2017-11-21 08:08


Copilul meu are autism și merge la școală. Mărturii ale unor părinți de copii cu autism, înscriși în învățământul de masă

 |  17:42
Copilul meu are autism și merge la școală. Mărturii ale unor părinți de copii cu autism, înscriși în învățământul de masă

Adriana B., Teodora Gh., Emilia P., Daria E. și Caterina M. sunt mămici de copii cu autism. Micuții merg la grădiniță sau școală, la clase de masă, însoțiți deocamdată, iar în paralel beneficiază de intervenții de specialitate, la Centrele de consiliere și asistență a persoanelor cu tulburare de spectru autist (TSA) din cadrul DGASPC Brăila și, respectiv, Botoșani, adică din județele de reședință ale familiilor.

Terapia nu au început-o de multă vreme (între 1 an și aproape 3 ani), însă copiii au făcut progrese semnificative în special în privința capacității de concentrare pe câte o sarcină, interacțiunii cu cei din jur, comunicării prin limbaj non-verbal dar și verbal. La centrele TSA au făcut, după caz, terapie comportamentală, kinetoterapie, terapie ocupațională, terapie de grup sau terapie psihologică unu-la-unu. Au o relație bună cu specialiștii centrelor – lucru extrem de important, iar acasă unii dintre ei continuă lucrul structurat, cu ajutorul familiei. Din toamna anului 2015, copiii primesc intervenție pentru integrare școlară în cadrul proiectului Comunitate pregătită, copil integrat – suport pentru integrarea școlară și socială a copiilor cu tulburări din spectrul autist, desfășurat de Fundația Romanian Angel Appeal (RAA), State Diagnostic and Councelling Center din Islanda și DGASPC din 9 județe ale țării și București Sector 4, un proiect finanțat din fonduri norvegiene.Adriana povestește despre copilul ei cu autism, elev în clasa a II-a la o școală de masă din Botoșani, că acum este bine, însă nu a fost întotdeauna așa, în special când micuțul era în clasa pregătitoare. “Nici acum nu se concentrează suficient și nu prea este atent, însă doamna învățătoare îl ajută și îl antrenează mereu la lecții. Are, de asemenea, și profesor de sprijin care vine la el două ore din săptămână. Mă bucur că există acest program (n.r. al Fundației RAA) care pregătește copii cu autism și mă bucur și că mergem la o școală care îl sprijină pe copilul meu. Avem noroc de învățătoare foarte bună, de directoare înțelegătoare, iar copilul a făcut progrese mari. Știe să citească, să scrie, face adunări și scăderi, a învățat înmulțirea, știe să rezolve probleme. La Centrul TSA face logopedie – deși pe limbaj este destul de slăbuț –, lucrează pe imagini, pe zona cognitivă, pe motricitate și pe socializare. Se insistă pe povestit, căci nu prea știe să povestească. Ce rămâne de îmbunătățit este capitolul socializare. Încă se cam izolează de colegi, nu prea relaționează cu persoanele străine și e mai degrabă absent în societate.“Teodora este tot din Botoșani iar copilul ei, elev la o școală de masă, face terapie de specialitate la Centrul TSA Botoșani, de un an și trei luni. Înainte a mai beneficiat de intervenții de specialitate la Spitalul de copii din Botoșani. Acasă nu îl poate ajuta decât pentru a scrie împreună, din când în când. Nu întotdeauna micuțul este cooperant. “La școală s-a adaptat, deși nu prea vorbește. Ține pasul la scris, dar nu se concentrează ca ceilalți copii și nici nu beneficiază de profesor de sprijin.“ - mărturisește Teodora. “De jumătate de an face pregătire de specialitate pentru integrare școlară, în cadrul Centrului, și chiar sunt progrese. Face terapie educațională și terapie comportamentală, logopedie, lucrează pentru dezvoltarea abilităților sociale și așa mai departe. Așa cum simt eu lucrurile, însă, pentru a putea să se integreze atât școlar cât și social, copilul meu are nevoie, mare nevoie, în special de înțelegere (din partea sistemului, din partea școlii).“ – spune Teodora Gh. Emilia P. este din Brăila, iar copilul ei beneficiază de intervenție de specialitate la Centrul TSA din cadrul DGASPC de județ, din anul 2013. Atât părinții cât și bunicii lucrează cu copilul și acasă. Micuțul este înscris la o grădiniță de masă și deocamdată nu este foarte atent, are tendința de a părăsi încăperea, participă puțin la activități (dar nici nu este solicitat de educatoare – mărturisește mama), se uită după copii, se joacă foarte puțin, apoi își pierde interesul. Merge la grădiniță însoțit. “De câteva luni, copilul meu face pregătire pentru integrare școlară, la Centru. Și face progrese semnificative; noi sperăm să se integreze, să ajungă să facă față cerințelor. În cadrul programului lucrează pe limbaj, comunicare, logică și dezvoltarea personalității. La grădiniță, însă, nu este ajutat deloc. Cadrele didactice nu au nici un fel de cunoștințe despre copiii cu dizabilități.”Copilul Dariei E. merge la o grădiniță de masă din Brăila iar din octombie 2014 face terapie la Centrul TSA Brăila. Daria continuă și acasă lucrul cu copilul ei și se străduiește să respecte indicațiile primite de la specialistul Centrului. La