2017-11-19 21:52


Achitarea datoriei externe și mitul „Ceaușescu - salvatorul României”

 |  16:12
Achitarea datoriei externe și mitul „Ceaușescu - salvatorul României”

La 26 de ani de la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu de la putere, suporterii dictatorului și ai consoartei sale nu par a se fi împuținat. Dimpotrivă, tineri care nu au trăit în comunism se exprimă elogios la adresa celui care a condus România, de capul lui, mai bine de 22 de ani, din 9 decembrie 1967, până în 22 decembrie 1989, deplângând nu doar modul în care a fost judecat, condamnat și executat, în prima zi de Crăciun, ci însuși faptul că nu a fost lăsat să-și termine „grandioasele proiecte”. Între acestea se numără circurile foamei - cantine la care tot poporul ar fi trebuit să mănânce și ar fi consumat aceeași mâncare pe bază de soia, transformate în ultimul deceniu în mall-uri devenite principalele exponente al societății de consum. Un proiect măreț început și încheiat de Ceaușescu a fost achitarea datoriei externe, pe seama înfometării populației.

Dictatorul mai întâi a riscat pariind pe succesul industrializării, a contractat împrumuturi uriașe pentru a realiza industrializarea, a pierdut pariul, s-a enervat în 1982, când România a intrat în incapacitate de plăți, și a decis să scape de datorii. Adică, a rambursat împrumuturile anticipat și plătind dobânzi uriașe. A reușit să facă asta, lichidând datoria externă în martie 1989, prin exportarea, ani la rândul, a celei mai mari părți a producției alimentare. Ce rămânea ar fi ajuns, la limită, dacă producțiile agricole ar fi fost cele raportate. Însă acestea erau, în realitate, mult mai mici, consecințele neîncadrării în plan determinându-i pe secretarii de județ să umfle tot mai mult cifrele care reflectau recolta anuală. Rezultatul final: pe hârtie era belșug, pe rafturile alimentarelor și aprozarelor sufla vântul. Raționalizarea ajunsese la cote extreme, inimaginabile în vremuri normale, de pace. În județele centrale, cele mai afectate de criza alimentară, unele alimente de bază ajunseseră ca și inexistente. De pildă, în Târgu Mureș se împărțeau, în anii 1988 - 1989, 25 de grame de unt / persoană / trei luni!

La finele lunii martie 1989, Ceaușescu a anunțat lichidarea datoriei externe. Românii au răsuflat ușurați și, o vreme, s-a sperat că raționalizarea va înceta, că se va pune capăt exporturilor aberante. Însă, dictatorul a considerat că dacă „dragii tovarăși și pretini” au rezistat atât timp, o vor face și în continuare. Așa că, exporturile au continuat, în același ritm. Doar era nevoie de fonduri pentru „Casa Poporului”, Canalul București-Dunăre și alte ctitorii mărețe.

După înlăturarea lui Ceaușescu, România a înregistrat, ani în șir, un continuu deficit comercial și a început să se împrumute atât de la organismele financiare internaționale (FMI, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană), cât și de la bănci și alți creditori privați. În anul 2013, datoria externă totală a României a ajuns la 103 miliarde de euro, după care a început să scadă, în prezent cifrându-se în jurul valorii de 90 de miliarde de euro (90,5 miliarde conform datelor BNR referitoare la luna octombrie 2015, publicate cu o săptămână în urmă).

România a contractat, sub Ceaușescu, împrumuturi de 11 miliarde de dolari de la Banca Mondială și FMI, între anii 1972 și 1980, pentru care a achitat, până în martie 1989, 21 de miliarde de dolari. În 1972, Produsul Intern Brut al României pe cap de locuitor era de 837 de dolari în prețurile de acum (conform datelor Națiunilor Unite), respectiv PIB-ul global era de circa 17,5 miliarde de dolari. În 1980, în urma industrializării forțate, de pe urma contractării împrumuturilor, PIB-ul aproape se dublase, ajungând la 1.628 de dolari / cap de locuitori - 35 de miliarde global. Cel mai mic PIB după 1972 s-a consemnat 20 de ani mai târziu (892 de dolari / cap de locuitori), însă de atunci a crescut spectaculos, ajungând, în prezent, la peste 10.000 de dolari / cap de locuitor. 

Ilarion Țiu - „Achitarea datoriei externe. Ultimul proiect grandios al lui Ceaușescu”

Achitarea datoriei externe și mitul „Ceaușescu - salvatorul României”
zoom

Istoricul Ilarion Țiu (foto), conf.univ.dr. la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir a publicat un studiu al datoriei externe, însoțit de documente interesante, în revista trimestrială „Sfera politicii”, nr. 179 (mai iunie 2014). În continuare, reproducem câteva fragmente din această lucrare.

