2018-09-20 06:07


10% din populaţie suferă, după 50 de ani, de un anumit grad de hipoacuzie

 |  21:01
10% din populaţie suferă, după 50 de ani, de un anumit grad de hipoacuzie

Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de o boală din ce în ce mai răspândită: hipoacuzia neurosenzorială. Pierderea auzului într-un grad mai mic sau mai mare reprezintă o problemă pentru oricine, dar există soluţii pentru tratarea afecţiunii. Audiologul Anca Modan estimează că, la naştere, între 1 şi 3 la mie dintre bebeluşi vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. La aceste statistici se adaugă persoanele care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieţii, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populaţie, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie, conform specialistului.

Hipoacuzia neurosenzorială este un tip de pierdere auditivă cauzată de funcţionarea defectuoasă a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale. Este un tip de pierdere auditivă datorată funcţionării defectuoase a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale.

Cauzele apariţiei bolii

Cauzele pot fi multiple. Pot apărea încă din timpul sarcinii, dacă viitoarea mămică suferă de rubeolă sau de o altă boală infecţioasă, varicela, într-un anumit trimestru de sarcină. Pot apărea apoi, tot ca urmare a bolilor infecţioase, în timpul copilăriei. De exemplu, oreionul poate da hipoacuzie unilaterală profundă. Pot fi şi alte tipuri de boli care să afecteze nervul auditiv. De asemenea, hipoacuzia neurosenzorială poate apărea şi ca urmare a administrării de medicamente ototoxice, cum ar fi antibioticele aminoglicozidice. Aici intră şi gentamicina, streptomicina, canamicina. De aceea este bine să încercăm pe cât posibil să evităm administrarea lor, deoarece hipoacuzia poate apărea la orice persoană care are această sensibilitate la respectivele antibiotice. O altă cauză de apariţie a surdităţii neurosenzoriale poate fi aşa-numita „surditate brusc instalată”, care, de altfel, are o cauză care nu se cunoaşte.

Prevenire

Specialistul spune că dacă ne ocupăm mai îndeaproape să nu administrăm antibiotice, medicamente ototoxice copiilor şi celor care au această sensibilitate la ele, deja eliminăm o parte dintre potenţialii afectaţi de hipoacuzie. „Dacă ne referim la hipoacuzia dobândită ca urmare a traumei sonore, adică acei muncitori care lucrează în zgomot ore în şir, ani de zile, la fel, putem preveni acest lucru prin purtarea de antifoane adecvate. Există o categorie acum de hipoacuzie, o numim noi „de loisir”, de timp liber. Ne referim la tinerii care ascultă la căşti muzică foarte tare şi aceasta este o hipoacuzie care se poate preveni. Mai e un aspect important pe care l-aş sublinia: am observat, uneori, părinţii îşi scot copiii cu boli infecţioase în public, în oraş, cei cu rubeolă, cu varicelă. Nu se gândesc că poate o femeie însărcinată din anturaj ar putea să contacteze boala şi copilul să sufere după aceea de diverse probleme la naştere”, atrage atenţia audiologul Anca Modan. 

Tratament: implant cohlear sau protezare auditivă

Fiind vorba despre o afectare a nervului, în principiu tratamentul este protetic, adică implant cohlear sau protezare auditivă. Implantul cohlear este un dispozitiv electronic. Este parţial implantabil. Există o parte care se implantează în zona mastoidiană, sub piele, şi o parte activă - procesorul de sunet - care rămâne la exterior. „Acest dispozitiv are, aşa cum am spus, partea pasivă, cea internă, şi partea activă, este un minicomputer înglobat într-un procesor. În partea aceasta externă practic stimulează, după anumiţi algoritmi, partea implantată, în aşa fel încât auzul pacientului - acela natural, pe cale acustică - este înlocuit de un auz electronic, puţin robotizat, dar îi permite să aibă în continuare o senzaţie de auz”, explică audiologul.

