2016-12-08 20:16

MONDEN


Valentin Uritescu: „N-am de gând să mor pe scenă!”. La 69 de ani, actorul îşi tratează profesia ca pe un hobby şi îşi scrie memoriile

 |  18:20
Valentin Uritescu: „N-am de gând să mor pe scenă!”. La 69 de ani, actorul îşi tratează profesia ca pe un hobby şi îşi scrie memoriile

L-am găsit, ieri, peîndrăgitul actor Valentin Uritescu, în timp ce lucra la cartea sa de memorii,ce urmează a fi lansată în curând, în două părţi. Nici uneltele de pescuit,nici teatrul şi nici filmul nu mai par a fi atât de importante acum pentruartist, precum cele două volume pe care aşteaptă nerăbdător să le vadă scoasedin tipar. Actorul ne-a povestit despre carte, pe care a numit-o „Desfrâulchinurilor mele”, ne-a explicat de ce a renunţat să mai joace la TeatrulNaţional şi a recunoscut că, dacă i s-ar oferi un rol extraordinar, nu arrefuza să apară într-o telenovelă. Pentru că actorii mari sunt capabili de „oadevărată creaţie, făcând abstracţie de context”.

-Domnule Uritescu, ce vă mai ocupă timpul, în ultimaperioadă?

-Scriula cartea mea, care trebuie să iasă odată şi odată, că prea mult am lungit-o...Un volum l-am şi predat la editură, iar acum lucrez la al doilea. Nu trece zisă nu scriu, cam patru-cinci ore. În rest, teatru nu mai prea fac, şi nicifilme. Am mai dublat câte o voce de desen animat, am mai lucrat la unadio-book... Sunt un pensionar care nu se plictiseşte.

-Şi v-aţi retras undeva, în linişte, ca să puteţi lucramai bine?

-Nu,sunt acasă la mine, în Bucureşti. Mă retrag, cum aţi spus, când în sufragerie,când în bucătărie, cu maşina de scris după mine. Mie aşa-mi place să scriu, lamaşină şi mă descurc destul de bine cu ea, am ajuns să bat ca o dactilografă!Mi-am aruncat şi sculele de pescuit – aveam scule de vreo 5.000 de euro -,le-am dat la o parte, ca să mă pot ocupa aşa cum vreau de cartea asta.

-Despre ce scrieţi?

-Carteaporneşte de la tot felul de notiţe pe care mi le-am făcut de-a lungul anilor,încă de prin clasa a noua. Am strâns un maldăr imens de foi într-un geamantan!Le-am sortat şi am găsit lucruri foarte interesante, să ştiţi. Dar nu ampăstrat tot, notiţele care mi se par proaste le arunc de nu se văd! Suntpretenţios şi fac eforturi să iasă ceva de calitate, căci să îndrugi poveşti,aşa, aiurea, nu e indicat. Trebuie să te axezi pe nişte reflecţii, peintrospecţie, pe lucruri mai profunde. E un proces destul de dificil, maidificil decât mă aşteptam. Primul volum se cheamă „Desfrâul chinurilor mele”.

-De ce l-aţi numit aşa?

-Pentrucă am scris despre condiţia tragică a actorului. Mort, copt, tu trebuie să fiipe scenă! Mi-aduc aminte când am jucat în „Hamlet”, mai de mult, şi eram foartebolnav, aveam un nerv care-mi făcea necazuri şi-mi dădea nişte dureriînfiorătoare în braţul stâng! Iar cei din echipă n-au vrut să cheme doctorul,cică eram mai expresiv aşa, cu durerea aia în mine! Şi-am jucat aşa, în ziuaaia, am crezut că înnebunesc din cauza durerilor. Şi Mircea Daneliuc la fel afăcut! Lucram la un film cu el şi eram tot aşa, bolnav, iar el mă ruga: „Valentine, nu lua medicamente! Ai o faţădevastată de suferinţă, e exact ce-mi trebuie pentru rolul ăsta!”. Era de operversitate de neimaginat! (râde) Volumul conţine o serie de povestiri şieseuri despre viaţa mea de actor, despre turneele în străinătate, despre oameniicu care am lucrat. Sunt întâmplări autentice.

