Tradiţii şi obiceiuri legate de ouăle de Paşte şi de pregătirea pascăi
2018-08-21 09:14


Tradiţii şi obiceiuri legate de ouăle de Paşte şi de pregătirea pascăi

 |  15:25
Tradiţii şi obiceiuri legate de ouăle de Paşte şi de pregătirea pascăi

Ouăle roşii nu pot lipsi de pe masa niciunui bun creştin la sărbătoarea de Paşte. Există credinţa că ouăle fierte şi roşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată. Pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură rituală a Paştelui.

“Oul a sintetizat misterul Creaţiunii; dintr-un ou trebuie să se fi născut Universul, Lumea, deci şi omul. Oul cosmic trebuie presupus la baza credinţei tuturor popoarelor din lume”, spunea folcloristul Artur Gorovei într-un studiu, apărut în anul 1937.

În România, cea mai veche menţiune despre obiceiul vopsirii ouălor de Paşte se regăseşte în amintirile florentinului Antonio Maria del Chiaro (1669-1727), secretar, pe rând, al principelui domnitor Nicolae Mavrocordat (1709-1710, prima domnie în Moldova), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Ştefan Cantacuzino (1714-1715) şi care a descris multe dintre obiceiurile românilor. În Moldova, se aminteşte despre ouăle de Paşte în cronica lui Gheorgache, al doilea logofăt de la Iaşi, în anul 1762.

Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Tradiţia spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii, o altă variantă fiind aceea că Sfânta Fecioară Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce. Se povesteşte că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: “Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu a terminat bine de vorbit şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.

Răstignirea şi învierea reprezintă legătura eternă dintre moarte şi viaţă, aşa cum renaşte natura în fiecare primăvară, iar oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei.

De Paşte, la români există obiceiul ciocnirii ouălor. Se ciocnesc numai ouă roşii după un anumit ceremonial, care în comunităţile rurale se păstrează fără abatere. Oul are trei părţi: vârful (care se numeşte cap), partea opusă (dos) şi feţele laterale (coaste). În prima zi de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos. Ca regulă generală, primul care ciocneşte este cel mai vârstnic bărbat de la masă sau o persoană mai în vârstă, care ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de un comesean, în timp ce rosteşte formula “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: “Adevărat a înviat!”.

Ouăle sunt încondeiate, de obicei, în trei-patru culori, ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în parte: roşu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumină, bogăţia recoltelor, tinereţea), verde (forţa naturii, rodnicie, speranţă), albastru (sănătate, seninul cerului).

Ouă decorative de Paşte se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamţ) sau din lut (Corund-Harghita). În unele părţi ale ţării sunt folosite ouă fierte, în alte zone, cele golite de conţinut.

În tradiţia populară românească se crede că ouăle de Paşte sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie.

În dimineaţa primei zile de Paşte, copiii sunt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru a fi tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă, precum oul de Paşte şi curaţi precum argintul.

Se crede, de asemenea, că oul roşu este apărător împotriva diavolului şi păzeşte casa de farmece. Podgorenii, pentru a-şi feri roadele de grindină, leagă primăvara viţa-de-vie cu salcie de la Florii sau îngroapă un ou roşu, în Vinerea Mare. Macedo-românii pun în fereastră ouă de la Paşte, iar în Bucovina se crede că oul roşu este, alături de cruce, un simbol al biruinţei împotriva Diavolului.

Cu ouă roşii se fac descântece pentru dureri de dinţi, de urechi sau de gât. Ouăle roşii de bibilică se întrebuinţează ca leac pentru muşcătura de şarpe şi în farmece de dragoste. Ştergarul cu care au fost şterse ouăle înroşite se păstrează un an pentru că e bun la durerea de urechi.

Cojile de ouă de la Paşte trebuie le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să dea de ştire şi Blajinilor că sosesc Paştele.

Semnificaţia pregătirii pascăi

           

Ea se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă. Cel mai adesea, pasca are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşază aluatul împletit din două sau trei sucituri, având la mijloc o cruce şi se lasă totul la crescut. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului, spunând: “Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precistă pe fereastră”.

Pasca şi cozonacii se pot prepara în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, fiind duse apoi la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite. Adevărata pască este o pâine care se taie în bucăţele mici, se pune în pacheţele şi se duce la biserică pentru a fi sfinţită. La sfârşitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor bucăţile de pască stropită cu aghiazmă, care sunt duse acasă şi păstrate pentru a-i face pe credincioşi părtaşii binecuvântării lui Dumnezeu, având puterea de a alunga bolile şi necazurile, întrucât semnifică sacrificiul lui Iisus Hristos.

Legenda pascăi spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit de un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum, fără ştirea lor. Întrebându-l pe Hristos când va fi Paştele, Mântuitorul le-a spus că atunci când vor găsi pâine în traistă. Căutând apostolii au găsit în traistă ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.

Altădată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştilor pe o apă curgătoare, crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor - popor mitic care trăia sub pământ - că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639560-06-24

TAGURI: traditii, obiceiuri, paste, pasca, vopsitul oualor, oua rosii, joia mare, sambata pastelilor, blajini





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri

5 SFATURI de îngrijire a sânilor Acum 16 ore | (0)
Sfaturi si curiozitati










Apa Nova

Besliu Servicii Funerare Brasov este o afacere de familie. Promisiunea noastra este aceea de a fi alaturi de fiecare familie si de fiecare persoana pentru a trece peste momentele grele, pentru ca timpul si atentia dumneavoastra sa fie acordate celor dragi.

loading...