2018-12-16 06:38


Ivaşcu, despre actorii care strâng semnături în cadrul campaniei #Fără Penali: Trăim într-o ţară democratică

 |  15:58
Ivaşcu, despre actorii care strâng semnături în cadrul campaniei #Fără Penali: Trăim într-o ţară democratică

Ministrul Culturii, George Ivaşcu, a precizat, vineri, la Iaşi, întrebat fiind cum comentează faptul că actorii strâng semnături în cadrul campaniei# Fără Penali, că trăim într-o ţară democratică, iar colegii săi au acest drept.

"Trăim într-o ţară democratică. Sunt colegii mei, au dreptul s-o facă", a spus ministrul Culturii, George Ivaşcu, întrebat de jurnalişti cum comentează gestul unor actori cunoscuţi de la Bucureşti de a strânge semnături timp de o săptămână pentru ca persoanele condamnate penal să nu mai conducă România.

De asemenea, întrebat dacă s-ar putea alătura campaniei, Ivaşcu a refuzat să răspundă, precizând că a venit la Iaşi pentru probleme de cultură.

Mai mulţi actori cunoscuţi, între care Oana Pellea, Victor Rebengiuc şi Marius Manole, au decis să se implice în campania de strângere de semnături în Piaţa Universităţii din Capitală.

”O ţară fără penali poate să se dezvolte”, este de părere actorul Victor Rebengiuc, aflat miercuri, în Piaţa Universităţii, purtând banderola #FărăPenali pe braţ.

Marius Manole, iniţiatorul acţiunii prin care actorii adună semnături în centrul Bucureştiului, spune că cei aflaţi la putere "trebuie schimbaţi pentru că sunt compromişi pentru gustul nostru".

Timp de o săptămână, în Piaţa Universităţii, între orele 17.00 - 20.00, actorii vor strânge semnături pentru ca persoanele condamnate penal să nu mai conducă România.

Obiectivul USR este ca până la finalul anului 2018 să înainteze Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei prin care să se interzică persoanelor condamnate penal la pedeapsa închisorii să candideze la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale, dacă au săvârşit infracţiuni în mod intenţionat.

Pentru ca proiectul de lege să ajungă în Parlament sunt necesare cel puţin 500.000 de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot din cel puţin jumătate din judeţele tării, iar USR s-a angajat să sprijine acest demers prin intermediul filialelor sale teritoriale.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2018-07-20

TAGURI: Ministrul Culturii, George Ivaşcu, fara penali,
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


GENIAL
20 Iul 2018

Retea desavarsita pentru a rata o campanie !
INITZIATIVA GENIALA
20 Iul 2018

Sper sa semneze si cat mai multi ciumati rosii si sa participe la aceasta campanie. Felicitari marilor actori ai Romaniei si mult succes. Dl Ivascu ar fi trebuit sa fie alaturi de colegii de breasla , chiar daca are ca sef la guvern o analfabeta iar la partid un puscarias infect si borfas.55
ANONIM
20 Iul 2018

noi "ciumatii rosii"vom strange semnaturi pentru ca Iohannis sa paraseasca postul actual pentru ca este penal si traficant de copii si hot de case
ANONIM
20 Iul 2018

ciuma fascistoida sa plateasca hotiile facute Liiceanu homalaul sa dea inapoi editura la statul Roman la fel omoiul sa dea inapoi ce a furat de la statul Roman Celalalt ciumat fascist chiorul sa dea inapoi ce a furat Toti sa fie judecati si condamnati indiferent ce fel de ciumati sunt:fascistoizi sau rosii iar tara asta sa nu mai fie condusa de un presedinte hot niciodata
APROPO DE LIICEANU
20 Iul 2018

