2018-06-25 03:37


Blog pe hârtie. Democraţia şi societatea (episodul 1)

 |  16:17
Blog pe hârtie. Democraţia şi societatea (episodul 1)

Articolul pe care îl încep azi şi pe care am preferat să-l împart în episoade se referă la unele lucruri, evenimente şi de ce nu întrebări fără răspuns. Fără să vreau fac comparaţie între democraţii mai avansate, societăţi mai “aşezate” şi oameni mai liniştiţi prin simplitatea organizării lor sociale. Având pregătire juridică, precum şi privilegiul a numeroase călătorii peste hotarele minunatei (şi nu sunt ironic) noastre ţări, de foarte multe ori m-am întrebat de ce anumite sisteme sociale nu pot fi implementate şi la noi. De ce o anumită structura organizatorică care funcţionează bine sau foarte bine în alte ţări este atât de imposibil de folosit în România. Răspunsul încă nu-l am. Poate reuşim să-l găsim împreună.

Departe de mine ideea sau naivitatea precum că un sistem de drept anglo-saxon poate să-l schimbe pe cel latin folosit de noi. Departe de mine crezul că istoria socială şi practică morală autohtona se poate schimbă peste noapte, dar ştiu şi cred că multe practici,lucruri sau legi pot fi împrumutate,adaptate şi apoi puse în prctica în societatea românească. Cu siguranţă că nu o să schimbăm societatea din fundaţie dar poate schimbăm şi/sau îmbunătăţim mentalitatea, ne creştem gradul de civilizaţie şi de ce nu poate o să ne fie un pic mai bine.

Încep prima argumentare prin a sugera acelora dintre voi care sunteţi antiamericani să aştepte finalul articolului înainte de a blama sau să facă abstracţie de ţară din care provin comparaţiile şi exemplele.

Societatea americană, pe cât de dezvoltată ca şi economie sau armată, pe atât de primitivă în ansamblul ei, are la baza organizării un principiu corect, simplu şi pe cât de antic pe atât de valabil în prezent. Principul de bază este acela precum că, omul trăieşte într-o comunitate, munceşte într-o comunitate, iar dacă greşeşte, greşeşte faţă de comunitatea în ansamblul ei. Plecând de la acest aspect, oamenii care trebuie să conducă sau să protejeze comunitatea sunt aleşi de şi din rândul comunităţii, iar pedepsirea celor vinovaţi de anumite infracţiuni se face de către membrii comunităţii respective. De multe ori am văzut în filmele ameicane cum un procuror ajunge la o înţelegere cu un inculpat, înaintea sau în timpul procesului. De multe ori am văzut şi nu am înţeles de ce dacă procurorul şi cel considerat vinovat semnează o înţelegere perfect legală, aceasta este acceptată de către judecător.

Răspunsul este simplu. Procurorul este ALES de către comunitate pentru un mandat limitat în timp. Procurorul este avocatul comunităţii care l-a ales şi trebuie să-i apere interesele fără echivoc şi la final de mandat răspunde în faţa celor care l-au ales. În calitatea sa de avocat al cetăţenilor, procurorul are dreptul şi obligaţia de a considera cât de gravă este fapta săvârşită, iar în cazul în care consideră necesar poate să-i propună celui vinovat o anumită pedeapsa iar înţelegerea lor este consfinţită prin hotărârea judecătorului. O să spuneţi că există riscul ca procurorul să fie lovit de flagelul corupţiei şi astfel poate ajunge la o înţelegere favorabilă infractorului şi defavorabilă comunităţii. Este adevărat! Se poate întâmpla şi acest lucru dar doar o singură dată sau în orice caz în situaţii limitate. De ce? Pentru că într-un timp foarte scurt (minim 2 şi maxim 4 ani) urmează alegerile pentru un nou mandat, iar comunitatea (care nu este foarte numeroasă) o să-i acorde votul sau altui candidat, astfel procurorul presupus corupt îşi va pierde funcţia.

Prin procedurile folosite şi prin principiile ce stau la baza organizării comunităţii, un procuror, deci indirect oamenii care plătesc acest “serviciu” al actului de justiţie, va considera gravitatea faptei, va propune şi negocia pedeapsă şi va scuti banii contribuabililor. Îl va pedepsi pe vinovat şi va justifica fiecare bănuţ cheltuit pentru o investigaţie/ancheta şi suportat de către cetăţean, iar în cazul în care nu reuşeşte acest lucru, intervine justiţia juraţilor, adică a comunităţii, judecătorul fiind cel care în final stabileşte cuantumul pedepsei.

De reţinut faptul că în majoritatea democraţiile consacrate, funcţiile de procuror şef, şef al poliţiei, precum şi cea de judecător sunt funcţii elective, iar eligibiliatea se face în funcţie de corectitudine, valori morale şi devotament faţă de comunitatea pe care trebuie să o reprezinţi.

În episodul următor, o să încerc o comparaţie între “penalul” trafic de influenţa şi omniprezentul lobby!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-12-07

TAGURI: blog pe hartie, articol, privilegiu





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


SUNă BINE....
15 Noi 2015

Poate așa, fiecare procuror șef, șef de poliție sau judecător - de sector pentru București, de județ sau sub alte forme de împărțiri teritoriale....ALEȘI de către comunitate, vor căuta să nu înșele încrederea aleșilor, lumea începând să-i cunoască/recunoască eventualele merite! De multe ori m-am gândit, vizionând filmele americane că la ei se lucrează operativ și nu se duce langa/balanga un proces (civil sau penal) până la prescriere sau până la moartea uneia dintre părți de inimă rea, scoțând din țâțâni și sfinții prin răbdarea pe care trebuie s-o ai!
Random image



Ultimele stiri









Apa Nova

Besliu Servicii Funerare Brasov este o afacere de familie. Promisiunea noastra este aceea de a fi alaturi de fiecare familie si de fiecare persoana pentru a trece peste momentele grele, pentru ca timpul si atentia dumneavoastra sa fie acordate celor dragi.