2018-10-17 19:26


Blog pe hârtie: Pact cu "ego-ul"

 |  15:46
Blog pe hârtie: Pact cu "ego-ul"

Un înţelept a zis că ego-ul poate fi cel mai rău duşman, sau cel mai serviabil şi devotat prieten al unui individ. Eu zic iubeşte-ţi egoul că pe cea mai dulce noapte de amor pe care ai trăit-o vreodată. De ce zic asta? Pentru că egoul nostru, al tuturor şi al fiecăruia în parte, înseamnă evoluţie. Evoluţia noastră ca specie şi ca exemplar unicat, parte a speciei.

Cu toţii am simţit ce înseamnă să fii egoist sau am fost puşi în situaţia de a trebui să ne purtăm într-o manieră egoistă vis-a-vis de o situaţie anume. Este ok, poate unii am celebrat cu o satisfacţie meschină individualistă, pe care evident nu am expus-o pentru ca nu cumva să fim judecaţi de societate, poate alţii au nutrit un soi de sentiment de vinovăţie din cauza cutumelor creşterii primite de acasă, însă rezultatul în majoritatea cazurilor a fost pe aceeaşi vibraţie, atingerea succesului dorit. Şi nimic nu se compară cu acel sentiment de "misiune îndeplinită"!

Pe de altă parte, sau mai bine zis, de departe cea mai mare problemă este când avem de-a face cu persoane pe care le catalogăm ca fiind "egoiste"!

De obicei, avem tendinţa de a judeca, apoi, în funcţie de tipul personalităţii fiecăruia dintre noi, unii mai slabi se înfurie, suferă, dar se retrag, iar ce mai îndârjiţi luptă pentru a corecta acest aspect deloc moral, sfârşind în cele din urmă şifonaţi ei înşişi.

Egoiştii, nu există în realitate!

Şi susţin această afirmaţie, deoarece egoismul nu este măsurabil. Cum şi cu ce unitate de măsură putem determina cantitatea sau calitatea egoismului uman?

Judecând după apartenenţa etimologică egoismul este un derivat a lui "ego", care înseamnă "eu", adică conştientizarea propriei existente. A fi, a trăi, a exista şi evident a co-exista. Deci extrapolând, "ego-ul" este de fapt  a fiinţă. Atât şi nimic mai mult!

De ce pact cu "ego"?

Aş zice că orice individ, care se doreşte a fi parte a unei societăţi, de oricare natură ar fi ea, are datoria sau cel puţin opţiunea de a îşi educă propriul "ego" în funcţie de tipul de existenţa aleasa apriori de el. Mai simplu spus, pasul unu constientiezi cine eşti şi unde te poziţionezi, apoi alegi conştient cum te adaptezi/raportezi la situaţie!

Şi uite aşa să zicem că la nivel conştient am făcut un pact cu "ego"...

Acum însă întrebarea care se naşte... oare pactul în sine nu este la rândul său un gest egoist???

Înţelesul egoismului a fost puternic influenţat şi îmbogăţit de-a lungul vremii de tot felul de conotaţii negative, izvorâte, părerea mea, din slăbiciuni, frustrări, lipsuri şi... în cele din urmă din egoism! Cineva nu poate acuza pe altul că este egoist decât din egoism... căci dacă afirmi că X este egoist, te raportezi la X ca fiind egoist în raport cu tine, sau cu o situaţie care te implică! Deci la rândul tău eşti egoist, căci nevoia că X să facă ceva în şi pentru interesul tău, repezintă plăcerea ta şi este pornită din "ego".

Concluzia este că toţi suntem egoişti, însă dacă reuşim să ne iubim ego-ul şi să îl utilizăm într-un mod constructiv în raport cu noi înşine şi cu restul lumii, vom avea toate şansele să ne creăm o realiate frumoasă.

Hrănindu-ne "A©goul" cu iubire, el nu va replica niciodată rău.

Paradoxal, un "ego" distructiv va ieşi la iveală, doar atunci când nu primeşte iubire de sine!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-02-28

TAGURI: blog pe hartie, pact cu ego+ul, dusman, prieten
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


CREIONUL CHIMIC:
28 Feb 2016

Eheeh! Într-adevăr, Ego-ul îți este cel mai bun preten atunci când vine vorba de atingerea țelurilor prin mergerea-nainte, fără a călca (în schimb), peste cadavre! Altfel ai de-a face cu conștiința care te ceartă/mustră c-ai fost jigodie într-o măsura în care nu trebuie…cu cineva care poate, avea o vulnerabilitate, deci nepregătit/ă pentru o lecție așa de dură!
CREIONUL CHIMIC:
28 Feb 2016

Bine-nțeles că nu contează numai cantitatea (de egoism) care, atunci când e cu toptanul duce la însingurare, lipsă de prieteni ori de ajutor venit cumva la rându-ți, prin cineva… dar și ”calitatea” acestuia contează, sau mai bine-zis - intensitatea lui și-a condițiilor care îl generează, degenerănd la un moment dat în oportunism.
CREIONUL CHIMIC:
28 Feb 2016

În relațiile normale, de zi cu zi…dacă nevoia nu este stringentă iar persoană asupra căreia ar plana egoismul tău, este la fel de ”egoist/ă” sau acesta nu i-ar deveni fatal…poți să mergi cu el la braț, fără nici-o problemă! În schimb, atunci cănd situația este grea și urgentă, egoismul nu trebuie confundat cu spiritul de conservare, pe baza lui tu mergând înainte…iar după tine, POTOPUL! Ce folos dacă ajungi la linia de sosire primul, dacă nimeni nu agață de brațul tău privindu-te în ochi recunoscător, iar tu stai amuțit ca un eon într-o liniște deplină…plăsmuit totuși din carne, sânge și piele..care n-a fript/nu-l frige la inimă ori pe piele, pentru NIMENI?
CREIONUL CHIMIC:
28 Feb 2016

Pe de altă parte, privind chestiunea strict dpdv religios, celor egoiști/mândrii, Dumnezeu le stă împotrivă! El ne cearcă inima și rărunchii vrând să vadă cât de mult vrem (la măsura și limita noastră), să-I semănăm! Restul….suplinind ca un boier ceea ce noi, în micimea noastră moral-spirituală, cu frică absurdă pentru bucata de pâine sau colț de birou (de serviciu)…refuză să dea sau să împrumute, generos! Și, DA…pentru cei fripți în bunătatea lor, chiar le recomand să fie/rămână EGOIȘTI până la vindecare…pentru că se spune ”dacă ai fost rănit în bunătatea ta, fii rău, ca să redevii BUN”. Punct.
Random image



Ultimele stiri






loading...