și în general despre ”ELITELE, INTELECTUALII ȘI DREAPTA William F.Buckley scria cândva că, dacă ar avea de ales între a fi condus de primii două mii de oameni din cartea de telefon a Bostonului sau de corpul profesoral de la Harvard, el i-ar alege pe primii. Mi-am amintit de această provocatoare judecată de când au început, din nou, în România, discuțiile despre intelectuali. Ca și în 1990, ”intelectualii” se află în opoziție. Numai că, dacă în 1990 combăteau un populist președinte de stânga, astăzi combat întregul sistem de arendășie parlamentară a României, alături de un populist președinte de dreapta. Populismul, în esență, e credința că poporul e sursa ”ortodoxiei publice”, și nu elita, că elita trebuie să reprezinte poporul. E un fel de Back to basi(c)s. E o atitudine politică speculată demagogic de mulți politicieni, dar care există și în variante nedemagogice, pline de bun-simț, precum populismul lui Willmoore Kendall, magistrul lui Wiliam F.Buckeley, sau al mișcării minunaților Southern Agrarians: John Crowe Ransome, Allen Tate, Robert Penn Warren sau Donald Davidson, oameni de elită.
ÎN ESENță,
20 Iul 2018

elita trebuie să reprezinte poporul. E elita cuiva. Elitele istorice, organice, așa erau. Erau, ca să zic așa, dobânda unui capitalism uman investit istoric. ELITELE DE ASTĂZI SE AUTOLEGITIMEAZĂ ȘI SE AUTOREPRODUC. SUNT PARAZITARE ȘI ȘI NECINSTITE. NU SUNT ELITE ORGANICE. ELITELE DE ASTĂZI SUNT CAIMACUL ALTUI LAPTE. Pe fondul agresivității crescânde a politicii externe rusești, al corupției interne generalizate și al ticăloșiei, din topor sau din stilet, a unei mari părți a clasei politice, prezența și orientarea în arena politică a ”intelectualilor” e de salutat. Din câte înțeleg, ceea ce încearcă acești ”intelectuali” e să-l ajute pe președintele Băsescu să creeze cadrele legal-instituționale ale dezvoltării uneu Românii normale. Și ”intelectualii” cu pricina, și adversarii lor, și neoconservatorii americani care oferă protecție președintelui Băsescu și inspirație ”intelectualilor”, înțeleg normalitatea ca fiind una de ”dreapta”: anticentralistă, bazată pe economia de piață, pe subsidiaritate, pe separația puterilor în stat, pe autonomia politico-economică a persoanei.
ÎN ACESTE CONDIțII,
20 Iul 2018

elitismul ”intelectual”al grupului care îl susține pe președintele Băsescu e fie o eroare, fie o scăpare freudiană. Și asta pentru că există o lungă tradiție dreptaci-conservatoare de critică a intelectualilor. De la Charles Maurras și Vilfredo Pareto la Thomas Wolfe pretențiile de elită gnostică ale intelectualilor au fost dezumflate cu finețe și umor. Jules Monnerot definea intelectualii drept produsul unei ”formări accelerate a elitelor” în urma căreia se obțin persoane hipersensibile, dominate de afect, niște ”pseudoraționalizatori autoamăgiți” care suferă că nu le sunt recunoscute meritele în numele cărora se consideră ”îndreptățiți” să pretindă diverse lucruri (de la pacea în lume și eradicarea HIV în Africa, la eliminarea icoanelor din școli). După cum spunea Mannerot: ”Dacă intelectualul ar avea inteligența de a înțelege ce e un intelectual, nu ar mai fi intelectual”. În Apus, intelectualii sunt rezultatul apariției ”Statului rațional”, al ingineriei sociale, al statului care înțelege să reguleze până și cele mai intime aspecte ale vieții umane, în numele utopiei. După cum scrie istoricul Marc Raeff în clasica sa lucrare The Well-Ordered Police State, după șocul produs de reformă în sec.XVI-lea asupra societății catolice, după decesul valorilor morale și intelectuale care au susținut creștinitatea apusană, a fost nevoie ca statul să preia multe din funcțiile îndeplinite în Biserică.
ÎNAINTE DE REFORMă,
20 Iul 2018

