2016-12-03 13:38

SOCIAL


Istoria din Cimitirul Bellu

 |  21:00
Istoria din Cimitirul Bellu

Dacă despre Bucureşti se spune că este Capitala cu cele mai puţine statui din Europa, parcă tot acest neajuns este completat de Cimitirul Bellu, Pantheonul Naţional al României.

Cimitirul Bellu a fost inclus încă de anul trecut pe harta obiectivelor turistice europene, în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Cimitirelor Semnificative din Europa. Însă, cum vrei să faci o fotografie, cum eşti luat la rost de agenţii de pază: „Nu e voie!!! Cine sunteţi? Aveţi aprobare?” „Aprobare de la cine? Bellu e obiectiv turistic!”. Dar răspunsul vine iute: „Aprobare de la şefu! De la ce televiziune sunteţi?”.

De cum păşeşti dincolo de porţile maiestuoase ale Cimitirului Bellu, ai sentimentul straniu că vii la cineva drag. De-o parte şi de alta a aleilor răcoroase, monumentele funerare, unele dintre ele de o valoare inestimabilă, îşi deapănă povestea. Aici şi-au pus amprenta cei mai mari sculptori pe care i-a cunoscut România: Karl, Carol şi Frederic Stork, Oscar Han, Ion Mincu, Dimitrie Paciurea, Miliţa Petraşcu, Emil von Becker, Ion Georgescu, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Constantin Baraschi, Raffaello Romanelli. O candelăreasă povesteşte câte-n lună şi-n stele despre toate monumentele de aici. O plimbare printre mormintele vechi e o lecţie de istorie.

Loc de veci pentru Cantacuzini, Văcăreşti şi Câmpineni

Cimitirul a început să funcţioneze legal în septembrie 1858. C.A. Rosetti, iniţiatorul organizării Cimitirului Bellu, este primul concesionar, potrivit Arhivei Cimitirelor. În noiembrie 1859, el a cumpărat un loc de veci, aici, pentru fiica sa, Elena. Din 1862, Cimitirul Bellu a trecut sub aripa municipalităţii bucureştene. Primarul Emil Pache Protopopescu a ridicat o capelă nouă, clădită în stilul catedralei din Karlsbad. Ea a fost pictată la început de Mihail Popp, iar mai târziu repictată de Dimitrie Belisarie şi Arthur Verona. Catapeteasma a fost sculptată, în lemn, de Anghel Dima.

În Cimitirul Bellu găsim mormintele familiilor de seamă ale ţării: Cantacuzino-Râfoveanu (1863), Scarlat Rosetti (1865), Văcărescu, Ghica, Florescu, Filitti, Mihăilescu, Slătineanu, Câmpineanu etc. Cimitirul Bellu avea 17 hectare în 1859, iar în prezent măsoară 28 de hectare. Aici se află cele mai importante lucrări funerare ale marelui arhitect Ion Mincu (1853-1912), precum mausoleul Ghica sau cel al Cantacuzinilor. Urmează capelele Christian Tell, Pache Protopopescu, Antonescu şi Lahovary (distruse şi jefuite, din păcate, în perioada 1990-1995).

Aici “dorm” artiştii României

Pe aleea scriitorilor, la umbra teiului, odihneşte Eminescu. Întotdeauna are flori şi lumânări aprinse pe mormânt. Alături îi stau Coşbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labiş, Nichita, Marin Preda.

Din crucea Mariei Tănase pare că vibrează o doină, mormântul lui Birlic îţi aminteşte expresia uimită a feţei lui, iar cavoul lui Constantin Tănase te trimite cu gândul la Teatrul „Cărăbuş“. Maestrul Iozefini se odihneşte lângă fragila Anda Călugăreanu. Nea Marin - Amza Pellea e şi el în apropiere, cu glumele lui. Urmează Gina Patrichi, Vasile Vasilache, Ioan Luchian Mihalea, Tudor Vornicu, Virgil Tatomir, Nicu Constantin, Gheorghe Dinică şi mulţi alţii.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639256-06-16



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

TEODOR
19 Aug 2011

O lege a compensatiei:nu sunt statui prea multe in parcurile sau strazile bucurestene,sunt la Bellu.Chiar ca merita statutul de monument istoric:nu degeaba se bucura de o atentie speciala din partea edililor bucuresteni.Sper ca in 2012,Primaria Generala si Sorin Oprescu sa includa Cimitirul Serban Voda(asta e denumirea oficiala),in circuitul "Noaptea muzeelor".

Adauga un comentariu

Random image