2016-12-09 21:43

MONDEN


Regizorul „Periferic”: Filmul e o navigare în ape tulburi. Întâlnire la Festivalul de la Namur

 |  18:33

Special pentru “Puterea”, îndrăgitulcritic de film Tudor Caranfil a realizat un interviu cu Bogdan George Apetri,un regizor-călător prin lume, care s-a oprit în aceste zile în oraşul Namur.Popasul în Belgia este motivat artistic: filmul său, “Periferic”, cu Ana Ularuîn rolul principal, participă la Festivalul Internaţional de Film Francofon, cese desfăşoară între 1 şi 8 octombrie.

Deşi vânturat prin capete delume, ceea ce îl trădează pe autorul lui „Periferic” e, înainte de toate,accentul "moldovinesc". A copilărit la Neamţ, pe Pietricica, şisejurul de şase ani de peste Ocean nu i-a modificat limba, ca atâtor altora.

- Câţi ani aveţi, domnule Apetri?

- 34 !

M-am uitat strâmb lainterlocutorul meu. Doar 34 de ani la aerul acesta juvenil, e cam mult. Cum ştiamcâteva elemente ale biografiei sale (nu din presa românească, ci din catalogulFestivalului de la Namur!) mi-am lărgit aria interogatoriului:

- Aţi absolvit, la Iaşi, Dreptul. Când aţisimţit nevoia să faceţi film?

- Decând mă ştiu!

- Şi atunci, de ce aţi început cu Dreptul?

- Mi s-a părut că la 18 ani eram prea tânărpentru a încerca o artă atât de complexă...

- Asta după ce, probabil, aţi fost refuzatla admiterea UNATC?

- Nici n-am concurat vreodată! Am făcutpatru ani de Drept şi unul de avocat pledant, în penal.

- Apoi aţi trecut marea cu sarea?

- Mările, domnule! M-am trezit luându-miviaţa de la capăt la secţiunea de film a Universităţii Columbia din New York.Jumătate de an am plătit taxa, după aceea am avut bursă, pentru ca apoi să vinăşi filmele. Am început cu "O foarte scurtă trilogie a singurătăţii",prezentată la Festivalul de la Clemont-Ferrand, şapte minute făcute în România,cu actorii noştri, scurtmetraj nominalizat pentru Oscarul filmului studenţesc.

- Există aşa ceva?

- Există. După ce am absolvit, amexercitat câţiva ani profesia de producător, ajutându-mi un coleg, EricMendelsohn, care a plecat cu filmul său Three Backyards laSundance şi s-a întors de acolo cu Premiul de regie. În timpul ăsta reflectamla un scenariu pe care mi-l trimisese Cristi Mungiu, dar pe care îl refăcusem,cu colaborarea lui Tudor Voican.

- Şi pe dvs., unde v-a găsit?, o întrebpe Ana Ularu, care asistase, cuminte şi tăcută, la întreaga discuţie.

A. U. : Am dat un test!

B. G. A.: Ultimul test, în ultima zi depregătire !, precizează regizorul. Şi al ei a fost rolul...

- De ce? Din cauza expresiei de înverşunarede pe chip?

A. U. : Adevărul e că ne-a fost mereufrică să nu alunecam în clişeul femeii de piatră. Am decis să construim unantierou, o fată care şi-a pierdut încrederea în oameni, care trăieşte cum vreaşi suporta costul propriilor opţiuni. Am încercat mai degrabă s-o acuz decâts-o scuz şi Bogdan a ştiut să mă facă să păstrez coerenţa trăirii personajului.Am avut noroc, în viaţa de actriţă de film, cu eroine foarte diferite, darfilmul de faţă îmi rămâne ca o experienţă de maturitate.

B. G. A.: Şi mie mi-ar fi greu să vă spunde ce i-am atribuit ei rolul. Celelalte candidate fuseseră şi ele bune, aveau şifilmografie, dar nu se potriveau rolului. Nici una n-a adus personajului atâtaintensitate ca Ana Ularu. Să ştiţi, un film e ca o navigare în ape tulburi.Abia mai târziu realizezi dacă ai procedat bine sau nu!

T. C. Şi care sunt apele în care “Periferic”va naviga pentru viitor?

B. G. A.: Încep să se limpezească! Filmul afost preluat de prestigioasa casă franceză MK2. Am fost cu el la Locarno şiToronto, îl vom duce la Moscova, Cottbus, Viena şi... Piatra Neamţ. Deşi, laNeamţ, e ceva mai complicat. În copilăria mea erau trei cinematografe, mereusupraaglomerate în oraş. Acum a rămas unul singur, Dacia, şi nu mai vezi în elnici măcar o pereche de speriaţi care să se îmbrăţişeze, pe tăcute, în ultimulrând...


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638945-07-12



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image