Statul era conservator, funcția lui fiind aceea de a păstra rânduiala, de a garanta ordinea tradițională. După Reformă, odată ce și-a dezvoltat o birocrație, statul a devenit, din conservator, prospector, a început să facă planuri de dezvoltare. Din garant al consensului moral-social, statul a început să fabrice și să impună un consens moral-social. Însărcinați cu trasarea și popularea acestor planuri au fost intelectualii. În Răsărit, mai întâi în Rusia lui Petru cel Mare și apoi în Balcanii eliberați de sub turci, intelectualii sunt rezultatul modernizării prin ucaz, al încercării de a occidentaliza societatea fără a demola revoluționar. Prin între modernizare și subversiune, între dorința statului de a strica vechile (ne)orânduieli și necesitatea de a ține lucrurile sub control, INTELECTUALUL E PRIN DEFINIȚIE UN ”REVOLUȚIONAR CU VOIE DE LA POLIȚIE”, UN AGITATOR ÎN RAPORT CU SOCIETATEA ȘI UN CONFORMIST ÎN RAPORT CU PUTEREA (de stat sau financiară). Intelectualul trăiește deci într-o dialectică simbioză cu statul pe care, în calitate de ”bacil revoluționar” (apud Lenin, un intelectual), îl ajută să ”progreseze” spre o treaptă superioară prin celebra ”critică constructivă” (apud Iliescu, alt intelectual).
INTELECTUALII SUNT
20 Iul 2018

ca păsările care ciugulesc resturile de mâncare de pe spinarea creponată și dintre măselele hipopotamului/leviathanului, care e statul modern. Termenul ”intelectual” a fost folosit pentru prima dată de Clemenceau care, în 1898, a publicat în ziarul ”L Aurore” un Manifest al intelectualilor, în cazul Dreyfus. ”Intelectualitatea” a căpătat atunci nu numai un nume, ci și un destin: acela de a semna petiții publice. Scriitorul american Tom Wolfe, spunea că un intelectual e cel care, în numele unei anumite competențe academice, vorbește în public despre lucruri la care nu se pricepe. La aceasta s-ar putea adăuga și că intelectualul refuză să fie caracterizat prin altceva: prin faptul că e tată, creștin sau turc, bogat sau sărac, țăran sau inginer sau profesor universitar. ”Intelectualul” e versiunea imaculată tehnocratică a ”cetățeanului indignat”, e șorțul pe care-l îmbraci în public atunci când te pretinzi echidistant-științific, cu funcția intelectivă neafectată de nimic funcțional-organic, de nimic din ceea ce reprezintă o responsabilitate concretă: față de o familie, o parohie, un cartier, un oraș, un cont în bancă. Intelectualul este responsabil față de ”opinia publică” la fel cum molahii sunt responsabili față de celebra ”Arab street”. Existența intelectualului postulează existența ”maselor”, a turmei care trebuie condusă, mulsă, tunsă și frezată în numele unui adevăr superior. Intelectualii sunt așadar pontifii unui zeu vacant, preoți a căror liturghie nu slujește la ”prefacerea” darurilor, ci doar la comentarea lor, de unde și tentația puritan-purificatoare, degradarea realității în discurs/apel/manifest.
E OARE CANTONAREA
20 Iul 2018