Implantarea în sine presupune o intervenţie chirurgicală care durează între o oră şi trei ore de obicei, cu riscuri ca pentru orice altă operaţie, în principal riscurile anestezice. „Dacă implantarea se face la momentul potrivit, există şi aici nişte algoritmi de aplicat, adică idealul ar fi până la un an jumate, bine ar fi până la trei ani - pentru copii vorbim - există şanse de recuperare 100%. Pentru adulţii care au surzit undeva pe parcursul vieţii, la fel, algoritmul este să nu fi trecut mai mult de o treime din vârsta pacientului fără să audă, adică pentru un om de 30 de ani să nu fi trecut mai mult de 10 ani de când a surzit”, explică Anca Modan.

După implantare urmează o perioadă destul de lungă de adaptare. Dacă un copil e implantat la 3 ani, practic vârsta lui auditivă de atunci e de nou-născut. „De atunci începem să luăm în calcul faptul că aude şi ne aşteptăm ca la un copil normal să audă cam peste un an, un an jumate să vedem că începe să şi pronunţe ceva. Dacă ne referim la adulţi, situaţia diferă destul de mult de la caz la caz. Am văzut adulţi care se simt excelent încă de la activare şi înţeleg fără nici un fel de problemă şi adulţi care, având plasticitate cerebrală mai scăzută, au nevoie de o perioadă mai îndelungată, cam de un an până să înceapă să audă corect”, spune specialistul.

Costurile implantului

Intervenţia în sine, ca serviciu medical, în principiu este gratuită prin asigurările plătite de fiecare român. Din punctul de vedere al dispozitivului, există un program naţional de recuperare a deficienţelor neurosenzoriale şi, în cadrul lui, pacientului hipoacuzic îi este oferit un implant gratuit, el altminteri costând în jur de 25.000 de euro. Din păcate, există liste de aşteptare pentru aceste implanturi. „Având în vedere că există mai multe centre de implantare cohleară, este bine ca un pacient să se informeze la toate aceste centre existente, astfel încât perioada de aşteptare să nu depăşească câteva luni, două-trei luni. Sunt trei centre în Bucureşti - la Spitalul Clinic Colţea, Spitalul de copii „Marie Curie” şi Institutul de Fonoaudiologie „Dr. Dorin Hociotă” - la Iaşi la Spitalul Clinic de Recuperare, La Spitalul Judeţean Cluj, la Timişoara, la Spitalul Judeţean Târgu-Mureş. Sigur, există şi clinici private unde se poate apela pentru acest implant contra cost”, explică audiologul.

Contraindicaţii

Din păcate, sunt afecţiuni care contraindică implantarea cohleară. De exemplu, pentru pacienţii care au avut meningită se produce osificarea cohleei, ceea ce nu mai permite instalarea lanţului de electrozi, că totul este osificat în cohlee. De asemenea, dacă pacientul are probleme majore de sănătate care nu-i permit să fie supus unei intervenţii chirurgicale (precum boli de inimă, malformaţii cardiace, anumite boli metabolice).

Şanse

În cazul implantării cohleare bilaterale, şansele de a auzi în limite normale sunt foarte mari. În cazul unei implantări unilaterale, ca prag de auz urechea respectivă va auzi în limite normale, dar orientarea în spaţiu va fi afectată, adică pacientul o să audă, o să înţeleagă, dar n-o să ştie exact de unde se vorbeşte.

10% din populaţie suferă, după 50 de ani, de un anumit grad de hipoacuzie
zoom

„În general, prin surditate înţelegem lipsa oricărui prag auditiv. Hipoacuzia presupune existenţa unui prag auditiv care poate fi folosit. Cu cât depistăm mai devreme, pentru copii de exemplu, hipoacuzia cu atât se poate interveni în aşa fel încât ei să se dezvolte cât mai aproape de normal”.

Audiolog Anca Modan


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-05-13

TAGURI: populatie, hipoacuzie, neurosenzoriala, surditate, dondamnare, audiolog, anca, modan
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri










Apa Nova

loading...