2016-12-06 21:58

SPECIAL


Abuzurile sexuale lasă urme adânci. Psihologul Mirela Zivari ne învaţă cum să recunoaştem copiii constrânşi la întreţinerea unor acte sexuale

 |  16:04
Abuzurile sexuale lasă urme adânci. Psihologul Mirela Zivari ne învaţă cum să recunoaştem copiii constrânşi la întreţinerea unor acte sexuale

PsihologulMirela Zivari ne-a povestit un caz şocant de abuz sexual la care a fost supusăo fetiţă de 8 ani de către tatăl ei, ajuns în final pe mâna procurorilor. Cuocazia relatării acestui episod tragic din viaţa unui copil, psihologul oferă şio serie de semne prin care să recunoaştem copiii abuzaţi sexual sau care ausuferit un puternic şoc emoţional.

Ultimul cazajuns în atenţia autorităţilor statului, recte Direcţia de Investigare a Infracţiunilorde Criminalitate Organizată şi Terorism a fost cel de la Alba Iulia, unde unantrenor de fotbal îşi satisfăcea fanteziile sexuale cu juniorii pe care îipregătea. A fost arestat.

Un caz cutremurător dă naştere unei campanii

În aprilie 2009, o colegă a MireleiZivari, psiholog cu peste 30 de ani de experienţă, a întrebat-o ce poate fifăcut dacă un copil a fost abuzat sexual. Cererea ei s-a bazat pe nevoia mamei de a avea răspunsuri la întrebărilegate de comportamentul soţului faţă de fata lor, în vârstă de 8 ani şi 3luni!

Pe 9 aprilie 2009, Fetiţa de 8 ani a povestit cum tatăl ei i-a cerut să îi ia penisul în gură şi să îl mângâie până ieşea ceva alb. Ea a spuscă a văzut-o pe mama ei din greşeală şi s-a speriat gândindu-se că o va părăsi, pentru că aşa îispusese tatăl ei că se va întâmpla.Fetiţa bănuia că se întâmplă ceva rău, dar “tata m-a rugat să nu-i spun mamei pentru că va pleca dacă va auzi că şi eu îlmângâi pe tata şi nu o voi mai vedeaniciodată”.

A doua zi, tatăl încă era liber pentru că nu existau probebiologice care să dovedească ce s-aîntâmplat. Exista însă expertiza psihologică şi psihiatrică care arăta foarte clar că fetiţa a fost abuzată sexual de tatăl ei, dar dinpăcate nu putea ficonsiderată dovadă legală. Aceasta estelegea,iar cineva care a omorât un suflet rămâne nepedepsit.

Pe 10 mai 2009, fetiţa se întreba dacă ea este cea vinovată şi tot ceea ce ştia despre un bărbat era că este rău, furios şi minte, şi că femeile ca mama eisunt triste şi speriate. Îi era dor deprietenii ei, pentru că a trebuit să plece cu mama să locuiască la mătuşa ei,îi era dor şi de tată şi nu înţelegea de ce mama plângetot timpul şi de ce tata este atât de rău. ”Toţi bărbaţii sunt răi? Aşa suntei? Este rău ca fetele să facă asta taţilor lor? Dacă nu suntvinovată, de ce plânge mama şi de ce a trebuit să plecăm? Cât de mult vom stala mătuşa mea? Unde vom locui pe viitor? Dacă tata este o persoană rea, cine neva apăra pe mine şi pe mama? Vreau acasă! Vreau să mă joc cu prietenii mei!Vreau în camera mea cu păpuşile mele!”.

Rănile provocate de abuzul sexual nu se vindecăniciodată. Nu există drum de întoarcere şi frustrările fetei creşteau cu fiecare zi care trecea. O ruga pe mama ei să nu plângă şi îşi dorea un loc al lor, precum şi ca tatăl ei să fie pedepsit, pentru că a făcut-ope mama să plângă şi pentru că a minţit în legătură cu plecarea mamei. Nuînţelegea ce rău i-a făcut tatăl ei şi nu înţelegea consecinţele acelui rău, care îi vor afecta întreagaviaţă.

Anul acesta,prin martie, colega Mirelei Zivari o anunţă pe mamafetiţei că a început urmărireapenală împotriva soţului ei şi speră că astfel va fi pedepsit pentru ce a făcut. Mama rănităi-a mulţumit din tot sufletul pentru ajutorul acordat de Asociaţia de Intervenţie Terapeutică în Criză. De la cazul fetiţeisale a început campania “Noi spunem NU abuzului sexual faţă deminori”.