a ceea ce ar trebui să fie ”dreapta românească” într-un discurs ”intelectual” o scăpare, o nostalgică întoarcere la goșismul civil al anilor 90, sau semnul că, după moda europeană, dreapta noastră e de stânga? În ciuda sau, poate, din cauza filiației neoconservatoare americane afișate, avem o dreaptă cu ”intelectualii” care sprijină un președinte ” populist” dar aplaudă scăderea demografică a României, cu spririte care iubesc ”religia” dar detestă parastasele, cu milenariști democrați, cu oameni ”amorezați de popor” dar care se vor o elită și, ca atare, refuză să definească prin ceea ce i-ar face identificabili cu restul populației. Sunt sigur că G.Liiceanu nu ar avea prea multă priză la public dacă l-ar susține pe președintele Băsescu în calitate de director de editură, de profesor universitar sau de tată, decât în calitate de ”intelectual”. Nu cred că dreapta românească are vreo șansă atâta timp cât, după ce a abandonat ideea națională și pe cea religioasă, se definește nu în termeni personalist-organici, ci în termeni ”intelectuali”. ÎN ACESTE CONDIȚII, CEEA CE RĂMÂNE DIN DREAPTA ROMÂNEASCĂ E DOAR UN DESCĂRNAT LIBERALISM ECONOMIC ȘI UN LEGALISM TEHNOCRATIC ALE CĂROR PALORI VOR FI SPECULATE DE VOIOȘII ”BACILI REVOLUȚIONARI” AI STÂNGII MULTICULTURAL-ECOLOGISTE.
CE SUNT INTELECTUALII?
20 Iul 2018

Dar aceste rânduri despre falsificarea poziției de ”intelectual de dreapta” pot stârni consternare. Cum adică să nu mai prețuim ”intelectuali”? Dacă nu suntem ”intelectuali”, ”elite” atunci nu ne mai rămâne decât să devenim ”mârlănime”. Dacă nu ”elita intelectuală” să ne arate drumul, atunci cine? Ce anume vreau să pun în loc? Dacă nu adresăm, păcălim și luminăm noi masele în spiritul libertății, atunci cine s-o facă? În sens propriu, intelectualii au apărut, cum am arătat deja, în 1898, atunci când Clamanceau a folosit termenul pentru a-i desemna pe cei care semnau în declarația sa, ”Aurora”, un apel în sprijinul căpitanullui Dreyfus. Prin ”intelectuali”, Clemenceau înțelegea scriitorii și universitarii amalgamați sub cupola agitației publice pentru o cauză.
ÎNAINTE DE ACEST
20 Iul 2018

moment, existau artiști/scriitori – boemi sau îmburgheziți, îmbăgățiți de artă pentru artă sau ruinați de artă cu tendință - și profesori, specialiști în diferite domenii, oameni a căror primă chemare era să transmită o tradiție generațiilor următoare. Intelectualul e deci un fel de catâr obținut din împerecherea armăsarilor scriitoricești de cursă scurtă, foiletonistă, cu asinii academici, ducând în spinare desagii grei ai notelor de subsol pe parcursul a dense și ponderoase tomuri.
CA ATARE,
20 Iul 2018

intelectualul e o struțocămilă, o himeră, o ființă care nu există decât in imaginație, de dragu poveștii sau al demonstrației. O dovedește și faptul că nu există meseria de intelectual, că nu există sfinți ai intelectualilor așa cumn există sfinți patroni ai pompierilor, scriitorilor sau tâmplarilor. INTELECTUALUL NU E O MESERIE DECÂT ÎN CAZUL REVOLUȚIONARULUI DE PROFESIE, CARE TRĂIEȘTE DIN BANII FUNDAȚIILOR SAU DIN SINECURI ȘI CARE NU E DE DREAPTA, CI DE STÂNGA. DE LA COMUNISTUL LENIN LA SOCIALISTUL HITLER, REVOLUȚIONARII DE PROFESIE AU FOST NIȘTE INTELECTUALI TRĂITORI PE BANII PARTIDULUI SAU AI PARTIDEI.
A SPUNE DECI
20 Iul 2018

că suntem”intelectuali conservatori” e un nonsens. Și rămâne un nonsens chiar dacă mergem mai în adâncime cu istoria ”intelectualilor”. În cazul în care alegem să neglimăm semnificantul și să urmărim semnificatul, vom găsi că strămoșii intelectualilor, protointelectualii ca să zicem așa, sunt, fără excepție, oameni trăind la marginea templului, oameni care au abandonat sacrul în favoarea retoricii câștigătoare, a arguției mercenare: sofiștii antici, saltimbancii medievali, umaniștii renascentiști care tunau împotriva relelor Curiei dar lingușeau orice mărunt tiran local, și filosofii sec.al XVIII-lea, specialiști în revoluție cu voie de la polție și în adulat ”despoți luminați”. Thomas Morus era cât pe ce să devină intelectual, dar s-a răzgândit și s-a făcut sfânt, sau mă rog, a fost martirizat de gâdele regelui Henric al VIII-lea, altminteri om luminat, autor de polemici teologice și intelectual al vreii sale.
A SPUNE Că EșTI
20 Iul 2018

