BLOG DE POLIŢIST LA RUTIERĂ: La mulți ani, Petrică!
2018-08-14 18:43


BLOG DE POLIŢIST LA RUTIERĂ: La mulți ani, Petrică!

 |  15:17
BLOG DE POLIŢIST LA RUTIERĂ: La mulți ani, Petrică!

Era vreo două ceasul, a patra noapte de schimbul trei dar nu eram obosit. O aveam ca parteneră pe Monica, o fată frumoasă de 20 de ani, o polițistă tânără și foarte isteață, proaspăt ieșită de pe băncile școlii. Deci nici plictisit nu eram. Conduceam Loganul pe străzile Brașovului, când o voce din stație ne-a direcționat în Noua, lângă Grădina Zoologică. Accident rutier. Am plecat în viteză spre locul indicat și în timp scurt am ajuns acolo. Un stâlp din beton culcat la pământ, fire de electricitate pe jos, un Matiz făcut acordeon și încă fumegând în mijlocul drumului, un echipaj SMURD, iar lângă Matiz, rezemat de un gard, un bărbat cu ochelari. Cam asta era sceneta. În SMURD se acordau îngrijiri unei persoane așa că m-am dus spre cel rezemat de gard. Mi-am dat ușor seama că nu se sprijinea din cauza oboselii, nici că ar fi fost rănit. Era os.

– Buna seara! Dumneavoastră ați condus?

– Că doar nu mama!

– Sunteți lovit? Vreți la spital?

– Ei vreau in p**ă!

Deși nu îmi plac oamenii beți, ăsta chiar era comic și simpatic. Nu avea nicio repulsie față de noi, colabora și nu făcea scandal, nici vorbă să fie nevoie de cătușe. Era mic si grăsălan, la vreo 40 de ani, cu ochelari de tocilar. Îl chema Petrică. Se vedea pe el că nu e prost. Rostea cuvântul „p**ă” cam cu aceeași frecvență cu care clipea, fără nicio jenă față de colega mea, care era de altfel la fel de amuzată de omuleț ca și mine. Matizul era numai bun de dus la Remat. Nu se mai înțelegea mare lucru din el. Am urcat să iau actele din torpedou și am simțit că cineva rânjeste la mine. Era de fapt o proteză dentară căzuta pe preș, probabil de la pasagerul din dreapta, cel care era in SMURD. L-am chemat pe Petrică și i-am spus să o ia și să i-o ducă la spital prietenului că sigur o va căuta a doua zi. „Bag p***-n dinții lui și în gura lu’ ăla care ar pune mâna pe dinții lui.” Răspunsul lui m-a liniștit repede. Terminasem treaba la fața locului și noi, și cei de la iluminatul public, pe care îi chemasem să ridice firele căzute. L-am urcat pe șoferul turmentat în mașină și am plecat spre Spitalul Județean unde urma să îi fie luat sânge pentru alcoolemie. După aproximativ 200 de m, am observat că și alte fire de electricitate sunt căzute, așa că am accelerat să îi pridem din urmă pe cei de la intervenții, care plecaseră înaintea noastră. Am ajuns în spatele mașinii de la Electrica și am pornit girofarurile. Șoferul acesteia iși continua drumul liniștit, așa că am pornit și sirenele. Nimic. Îi dădea mai departe liniștit, nu vedea, nu auzea. Am tras în paralel cu el și am deschis geamul, dar până să îi spun eu ce aveam de zis, l-am auzit pe Petrică, de pe bancheta din spate: „da oprește-n morții mă-tii la semnalele acustice si lumninoase ale mașinii de politie, ești surd în p... mea ? că acum iți iau permisul ! Justițiarul de Petrică se pare că știa bine Codul Rutier, mai puțin partea cu alcoolul si condusul. Pe drumul spre spital am aflat povestea accidentului.

– A venit boul ăsta de prieten al meu că el vrea să îl duc să îl învăț să conducă, în p*** mea.

– La ora 2 l-a apucat cheful de învățat să conducă?