Această fată va creşte şi va deveni o femeie frumoasăca mama ei, dar va fi tristă şi nu va uita niciodată momentele de coşmar alecopilăriei ei. Terapia o va ajuta să trăiască cu amintirile, să treacă pesteceea ce i s-a întâmplat, dar cu toate acestea nu va uita niciodată. Faptul că nu există modalităţi de constrângere pentru astfel de oameni,pentru asemenea “taţi”, o va face să creadă că toţi oamenii sunt răi şi nu lepasă. Această fată are o mamă puternică şi luptătoare, care o sprijină,şispecialiştii o sprijină, dar ce se întâmplă cu băieţiişi cu fetele ale căror mame se tem, şi ce se întâmplă de cele mai multe ori cuaceşti copii care cred că nimeni şi nimic nu îi poate ajuta să treacă pestecoşmarul cauzat de propriul lor părinte?

Cum recunoaştemcopilul abuzat sexual?

Un copil care a suferit un abuz sexual esterecunoscut în principal prin modificarea notabilă a comportamentului,comparativ cu cel anterior abuzului şi prezintă următoarele manifestări:

- Tulburări de somn frecvente(anxietate deculcare, insomnii, somn agitat, coşmaruri)-;

- Tulburări de alimentaţie cu apariţie bruscă(respinge anumite alimente, anorexie, bulimie, vărsături);

- Apariţia diferitelor ticuri (verbale, clipitul des,roşul unghiilor);

- Persistenţa obsedantă a unor senzaţii olfactive şi cutanateprezente în momentul abuzului;

- Tulburări afective (apatie, dezinteres pentru joc,faţă tristă, criză de plâns, depresie);

- Tulburări de adaptare (dificultăţi şcolare bruşte,izolare, fugă, refuz de a sta acasă sau în alt loc cu un adult);

- Impulsivitate şi agresivitate manifestate însituaţii care nu o impun;

- Dificultăţi de relaţionare şi comunicare;

- Comportament deviant: minte, fuge de acasă sau dela şcoală, fură;

- Comportament sexual necorespunzător vârstei (joc cutentă sexuală cu păpuşi sau cu copii de aceeaşi vârstă, masturbare compulsivă,limbaj care conţine cuvinte sexuale);

- Tentative de suicid, conduite sexuale deviante de tip prostituţie sau homosexualitate, atât la fete, cât şila băieţi.

Semnele abuzului emoţionalla băieţi:

- Agresivitate;

- Reacţii impulsive, temperament coleric;

- Frecvente conflicte şi bătăi cu prietenii şi cu colegiide şcoală;

- Învăţarea tacticilor de intimidare;

- Toleranţă scăzută la frustrare;

- Dificultăţi de a respecta regulile, tendinţa de arespinge orice sarcină dată de "autoritate";

- Minciună şi trădare, instabilitate în relaţiileinterpersonale, atitudine arţăgoasă;

- Comportamente distructive şi autodistructive;

- Impulsivitate;

- Exprimare zgomotoasă, argumentativă;

- Trăiri emoţionale bine mascate, dezirabile social,indiferenţă la suferinţa celor din jur.

Semnele abuzuluiemoţional la fete:

- Retragere socială;

- Pasivitate în relaţiile interpersonale;

- Solicită/caută permanent aprobarea celor din jur;

- Atitudine de supunere/respectare a regulilor;

- Toleranţă scăzută la frustrare;

- Închidere, crearea unei carapace emoţionale;

- Dezvoltă rapid dependenţe;

- Încăpăţânare;

- Anxietate anticipatorie;

- Stima de sine scăzută;

- Somatizări: dureri de cap, constipaţie, dermatiteatopice etc.

Sfaturi pentru părinţi.Cum să vă protejaţi copiii de pedofili

Părinţii au datoria de a-şi proteja copiii de risculde a fi abuzaţi sexual, important este să conştientizeze că abuzul reprezintă orealitate oribilă şi nu doar o poveste care li se întâmplă numai altora. Viaţa ascunde multe capcane în care cei mici potcădea cu uşurinţă. De asemenea, poliţia semnalează numeroase cazuri de pedofiliarestaţi în ultima vreme, iar declaraţiile lor sunt cutremurătoare.