”de dreapta” și ”intelectual” înseamnă deci, fie a declara că ești de dreapta economică, adică adept al economiei de piață, și atît, fără valorile personaliste asociate dreptei politice, fie a nu spune nimic. Dar în primul caz, ca om care militează valorile ” pieței libere”, nu poți să afirmi precum Gabriel Liiceanu în timpul unui interviu cu Robert Turcescu, că nu admiți să fii ”coborât la nivelul ” presei deoarece nivelul presei e o expresie a pieței libere.
A SPUNE Că REPREZINțI
20 Iul 2018

”elita intelectuală a României” e și mai stupefiant. Acest lucru ar putea însemna fie că reprezinți elita intelectualilor României, fie că reprezinți elita României. Din moment ce ”intelectualii” nu există, nu ai cum să reprezinți elita a ceva ce nu există decât dacă, în condițiile în care ”intelectualitatea” e un amestec de artiști și universitari, ești cel mai artist dintre universitari și cel mai universitar dintre artiști. Deși rar, lucrul nu e cu totul imposibil, după cum o dovedesc atât cei care, în virtuatea talentelor lor academice, susțin plicticoase rubrici la ziar, cât și cei care, în urma vivacelor lor articole de opinie, obțin catedre universitare.
MAI EXISTă APOI
20 Iul 2018

posibilitatea să spui că ești elita intelectuală a României în sensul că ești elita conducătoare a României, că intelectualii sunt cei care trebuie să arate drumul, un fel de conștiință revoluționară marxistă, și că deci elita intelectuală e elita conducătoare. Corect, dacă n-ar fi greșit. ELITA ROMÂNIEI NU E ALCĂTUITĂ DIN INTELECTUALI. ELITA ROMÂNIEI E ALCĂTUITĂ DIN ELITELE TUTUROR CORPURILOR PROFESIONALE, TUTUROR CATEGORIILOR SOCIALE FUNCȚIONALE: DE LA ELITA ȚĂRĂNIMII LA CEA A MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ. ELITA ROMÂNIEI E CREAMA ACESTOR ELITE. INTELECTUALII NU POT PRETINDE SĂ FIE ELITA ROMÂNIEI DEOARECE NU UZURPA DREPTUL CELORLALTE ELITE.
DACă CEA MAI MARE
20 Iul 2018

viclenie a diavolului e să ne facă să credem că nu există, CEA MAI MARE VICLENIE A ”ELITEI INTELECTUALE” E SĂ NE FACĂ SĂ CREDEM CĂ EXISTĂ. Ca orice grupare de oameni inteligenți, ”intelectualii” știu să prețuiască machiavelismul, de extracție leostraussiană sau șerbet balcanic. În condițiile în care profesorii universitari nu se bucură de fapt de nicio trecere în România pentru ceea ce se pricep să facă, în condițiile în care scriitorii nu mai interesează pe nimeni pentru ceea ce se pricep să facă (probabil pentru că nu se pricep prea bine), ei s-au gândit să capteze atenția tuturor pentru ceea ce NU se pricep să facă. Și astfel au deveni intelectuali.” (A treia forță – România profundă, de Ovidiu Hurdezeu și Mircea Platon)
”INTELECTUALUL”
20 Iul 2018

e deci valoarea de piață a unui artist sau universitar. Ca orice cotație bursieră, e dependentă de fluctuațiile climatului de opinie, de speculații și escrocherii, și nu întotdeauna are legătură cu valoarea în sine a produsului. Ca atare, intelectualul nostru ”de dreapta” (economică, nu politică, adică liberal, nu conservator) mai are o bizarerie: că, deși predică valorile individualismului, nu se mișcă decât în grup compact, deși luptă, corect, pentru votul uninominal, e un virtuoz al listei. NU EXISTĂ INTELECTUAL, CI INTELECTUALI. Sau Intelectual, generic.
CE îI TREBUIE ROMâNIEI
20 Iul 2018