– Pai eu v-am zis ca e bou, in p*** mea. Și am zis sa îl duc la pădure pe drumurile alea, să învețe acolo, să nu perturbăm traficul. Iar până acolo să conduc eu. Iar când am ajuns aici, nu stiu in p*** mea, muiștii ăia de la iluminat, cu stâlpul lor în p*** mea. Am făcut mașina praf. Și ieri îi făcusem plinul, în p*** mea. Oricum nevastă-mea e de vină pentru astea.

– Ce treaba are femeia?

– Păi atâta m-a f***t, că i-am cerut cheile si nu voia sa mi le dea. Că-s beat, că p*** mea, că unde plec eu cu mașina beat la ora asta…

-Și ce vină are ea? Ea te sfătuia de bine.

– Păi dacă zicea: „poftim dragul meu cheile, să conduci prudent”, nu se mai intampla nimic in p*** mea, dar așa …am plecat nervos și stresat.

Am ajuns la spital și am intrat în unitatea de urgență cu Petrică, explicându-i că trebuie să i se recolteze sânge și să fie văzut de un medic.

– Ce medic?? Newton ăsta de aici? zise Petrică cu voce tare, arătând cu degetul spre medicul de acolo. De câțiva ani mă perindam pe la spitalul ăla și de câte ori vedeam acel medic mă chinuiam să îmi dau seama de unde îl știu și cu cine seamănă. A fost nevoie de un om beat ca să îmi vină în minte manualul de fizică de-a zecea pe care era poza lui Newton și care semăna leit cu doctorul. Erau ceva urgențe la ora aia, așa că trebuia să așteptăm. Stăteam cu Petrică în spital, când dintr-o ambulanță coboară un alt bețiv, cu ochii umflați si plin de sânge. Întotdeauna doi bețivi se vor cunoaște din priviri, va fi între ei un fel de dragoste la prima vedere și vor reuși să comunice mult mai bine decât doi oameni lucizi. Brancardierul a parcat scaunul pe care era bețivul bătut exact lângă scaunul pe care aștepta cuminte Petrică, să-i fie înțepată vena.

– Ce-ai pățit, frate?

– Am fost la un meci, sunt suporter.

– Și ți-ai luat-o în benă, in p*** mea? Cine ți-a rupt fălcile?

Dialogul celor doi noi prieteni a fost întrerupt de dr. Newton care l-a chemat pe Petre la examenul medical.

-Știți ce zi e azi ?

-E noapte-n p*** mea, nu mai e zi.

Eu si Monica eram cu gura până la urechi de râs și ne abțineam din respect pentru doctor, care de altfel nu-i gusta deloc glumițele lui Petrică. Mai pufneam din când in când dar ne întorceam cu spatele.

– Ce greutate aveți ?

– Da ce p*** mea, ăștia m-au adus să mă vândă ca pe porci, in p*** mea?

– V-ati lovit in accident?

– Nu !

– Dar văd că țineți mâna pe lângă corp

– Și unde vrei s-o țin? La p**ă ?

Doctorul îl prinde de mână iar Petrică începe să zbiere .

– Ați zis că nu sunteți lovit.

–Păi sunt, dar nu din accident, în p*** mea.

– Dar ce-ați pățit?

– Am căzut din cireș, în p*** mea.

– Ați consumat alcool?

– DA, în p*** mea, ție ți se pare că-s treaz?

– Ce ați consumat?

– DIVERSE !

– Diverse, ce?

– DIVERSE-n p*** mea!! Scrie acolo: D, I , V, E, R, S, E !