grădiniță, micuțul merge zilnic și participă la activități câte aproximativ două ore pe zi, însoțit de mama. “Îi place mult la grădiniță, s-a atașat de copiii care vin și interacționează cu el, dar, pe de altă parte, nu se concentrează și nu este atent la activități; necesită îndrumare permanentă, nu poate ține pasul cu sarcinile date și se plictisește repede. Beneficiază de cadru didactic de sprijin – o ședință pe săptămână – iar eu merg cu el la cabinetul acestuia. Îl însoțesc permanent la activitățile didactice și îi ofer sprijin la sarcinile date de educatoare. Înainte de programul de terapie, copilul nu socializa, nu emitea sunete, nu dorea să participe la activități, nu se implica în jocurile copiilor, nu accepta interacțiunea cu ei. Acum și-a îmbunătățit abilitățile sociale, a devenit prietenos, se implică în activitățile cu copii, participă la jocuri. I s-a dezvoltat limbajul verbal – emite sunete, onomatopee, silabe, cuvinte simple. Și-a dezvoltat deprinderi de autonomie personală – se îmbracă și dezbracă, se încalță și așa mai departe. La intervențiile pentru integrarea școlară încă se mai lucrează pentru a i se dezvolta capacitatea de comunicare – limbajul receptiv și expresiv, abilitățile de autonomie personală, de socializare, abilitățile psiho-motrice.” Daria este de părere, însă, că școala – sistemul de învățământ – ar putea și ar trebui să facă mai mult pentru copii precum micuțul ei. Simte nevoia implicării cadrului didactic mai mult decât o face, în a oferi ajutor pentru rezolvarea sarcinilor, a participării pe timp de mai multe ore a cadrului didactic de sprijin la activitățile din clasă, pentru a îndruma copilul. Este de asemenea de părere că este de luat în calcul inclusiv motivarea financiară a cadrelor didactice care lucrează și se implică la clasa cu copii cu autism. “Și mai cred că ar fi benefică existența, în unitățile de învățământ, a unei clase pentru copii cu TSA și a unui cadru specializat. Iar cadrele didactice ar trebui să se perfecționeze în continuu, în acest domeniu.” – este de părere Daria.Caterina M., din Brăila, este foarte încântată în special de relația foarte bună dintre copilul ei cu autism și psihologul cu care lucrează la Centrul TSA Brăila de aproape 1 an dar și de faptul că au avut norocul să-și poată duce copilul la o grădiniță și acum la o școală de masă. Acasă, Caterina continuă ceea ce se face la Centru. “Sunt un părinte autodidact – mărturisește. Am început cu Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare a lui Lovaas, mi-am procurat materiale pentru lucru de la o fundație din București și așa am început să lucrez cu copilul meu. Astăzi copilul merge la o școală de masă iar din fericire pentru noi experiența școlii este una frumoasă. Nu este marginalizat, colegii îl iubesc, iar doamna învățătoare este o femeie minunată care îl ajută și îl susține. Și, pentru că nu știa nimic despre acești copii (cum să-i abordeze, de ce au anumite reacții etc.) a acceptat să meargă ea la un curs pentru a afla mai multe despre ei. Copilul meu are și însoțitor (shadow) și beneficiază și de profesor de sprijin. Poate nu reușește să stea concentrat chiar la toate orele sau să participe la toate activitățile, însă în cea mai mare parte reușim să ținem pasul. Ne descurcăm cu temele, însă mai sunt multe lucruri de recuperat. Faptul că venim la Centru, mergem și la o școală de masă (se știe că acești copii învață prin imitație), lucrez cu el și acasă, facem plimbări dese și mergem în locuri de joacă unde sunt copii și, cu ajutorul meu, încercăm să relaționăm cu unii dintre ei (am reușit de multe ori lucrul ăsta și a fost minunat), toate acestea au dus la niște progrese vizibile. Terapia lui merge mult pe comunicare și socializare – poate mult dialog – de aceea a început să răspundă mult mai repede (înainte pauza era mai lungă până primeai răspunsul).” Caterina se consideră un caz fericit. “Cunosc, din păcate, copii care n-au avut norocul pe care îl are copilul meu. Sunt copii marginalizați în clasă de către colegii lor, au învățătoare care nu-i acceptă sau îi tratează necorespunzător. Părinții se văd nevoiți să-și mute copilul dintr-o școală în alta. Și copilul meu a fost refuzat de două școli, înainte de a ajunge la aceasta la care suntem acum. Vreau să spun doar un singur lucru: dacă copilul meu n-ar fi  urmat o grădiniță de masă, iar acum școala de masă (adică n-ar fi stat între copii tipici), n-ar fi fost la nivelul la care este astăzi. Faptul că a stat între acești copii, asta l-a ajutat foarte mult.”N.r. – la cererea părinților, pentru a le fi respectată intimitatea, numele folosite nu sunt cele reale.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-01-26
Citeste si:
Integrarea școlară a copiilor cu autism nu este o utopie
Copii cu autism, în școli de masă din România
Centru de Consiliere şi Asistenţă pentru Copii cu Autism

TAGURI: autism, copii, marturii parinti autism, copii autism scoala



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






Apa Nova