deci, prin ce putem înlocui ”intelectualii”? PRIN VALORI. NU PRIN ELITA INTELECTUALĂ, CI PRIN ELITELE ROMÂNIEI, DEFINITE DUPĂ CRITERIILE PE CARE LE-AU FOLOSIT COMUNIȘTII CA SĂ LE IDENTIFICE ȘI SĂ LE EXTERMINE. Nu înțeleg de ce un specialist în vorbitul în oglindă ar fi mai folositor României decât un bijutier priceput și onest. NE TREBUIE OAMENI CARE NU CAD ÎNTR-O RÂNĂ DACĂ NU MĂRȘĂLUIESC COT LA COT CU ALȚII. NE TREBUIE OAMENI CARE POT STA PE PROPRIILE PICIOARE, OAMENI AUTONOMI ECONOMICO-PROFESIONAL. OAMENI Î N T R E G I. OAMENI ÎNCERCAȚI, MORAL ȘI PROFESIONAL. Ei există, nu trebuie ”creați” prin inginerie socială su luminați de la Bruxelles. EI EXISTĂ, NUMAI CĂ EXISTĂ ÎNTR-O REALITATE SUFOCATĂ DE NOMINALISMUL INTELECTUAL, PENTRU CARE NIMIC DIN CE E REAL NU ESTE ADEVĂRAT, ȘI DE REALISMUL GROS AL ÎMBUIBĂRII PARVENITE, PENTRU CARE NIMIC DIN CE E ADEVĂRAT, NU E REAL. Trebuie doar să îngăduim realității să devină una cu Adevărul. ”(A treia forță – România profundă, de Ovidiu Hurdezeu și Mircea Platon)
ANONIM
21 Iul 2018

NENERebenciuc esti o specie scarboasa acra si dusa rau cu pluta Nu mai stii ce este real si ce nereal Tot mereu esti deandoaselea Esti cred si pe invers Fatza acra si nebunaSunteti o mana de nebuni si vreti sa intoarceti lumea cu curu in sus O mana de cabotini ai teatrului
MEY!
21 Iul 2018

Rebenciuc și ăla mic - Manole SUNT ACTORI ADEVĂRAȚI! TU, CINE EȘTI...DOAR UN A N O N I M!
ACTOR DE MANA 2A
26 Iul 2018

e un sarpe cu ochelari
ALT RĂSPUNS,
10 Aug 2018

ALT PUNCT DE VEDERE: RRRAȚI AI DRACU’ DE INTELECTUALI...!”Cu toții sîntem imperfecți și avem defecte. Important este să avem și anumite calități, prin care să ne răscumpărăm măcar în parte defectele. Calitățile, dacă le avem, nu sînt anulate de defecte. La Călinescu, de pildă, „Cronicile optimistului” nu anulează „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent”. Avem nevoie de oamenii mari, chiar cu tot cu defectele lor. Mîrla e însă de altă părere. Nu de la comuniști, nu de la securiști, nu de la penali, nu de la analfabeți, ci de la intelectuali ni se trage! Nu mai are mîrla pace de ei, să-și mănînce micul și să-și asculte maneaua!
CE Să-I FACI,
10 Aug 2018