 La 31 martie 1989, Nicolae Ceaușescu a anunţat triumfător, în ședinţa Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, că România a achitat ultima rată din datoria externă. Informaţia i-a surprins chiar și pe membrii CPEx, care nu știau care era stadiul plăţilor. Într-un gest euforic, real sau simulat, liderii partidului s-au ridicat în picioare și au început să-și aplaude conducătorul iubit. Au urmat câteva săptămâni de manifestări populare în cinstea achitării datoriei externe. În paralel, Plenara CC al PCR și Marea Adunare Naţională au adoptat hotărâri și legi care interziceau pe viitor împrumuturi din străinătate. (...)

Anunţul din ședinţa CPEx a reprezentat debutul festivităţilor în cinstea achitării datoriei externe. În zilele următoare, activiștii partidului au convocat ședinţa plenară a Comitetului Central al PCR, unde Nicolae Ceaușescu avea să facă publică marea realizare a „epocii de aur“. Cu această ocazie, secretarul general al PCR a făcut și o radiografie a investiţiilor finanţate din împrumuturile străine. A vorbit doar de beneficii, nu și de imensele pierderi.

După ședinţa Plenară a CC al PCR, achitarea datoriei externe a făcut obiectul de dezbatere a unei sesiuni speciale a Marii Adunări Naţionale, convocate în 17 – 18 aprilie 1989. Deputaţii s-au întrecut în laude la adresa lui Nicolae Ceaușescu, care prin efortul depus pentru rambursarea completă a datoriei externe făurise „o victorie a poporului român, o realizare de însemnătate excepţională, care asigură deplina independenţă economică și politică a naţiunii noastre“.

La finalul sesiunii MAN, deputaţii au votat în unanimitate o lege care interzicea e viitor orice împrumut extern, fie din statele socialiste, fie din „lumea capitalului“:

Documentele oficiale prezintă o imagine eroică a lui Nicolae Ceaușescu, care prin „geniul“ său reușise să mobilizeze economia pentru plata datoriilor. Însă adevăratul responsabil pentru prăpastia economică în care ajunsese ţara era însuși secretarul general al PCR. El dirijase împrumuturile și investiţiile după bunul plac, fără a ţine cont de contextul financiar internaţional și de posibilităţile reale ale economiei românești.

Începând cu 1972, România a beneficiat de credite avantajoase de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) și Banca Internaţională pentru Reconstrucţie și Dezvoltare (BIRD). Ceaușescu s-a bucurat că ratele trebuiau plătite la ani buni după încasarea banilor. El spera că va pune repede în funcţiune capacităţi industriale, iar acestea vor ajunge să-și finanţeze singure împrumuturile contractate pentru construcţie (Într-un alt studiu, publicat de revista Historia, Țiu demonstrează cum, pentru a se putea împrumuta de la FMI și Banca Mondială, Ceaușescu a ascuns situația reală a economiei: „Reprezentanții țării noastre la negocierile cu finanțatorii internaționali au pretins că românii aveau un venit anual pe cap de locuitor sub 500 de dolari, iar populaţia ţării trăia în mediul rural în proporţie de peste 50%. Așa, FMI şi Banca Mondială au acceptat să trateze România drept ţară în curs de dezvoltare şi a practicat o politică preferenţială a dobânzilor. (...) Anterior, Ceauşescu mai făcuse o ultimă intervenţie cu iz de înşelătorie. În operaţiunile cu FMI şi Banca Mondială, leul era cotat la 16 unităţi pentru un dolar american, în condiţiile în care pentru calcularea venitului naţional se opera un curs de 20 de lei pentru un dolar”).

Socotelile optimiste s-au dovedit rapid iluzorii. La nivel internaţional au izbucnit crize ale petrolului, care au generat întârzieri în industria chimică, transporturi etc. Pe de altă parte, lucrările de execuţie ale noilor obiective industrial-agrare nu au mers cu rapiditatea așteptată de planificatorii economici.

Înglodat în datorii, Ceaușescu a pornit în 1982 o adevărată „cruciadă“ pentru achitarea în avans a creditelor externe. Împrumuturile din anii ’70 ajunseră la scadenţă și trebuiau înapoiate. Iniţial a încercat diverse strategii de tergiversare a plăţilor externe. Invocând statutul României de ţară în curs de dezvoltare, Ceaușescu solicitase oficial Fondului să accepte restituirea împrumuturilor la valoarea de 15 lei pentru un dolar, dacă nu și mai puţin. Însă reprezentanţii FMI și BIRD au pus piciorul în prag. Cel mult 18 lei pentru un dolar. Reacţia secretarului general al PCR a fost categorică: „trebuie să declarăm că noi considerăm poziţia FMI inadmisibilă, în contradicţie cu statutul și cu ce am discutat“. În stilul caracteristic, a descris poziţia instituţiilor financiare internaţionale drept „amestec în treburile interne“.

Înverșunarea lui Ceaușescu nu avea însă ecou în relaţiile economice internaţionale. Argumentele sale nu au fost luate în seamă, iar în a doua jumătate a anului 1982 a început să realizeze cu adevărat ce însemna pentru România îndatorarea excesivă. Printr-o decizie a CPEx, a interzis contractarea altor credite externe. În plus, a dat un nou impuls comerţului exterior, care devenea principala ramură a economiei. Valuta obţinută din relaţiile economice internaţionale trebuia să finanţeze grabnic imensa datorie acumulată. Numai că, limitase drastic și importurile. Multe obiective finanţate de FMI și BIRD erau neterminate, având nevoie de materiale și subansamble din străinătate.