-Dar pe la teatru de ce vă vedem atât de rar?

-Nu maifac teatru, nu mă mai implic decât aşa... când îmi place mie. Prefer să stau săscriu. Eu, în momentul în care a venit Caramitru, n-am mai vrut să joc laNaţional!

-De ce?

-Pentrucă teatrul ăla s-a transformat într-o cloacă! Tot felul de bisericuţe, debârfe... Eu am câştigat mulţi bani acolo, mi-am pus şi la bancă. Gândiţi-vă căeu eram colaborator şi jucam în şapte piese, şi luam chiar şi şapte milioane delei vechi pentru un rol. Şi sigur că nu eram singurul. Ei bine, lui Caramitru is-a părut că noi prea câştigam sume astronomice, aşa că mie, cel puţin, mi-ascos nişte piese din repertoriu şi nu a mai plătit colaborările decât cu maximtrei milioane. Şi-atunci, am plecat! Şi-aşa, n-am de gând să mor pe scenă!Mulţi actori au tendinţa asta de a se umfla în pene, că meseria lor e cea maigrozavă. „Domnule, poate să fie mama pemoarte, că eu tot mă duc să-mi joc rolul”, aşa spun mulţi. Mi se pare otâmpenie! Sunt lucruri mult mai importante decât meseria, oricare ar fi ea. Pentrumine, familia a fost mai importantă.

-Dar după ce aţi plecat de la Naţional, cum v-aţidescurcat?

-Eu m-amdescurcat şi mă descurc bine şi acum. Am o pensie de 14 milioane, plus oindemnizaţie de merit de trei salarii medii, pe care o primesc ca artist.Adrian Păunescu a propus legea asta în Senat, pentru personalităţi din cultură,artă şi sport. Apoi, vara asta am făcut trei filme de scurtmetraj. Mi-a plăcut,m-am distrat. Iar în stagiunea asta joc la Nottara în spectacolul „Mincinosul”,de Carlo Goldoni, în care joacă şi fiul meu, Bogdan. Numai că am rol pozitiv şinu prea-mi place. Eu sunt „Pantalone”, tatăl mincinosului, care îl trage deurechi. Piesa aceasta este susţinută de un impresar particular şi merge bine,până acum.

-Deci nu v-aţi lăsat complet de teatru, totuşi.

-Nuchiar, dar nici nu mai vreau să joc prea mult. Eu am avut mult noroc în viaţă.Am făcut film după film, la un moment dat am făcut şi trei filme pe an! Şi n-aufost filme de duzină. M-a ajutat Dumnezeu destul. Nu prea mai vreau să fac niciteatru, nici film. Nu ştiu, dacă ar apărea un proiect extraordinar...

-Despre telenovelele de la Acasă TV şi Antena 1 ce părereaveţi?

-Despremanele sau cum aţi spus?

-Nu, despre telenovele.

-Manelesau telenovele, tot pe-acolo! Sunt însă încântat de ceea ce fac marii actori acolo,e o adevărată creaţie, făcând abstracţie de context. Eu am jucat, mai demult,în „Scene de căznicie” al lui Valeriu Lazarov, dar nu era o telenovelă, ci unsitcom. Se filma rapid, pe bandă, iar asta m-a cam deranjat, dar până la urmăam făcut faţă. Apoi, am refuzat un rol în serialul ăla cu ţigani, „Regina”,unde aveam un rol mişto, eram un ţigan mai altfel, dar am spus „nu”, pentru căaveam un alt proiect în derulare.

-Şi dacă ar veni acum cineva de la Acasă TV şi v-ar punepe masă un rol bun, ce i-aţi spune?

-Aşa cumv-am zis, dacă ar fi ceva extraordinar, un rol de senzaţie, poate că n-aş zicenu. Cred că ar fi cântecul meu de lebădă.

FOTO: WWW.ZOLTANLORENCZ.RO


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638949-06-05



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image