2016-12-07 16:38

SOCIAL


Un bucureştean confecţionează măşti veneţiene. O pasiune mai puţin obişnuită pe timp de criză

 |  15:46
Un bucureştean confecţionează măşti veneţiene. O pasiune mai puţin obişnuită pe timp de criză

Dacă în Grecia Anticăteatrul era de neconceput fără măştile veneţiene, în zilele noastre, ceicare-şi decorează interioarele cu astfel de obiecte pot fi bănuiţi de... gustşi rafinament. Unul dintre puţinii artişti autohtoni care realizează astfel de„accesorii” este Doru Marinescu.

Cumască sau fără mască?

E tânăr, frumos şi talentat. Şi toate aceste calităţi vă asigur că nureprezintă o mască! Are29 de ani şi a absolvit ASE, secţia Relaţii Internaţionale. Ne-am întâlnit în apartamentul lui din Titan,plin de astfel de accesorii veneţiene: pe pereţi, pe podele, pe canapea. Oinvazie de arlechini şi de colombine. Artistul este convins că obiecteleconfecţionate manual de el, în stil baroc, medieval sau modern, sunt în staresă alunge spiritele rele dintr-o locuinţă. În vremurile demult apuse, ele sefoloseau pe scară largă de doamnele sau domnii care făceau vizite incognito, înscopul întreţinerii de relaţii extraconjugale, astfel că dovada adulterului eraaproape imposibil de făcut. În secolul 16, veneţienii purtau măşti tot anul,aşa că puteau face absolut orice le trecea prin minţile înfierbântate, ascunşiîn spatele coloratelor figuri.

Întorcându-ne pemeleagurile mioritice, acum, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă toţi cei care auamante (şi viceversa) ar purta câte o măscuţă, în timp ce se deplasează la oîntâlnire secretă, cu persoana iubită? Măştile veneţiene ar fi bune şi pentrucei din clanurile mafiote sau pentru membrii unor partide care nu vor să fievăzuţi împreună la o ceaşcă de... afaceri.

„Sunt mândru de măştilemele!”

Cât e ziua de mare şiuneori până târziu în noapte, Doru Marinescu lucrează cu pasiune la aceste chipuridin ceramică, brocard, catifea, tafta şi împodobite cu cristale swarovski. Pânăacum, tânărul a confecţionat sute de măşti şi a participat la mai multeexpoziţii şi festivaluri medievale, însă visul lui este să le expună într-o zi,pe toate, în foaierul Operei Române. „E o senzaţie unică pentru mine, atuncicând mă apuc de lucru, mărturiseşte Doru. E minuţios, dar superb! Materialelesunt scumpe, şi acum, pe timp de criză, mi-e destul de greu să le găsesc şi săle cumpăr. Dar când sfârşesc treaba şi privesc o nouă mască, la care am muncitcu râvnă şi cu suflet, mă bucur enorm. Uneori îmi ia şi o zi să o fac, alteori şimai mult, depinde cât e de complexă. Sunt mândru de măştile mele!”

De pe pereţiiatelierului său, improvizat chiar în apartament, îmi dau „binecuvântarea” altemutre anonime, venite din trecut: Divinna, Pierrot cel melancolic şi cu olacrimă de neşters pe obraz, Colombina, Bufo şi alţi arlechini şi JollyJockeri… made in Titan. Artistul nu poate lucra decât în acordurile distinseale muzicii preclasice datorate lui Bach, Pachebel sau Albinioni. Astfel, întredormitorul-atelier şi banalul cartier-dormitor bucureştean cade cortina, iardincolo de ea, o fărâmă din spiritul Veneţiei de acum câteva secole prindeviaţă.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638939-09-12

Mai multe imagini:
Un bucureştean confecţionează măşti veneţiene. O pasiune mai puţin obişnuită pe timp de criză
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image