Fereşte-te de străini, oricât de amabili ar părea! Este unul dintre primele avertismente pe care uncopil care merge singur la şcoală trebuie să-l primească din partea părinţilorsăi, fără teamă de a-l panica inutil. Aceasta este lumea în care trăim, copilultrebuie să ştie să prevină riscul de a intra pe mâna unor astfel de răuvoitori.

Fără secrete! Obişnuiţi-vă copiii să vă spună tot ce li se întâmplă neplăcut când nusunteţi împreună. Dacă au fost speriaţi de ceva sau de cineva, dacă au fostacostaţi de persoane necunoscute, oricât de amabile ar fi fost. În general,păstraţi această regulă de familie: fără secrete! Nici chiar bunica nu are voiesă îi spună celui mic "îţi iau o îngheţată, dar să nu îi spui mamei".Copilul mic trebuie să înveţe că nu are voie să păstreze secrete faţă depărinţii săi.

Fără nume inscripţionate pe haine! Nu îl îmbrăcaţi cuobiecte vestimentare care să aibă numele celui mic înscris pe ele, oricât desimpatice ar fi. Riscaţi ca un eventual agresor să se folosească de aceastăinformaţie pentru a-l aborda pe copil, care ar căpăta încredere în el văzând cănecunoscutul ştie cum îl cheamă.

Învăţaţi-l pe copil denumirile părţilor corpului său! Copilul trebuie săştie să explice corect dacă cineva a încercat să îi atingă anumite părţi alecorpului său, dacă a făcut referire la acestea.

Avertizaţi-l cum să reacţioneze! Preveniţi-l pe cel mic cu privire la posibilelesituaţii cu care s-ar putea confrunta. "Dacă un străin îţi oferă o bomboană,nu o accepta şi

îndepărtează-te" sau "Nu pleci cu nimeni dela şcoală în afară de mine, chiar dacă ţi se invocă numele meu", sunt douăastfel de avertismente. Mulţi părinţi le cer copiilor lor chiar să o ia la fugăîn asemenea situaţii.

Învăţaţi-i adresa exactă şi numărul de telefon! După o anumită vârstă, orice copil trebuie să ştieperfect care este numele său complet, adresa exactă şi un număr de telefon lacare să se poată suna dacă acesta este în pericol. De asemenea, el trebuieînvăţat că în cazul în care simte că este urmărit sau că este într-un pericoloarecare să apeleze la primul poliţist pe care îl întâlneşte. De asemenea,copilul trebuie să ştie că cel mai bine este să rămână în permanenţă înmulţime, să evite străzile lăturalnice, chiar dacă traseul este mai scurt.

Siguranţa pe Internet! Oricât de amabili şi inofensivi ar păreainterlocutorii din spatele ecranului de calculator, aceştia nu trebuie săprimească de la copiii noştri informaţii personale, cum ar fi programul lor saual părinţilor, numărul de telefon, sau alte date care ar permite accesulrăufăcătorilor în locuinţă sau o potenţială agresiune pe stradă. De asemenea,copiii trebuie să refuze cu îndârjire să îşi expună imaginea pe internet, fieprin intermediul fotografiilor, fie al imaginilor filmate cu telefonul mobil.În plus, calculatorul trebuie să se afle într-o zonă vizibilă părinţilor,pentru ca aceştia să poată supraveghea pe cât posibil activitatea copiilor.

Adulţii nu au nevoie de ajutor din partea copiilor! Cei mici trebuie să fie avertizaţi asupra faptului cănici un adult respectabil nu cere informaţii sau sugestii unui copil, acesteafiind în majoritatea cazurilor doar pretexte pentru a se apropia de el şide a-i câştiga încrederea. De ceea,oricât ar fi de impresionat de o virtuală "pierdere a căţelului" saua direcţiei, copilul nu trebuie să încerce să îl ajute pe necunoscut, deoareceriscă să fie atras într-o capcană.

Atenţie! Nu spunem că trebuie ca părinţii să inducă panica în rândul copiilorlor. Toate sfaturile de mai sus pot fi adresate cât mai natural, într-un modfiresc şi sincer, cu scopul de a preveni orice situaţie cu efecte dramatice.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638939-07-05

Mai multe imagini:
Abuzurile sexuale lasă urme adânci. Psihologul Mirela Zivari ne învaţă cum să recunoaştem copiii constrânşi la întreţinerea unor acte sexuale
zoom
Abuzurile sexuale lasă urme adânci. Psihologul Mirela Zivari ne învaţă cum să recunoaştem copiii constrânşi la întreţinerea unor acte sexuale
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image