba

Cu toţii probabil am auzit poveşti cu final fericit în care doi oameni se întâlnesc pe un site de socializare şi sfârşesc prin a se căsători. Dar, precum în poveşti, nu ştim niciodată ce urmează după "…şi vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi". Spaţiul virtual a devenit ceea ce o dată era spaţiul în care oamenii puteau bea un ceai, mânca o dulceaţă de nuci verzi sau un şerbet, urmând să îşi trimită ulterior misive, în care cereau demoazelelor virtuoase câte o întâlnire, sub privirile scrutătoare ale guvernantelor. Acele vremuri sunt de mult apuse, evident, iar epoca în care ne mişcăm cere rapiditate, inclusiv în procesul de curtare.

Acum aruncăm pe messenger un “asl, pls “ (n.r., prescurtare de la “age, sex, location, please”, formula de salut pe reţelele de socializare) pentru a ajunge la prima sau chiar a doua bază încă de la prima întâlnire. Nimic neobişnuit, însă, pentru că procesul de curtare trebuie să ţină pasul cu vremurile haotice pe care le trăim. Întrebarea care se impune, în această situaţie, este: dacă relaţiile care se construiesc în mediul virtual sunt reale (pentru că emoţiile implicate sunt reale), în ce măsură neloialitatea virtuală e reală? Unde începe trădarea? În gând sau în fapt?

În mediul legal, poţi fi condamnat pentru intenţie (tentativă). Există desigur o diferenţă semantică: o intenţie este doar un gând, pe când o tentativă este o încercare nefinalizată. Ar fi, desigur, abominabil să fim privaţi de libertate pe baza gândurilor noastre, şi numai noi ştim de câte ori am sperat, în secret, să moară capra vecinului. Totuşi a intenţiona să îţi înşeli partenerul este echivalent cu a avea o tentativă de a-l înşela.

“Când continui să cauţi, clar eşti în relaţia nepotrivită!”

“Înşelarea virtuală (împărtăşirea de sărutări, îmbrăţişări, gânduri afectuoase sau erotice, emoţii şi iubire virtuală) este echivalentă cu distrugerea încrederii. În cele mai multe societăţi, unde monogamia este normală, divizarea resurselor unui partner (fie ele şi la nivel virtual, tot resurse sunt: emoţionale, psihice, temporale) este o breşă în uniunea maritală. Unul dintre parteneri devine mai puţin disponibil pentru relaţia de cuplu, în favoarea altei persoane.

Pe piaţa strategiei numită partner-choice, a căuta un partener mai bun nu este ceva ieşit din comun şi oricine ştie o brumă de biologie este de acord că această căutare încetează atunci când consideri că partenerul ales este cel mai potrivit pentru tine, cu care poţi învesti genetic într-o progenitură comună care să asigure colportarea genelor voastre preţioase mai departe. Când continui să cauţi, clar eşti în relaţia nepotrivită”, susţine psihologul Diana Nicolescu.

“Unde este problema atunci? În duplicitate şi minciună, două trăsături care nu au fost niciodată apreciate indiferent de mediul sau societatea de aborigeni din care facem parte. În societăţile ancestrale, un individ care era duplicitar sau mincinos, nu ar fi beneficiat de cooperarea celorlalţi membri ai tribului, şansele lui de supravieţuire diminuându-se simţitor. Altruismul, loialitatea şi reciprocitatea au fost şi rămân elemente-cheie pentru supravieţuirea lui homo sapiens şi au fost selectate natural, pentru că servesc nu numai supravieţuirii, dar şi reproducerii. Acest lucru este valabil atât pentru grupuri mici de tip diada, cât şi pentru grupuri mai mari”, continuă psihoterapeutul.

Pentru femei contează loialitatea emoţională, pentru bărbaţi, cea fizică

Bărbaţii şi femeile tind să perceapă înşelatul sau trădarea în mod diferit. Pentru femei este la fel de importantă onestitatea şi investiţia emoţională, pe cât este de importantă pentru bărbaţi loialitatea fizică a unei femei. O femeie care nu are suportul emoţional al unui bărbat, mai ales când are o investiţie parentală comună, este echivalentă cu o trădare sau un abandon. “Pentru un bărbat, neloialitatea fizică a unei femei îl face să se simtă nesigur pe paternitatea progeniturii sale. Unii autori evoluţionişti sunt de părere că unui bărbat îi pasă mai puţin dacă partenerei sale îi sunt masate picioarele sau mângâiat părul - de către un altul, evident. El vrea să fie sigur de un singur lucru: caă partenera lui să nu facă sex cu altcineva. În rest, ea poate primi flori, bomboane umplute cu lichior, bileţele de amor şi sărutări berechet. Mai mult, toate aceste dorinţe exprese ale altor bărbaţi nu ar face decât să îi confirme că alegerea lui a fost bună şi că partenera lui este o parteneră dezirabilă.

În schimb, susţin aceiaşi autori, o femeie se simte trădată, şi după caz umilită, dacă bărbatul investeşte emoţional în altă femeie. Multe femei sunt de acord că e mai degrabă ok dacă partenerul lor ar face sex ocazional fără să se implice emoţional, decât dacă s-ar îndrăgosti şi ar oferi flori altei persoane”, ne-a declarat psihologul Diana Nicolescu.  Explicaţia ţine de cauze biologice mai profunde decât nivelul nostru de înţelegere, dar chiar şi înţelegând nu ne face să ne simţim mai bine atunci când cei despre care vorbim suntem noi.

Trădarea amoroasă are mai multe forme

 “Un mesaj scris în mediul virtual este o formă de comunicare. Şi atunci dacă emoţiile sunt reale, este şi trădarea virtuală reală? Infidelitatea virtuală, întocmai ca infidelitatea reală, creează o reţea de secrete, minciuni şi ascunzişuri, care au potenţialul de a distruge ceea ce ţine împreună o relaţie. O relaţie reală este bazată în primul rând pe onestitate, încredere, admiraţie şi respect reciproc (nici una dintre acestea nu sunt calităţi sau aspecte care implică fizicul său palpabilul - realul, dacă vreţi). Tot ceea ce include o extra relaţie, fie ea şi virtuală, nu este compatibil cu cele spuse mai sus. Încrederea este trădată şi lucruri pe care sperai că le ştii doar tu sau îţi sunt adresate doar ţie, sunt împărtăşite cu altcineva.

Mângâierile şi sărutările tale nu mai sunt doar ale tale, şi chiar dacă fizic sunt lăsate rece pe obrazul tău, gândul aferent nu îţi este adresat. Este gândul sau gestul cel care contează în final? Mulţi experţi în terapia de cuplu recomandă genul acesta de jocuri fanteziste pentru a revigora relaţia, susţinând că nu este nimic rău în a te imagina cu Salma Hayek în pat, atunci când faci sex cu partenera ta mai puţin focoasă, uşor grăsuţă şi transpirată, după ce a alergat după plozi toată ziua şi a mestecat în iahnie. Trădarea (amoroasă, politică, academică, reală sau virtuală) are mai multe forme şi este un comportament complex. De cele mai multe ori, ea poate fi definită ca o violare a aşteptărilor, unul dintre parteneri simţindu-se în final rănit sau respins”, ne-a declarat psihoterapeutul Diana Nicolescu.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2014-04-03

TAGURI: psiholog, infideli, neloialitate, virtuala,



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri

BOMBA. BĂSESCU propus ca PREMIER! Acum 8 ore | (3)
Politică