Eu nu am mai rezistat, am lăsat-o pe Monica să asiste în continuare la examinare și am fugit în mașina de politie râzând în hohote. Mă gândeam că nu sunt suficient de matur și știam că nu ar trebui să mă amuze astea, dar chiar aveam o criză de ilaritate. Râdeam în mașină cu lacrimi, când s-a deschis portiera și am auzit-o pe Monica râzând la fel ca mine. Venise și ea să râdă, iar acum ne chinuiam amândoi să ne oprim din râs, să ne reluăm fețele oficiale și să intrăm înapoi în spital la Petrică și la Newton. Făceam câțiva pași spre urgență și ne lua iar râsul. Când se calma unul, începea celălalt. Într-un final am reușit să fac pe seriosul, să semnez actele, să îl iau pe Petrică și să mergem la poliție. Doctorul se uită urât la mine și acum când mă vede. Trăiește cu impresia că sunt un prost si că bancurile cu politisti sunt reale. Nu îl pot acuza si il inteleg. Dar sunt convins că Petrică ar fi colaborat mai bine cu el dacă nu ar fi avut moaca atât de sobră și dacă ar fi abordat și el un registru mai familiar și mai amuzant. M-am intâlnit cu Petrică de curând. Mi-a povestit că a primit doi ani cu suspendare si că a dat examen iar și și-a redobândit permisul. Prietenul lui nu a mai vrut să invețe să conducă și e știrb si acum…nu a mai avut bani de o lucrare dentară nouă. Matizul e la Remat, benzina a scos-o a doua zi după accident și a vândut-o cu un milion jumate.

– Si acum după toate astea, mai conduci băut?

– Normal, în p*** mea!

Porci și purceluși

Mănuşile mele albe erau mult prea subțiri pentru a-mi mai simți mâinile în gerul de afară. Căciula aia albă şi blănoasă, destul de caraghioasă de altfel, nu acoperea şi urechile pe care nu mi le mai simțeam. Şi era abia începutul. Maşini negre, opulente, încă opreau şi din ele coborau fel şi fel de personaje, pe unele le cunoşteam de la tv, altora le recunoşteam importanța din faptul că aveau oameni care le deschideau portierele pentru a coborî. Abia aşteptam să intre toți în hotelul luxos şi să mă pot băga şi eu câteva minute în Loganul înghețat bocnă. Deşi nu aveam benzină şi oricum nu mi-aş fi permis să țin motorul pornit pe loc pentru că nu mai ieşea consumul, măcar în el nu bătea vântul care deja îmi tăia urechile. Parcase şi ultima maşină când a apărut unul dintre şefii de dispozitiv care mi-a spus să rămân „la vedere”.

-Şefu', dar nu mai rezist, stau aici de câteva ore, mi-e foame de nu văd şi sunt vânăt de frig, eu mă c*c în congresul lor! Nu mă mai simt, vreți să mă ia SMURD-ul în staniol de aici? Şi la vederea cui să fiu? Nu a zis vreunul nici măcar un „Bună seara!".

-Haide, mă, nu te mai plânge, când eram ca tine dormeam în zăpadă. Hai mai rezistă puțin că trece careva şi de nu te vede pe aici ...intrăm în istorie.

Am rămas acolo, dar m-am dat mai spre intrarea hotelului care avea uşile deschise şi mai ieșea puțin miros de căldură. O căldură care mirosea a purceluşi rotisați. Chiar asta şi era imaginea din interior, pe care o vedeam de lângă uşi. Ospătari cărând tăvi cu purceluşi dintr-ăia rumeniți ce țin mere în gură. Dacă nu aş fi ştiut că e un congres al unui partid politic, aş fi căutat din priviri prințesa din poveste care se mărita cu fiul împăratului. Stăteam acolo lângă intrare şi realizam cât de mic şi neînsemnat sunt pentru ei. Invizibil nu eram, mai ales că aveam şi geaca aia verde reflectorizantă. Treceau rând pe rând pe lângă mine, dar nu zicea nimeni nimic. Mă mai minunam doar când le auzeam limbajul, atât de diferit de cel pe care îl etalau la tv. Nu îmi doream să mă invite înăuntru şi să-mi dea vreo halcă din porcii ăia fragezi. Voiam doar să mă vadă vreunul cât sunt de înghețat şi să-mi spună: bă, copile, pleacă naibii d-aici, că şi aşa e plin de SPP şi nu ai niciun rol, fugi de-ți ia o shaorma d-aia cu 10 lei şi mănânc-o în maşină, iar când vezi că e pe terminate aici, ieşi şi tu şi ne facilitează plecarea. Ține-i pe loc pe proşti, pe muritorii de rând, şi dă-ne nouă prioritate că noi nu suportăm roşul la semafor şi aglomerația şi mai avem şi mațurile baston.