ăștia-s intelectualii (știm încă de la popa Grama)! Eminescu? Un reacționar sifilitic! Creangă? Un răspopit! Sadoveanu? Un mason! Călinescu? Un colaboraționist! Lovinescu? Un impotent! Iorga? Un psihopat! Bacovia? Un degenerat! Nae Ionescu? Un curvar! Nichifor Crainic? Un bețiv („Ortodoxie cu țuică”)! Arsenie Boca? Un eretic (latura prea intelectuală l-a pierdut)! Steinhardt? „Un creștin în plus, dar nu un evreu în minus”! Ce să mai vorbim de ăștia mai recenți (Pleșu, „Liicheanu”, Patapievici, Baconschi, Papahagi, Neamțu, Cărtărescu etc.)?! Nu putem să ne dorim decît să scăpăm de ei, pînă la unul, ca să poată mîrla pură să facă istorie „creștină” și „națională”!
AșA șI-AU SPUS
10 Aug 2018

și comuniștii, la vremea lor. Ei au dovedit că nu-i imposibil să decapitezi națiunea, căci pretexte se găsesc mereu și oamenii sînt imperfecți, chiar și dacă sînt geniali. Cînd ești acultural (ca să nu zic anticultural), nu te mai interesează, de pildă, că Nae Ionescu a fost cine a fost, ci îți aduci aminte numai că era afemeiat și stipendiat de Malaxa! Asta am învățat de la comuniști și asta se vede că ținem musai să ducem mai departe! E povestea noastră de 28 de ani (dacă nu de 70). Comunismul a vîrît elitele în pușcării, postcomunismul le-a înecat în flegme. Sîntem o națiune decapitată și a început să ne placă așa. Pentru elite, națiunea n-are decît un singur mesaj (proletar și democratic): „Hai sictir!”.
NU-I MAI PUțIN
10 Aug 2018

adevărat că o anumită elită intelectuală, prea mîndră de deșteptăciunea ei și confundînd firescul cu banalul, n-a reușit, în acești aproape 30 de ani de postcomunism, să intre într-un dialog viu și într-o empatie reală cu publicul mai larg, ci s-a izolat tot mai mult în excelența ei sfidătoare. De aici și identificarea apriorică și generalizatoare a naționalismului cu populismul. România postdecembristă este și victima acestei prăpastii sufletești și comunicaționale căscate între „elite” și „vulg”, cu voie sau fără de voie, pe urmele toxice ale comunismului. Vina o poartă ambele părți, dar a „domnilor” e mai mare, căci de la ei și pretențiile sînt mai mari. Contextul a fost exploatat impur de populismul de stînga, cu toate consecințele în plan electoral.
DESIGUR, TOTUL
10 Aug 2018

e „la liber”: fiecare vede ce-l duce pe el mintea și ce-l trage pe el inima. Pricepem ce vrem să pricepem (niciodată ce nu vrem) – și e loc pentru toți sub cerul lui Dumnezeu. În orice caz, se vede că nu-i vorbă goală aceea că „fiecare popor are conducătorii pe care-i merită” (în cazul nostru, cu toată recuzita mitologică de care se vor amuza probabil generațiile viitoare: „statul paralel” sau „perpendicular”, „conspirația #rezist”, „intelectualii lui Băsescu” și alte asemenea enormități propagandistice ale reziduurilor toxice ale comunismului).
28 DE ANI
10 Aug 2018

pierduți degeaba, mi se pare mie, numai ca să ne satisfacem – în perfecta continuitate a mentalității comuniste – complexele repulsive, de un primitivism gregar, față de „domni”, de „intelectuali” și de „străini”. Mai bine penali și agramați – că pe ei îi simțim cu adevărat „ai noștri, dintre noi, pentru noi”! Numele se schimbă, de la o generație la alta, dar paradigma este tot aceea a lui „Iliescu te votăm, te votăm tot neamul, ca să moară de necaz Rațiu și Câmpeanu” și a lui „Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne fută!”. Înlocuiți numele de ieri cu numele de azi și bucurați-vă de „prezentul etern” al unei nații bine futute!” Răzvan CODRESCU
CUCUVEAUA ROZ-BOMBON
10 Aug 2018

@28 de ani....fals tot ce spui Adevarul e ca in decembrie 1989 comunistii lui Iliescu au dat o lovitura de stat..restul e vrajeala ieftina si propaganda facuta tot de ei pentru populatie
Random image



Ultimele stiri






loading...