Am mai stat acolo mult şi bine. La plecare nici nu a mai fost nevoie de facilitare, era deja noapte şi nu mai era trafic prin Braşov.

Am ajuns acasă şi când am intrat pe uşă mama mă aştepta.

-Unde ai stat până la ora asta, ți-e foame?

-Nu-mi e. Mă pun să dorm.

Chiar nu îmi mai era. Voiam doar să dorm. Să dorm şi să uit de oamenii ăia care ne privesc ca pe nişte nimicuri, care nu dau doi bani pe noi, dar pe care, culmea, îi votează şi îi venerează oameni săraci lipiți.

Aseară am distribuit o postare a domnului Dacian Cioloş în care nu am făcut nicio referire la modul dumnealui de guvernare, ci am spus doar că e un om care mie îmi place şi pe care eu l-am perceput ca pe un om modest şi cu foarte mult bun simț. Mi-am permis să spun asta pentru că am avut onoarea să discut personal cu domnia sa, la lansarea cărții mele, atunci când m-a rugat ca în discursul meu să nu încep cu mulțumiri la adresa sa şi să îi accept scuzele pentru că nu doreşte să ia cuvântul în cadrul lansării pentru că este evenimentul meu şi eu trebuie să fiu în centrul atenției.

De la chiolhane, mere verzi în guri de purceluşi de lapte şi o doză mare de nesimțire, am trecut la a primi scuze de la un premier al României.

După lansare, primul lucru care m-a întrebat tata a fost:

-Cum e Cioloş?

-N-ai ce face cu el, nu e de România, are prea mult bun simț pentru noi.

Din păcate, aşa cred şi acum. Pentru noi sunt ăia cu purceluşii, cu luxul şi cu servitorii. Pe ăia îi merităm.

Sau nu?

PASTILE DE GODINĂ

Un memento pentru Oprea

Spuneți că vă vor rămâne în suflet toți colegii, dar colegul meu, Bogdan, vă e în suflet? Îl visați vreodată? Îl mai ştiți? Băiatul ăla tânăr, polițistul cu motocicleta. Cel abia căsătorit. O am pe mama lui în lista de prieteni şi nu e zi în care să nu posteze ceva despre el. Câteodată scrie şi despre dumneavoastră. Şi nu de bine.

Pesnsionarea lui Popa

Astăzi e o zi tristă pentru mine. Şeful Poliției Municipiului Braşov, un om care mă "iubea" nespus, se pensionează. Cine se va mai chinui de acum să mă mute pe la vreun sătuc îndepărtat? (...)

Îi recomand domnului comisar şef Mircea Popa, de azi fostul şef al Poliției Braşov, în noua sa calitate de tânăr pensionar cu mult timp liber, să scrie o carte în care să dea sfaturi despre cum a reuşit un om ca domnia sa, care nu a fost niciodată elev al vreunei şcoli de poliție, să ajungă şef la poliția unui municipiu. Ca titlu eu aş numi-o "Secretele succesului", chiar dacă e un titlu luat deja şi chiar dacă pentru unii nu e niciun secret. Mă gândesc că ar fi o carte utilă, mai ales că eu cunosc mulți ofițeri de poliție, oameni inteligenți, absolvenți ai academiei de poliție, care pur şi simplu nu găsesc calea spre a ajunge în funcții de conducere, ei chiar nu răzbesc.  Vă promit că vă voi acorda tot sprijinul pentru promovarea cărții.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-07-03

TAGURI: blog de politist la rutiera, la multi ani, petrica, smurd, matiz





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri










Apa Nova

Besliu Servicii Funerare Brasov este o afacere de familie. Promisiunea noastra este aceea de a fi alaturi de fiecare familie si de fiecare persoana pentru a trece peste momentele grele, pentru ca timpul si atentia dumneavoastra sa fie acordate celor dragi.

loading...