Ceaușescu avea o gândire economică simplistă: exporţi cât poţi de mult, nu mai imporţi nimic. Vei avea astfel dolarii necesari pentru achitarea datoriei externe în avans. Da, în avans! Deranjat de „amestecul străin“ în treburile economice ale României, Ceaușescu a decis să restituie banii anticipat. O măsură care avea să-i supere la maxim pe creditori, care-și făcuseră planuri pe termen lung atunci când acordaseră României împrumuturi cu dobânzi avantajoase. Totuși, finanţatorii preconizaseră și astfel de situaţii. Toate contractele de împrumut prevedeau sancţiuni în cazul restituirii banilor în avans.

În anii următori, Ceaușescu va susţine că nu se înţelesese așa! Negociatorii români, la „indicaţiile“ președintelui lor, vor solicita eliminarea obligaţiilor financiare rezultate prin achitarea înainte de termen a împrumuturilor. Spre exemplu, mandatul pentru sesiunea anuală a FMI și BIRD din 24 septembrie – 1 octombrie 1987 se intitula: „Consideraţiunile și propunerile României, ale președintelui Nicolae Ceaușescu, privind soluţionarea globală a problemelor datoriei externe și dobânzilor excesive“. Se cerea exonerarea de la plata riscului valutar „creat“ de BIRD, care majorase datoria României. De asemenea, Ceaușescu solicita reducerea dobânzii la creditele acordate României la cel mult 5% pe an (pentru creditele acordate în perioada 1974-1980, dobânda varia între 7-8,5% pe an). Mai mult, avea pretenţia ca sumele vărsate până la acel moment în contul riscului valutar, precum și banii acumulaţi din dobânzile care depășeau 8%, să se scadă din soldul datoriei externe! Dacă nu se ajungea la un acord, ameninţa, din nou. (...)  Susţinea că, începând cu 1 octombrie 1987, România nu va mai plăti nici o dobândă. Doar ratele creditelor. Dar și acestea la nivelul acordurilor de împrumut iniţiale, fără a mai lua în calcul fluctuaţiile valutelor de peste ani. În final, Ceaușescu „avertiza“ că poziţia României va deveni publică. Credea, oare, că protestul sau va compromite Fondul pe plan internaţional?!

(Ceaușescu - n.r.) a înregistrat totuși un succes prin campania de renegociere a înţelegerilor iniţiale. Reprezentanţii FMI și BIRD au acceptat plata anticipată, fără penalizările menţionate în acordurile de împrumut. În funcţie de vechimea creditelor, a scăzut și nivelul dobânzilor, până la nivelul de 5% vizat de Ceaușescu. Însă Fondul a impus restricţii drastice. Dacă plata ratelor întârzia mai mult de treizeci de zile, deveneau scadente, și se aplicau acordurile vechi privind dobânzile. Eforturile valutare au devenit astfel în ultimii ani ai comunismului și mai apăsătoare pentru economie. În 1988, România trebuia să plătească lunar 47 milioane de dolari numai dobânda!

Stenograma ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 31 martie 1989.

Nicolae Ceaușescu: Înainte să intrăm în ordinea de zi, aș ruga să fac o scurtă informare: astăzi dimineaţă am dat banii pentru ultima rată a datoriilor (Aplauze puternice).

În anul 1980 aveam 11 – 12 miliarde de dolari. La începutul anului mai aveam 1,150 de miliarde de dolari.

Astăzi, ultima rată, de 137.000 de milioane de dolari, a fost achitată și cu aceasta datoria bancară și de stat a fost predată complet.

Sper să nu mai fim obligaţi să facem niciodată asemenea datorii!

Sigur, mai avem niște compensaţii la nuclear, la aviaţie, care trebuiau plătite de comerţul exterior, nu a lucrat cum trebuie, acestea trebuiau realizate, dar în următoarele câteva luni trebuie să reglementăm situaţia și să intrăm în normal.

Compensaţii noi vom mai face, dar acestea sunt în mod curent.

Noi avem însă creanţe, mai avem de încasat 2,5 miliarde de dolari, adică, credite pe care le-am acordat noi și trebuie să le plătească. (...) Avem o situaţie unică din punctul nostru de vedere și trebuie să subliniez că am realizat aceasta asigurând dezvoltarea. Am făcut investiţii de peste 2.000 de miliarde de lei, ceea ce este echivalent, la cursul necomercial, cu 215 miliarde de dolari.

Aici intră și munca. Dacă am lua numai materialele, ele reprezintă aproape 100 de miliarde de dolari. N-am renunţat la dezvoltare, am făcut investiţii, am realizat creșterea de 2 ori a veniturilor la retribuţii și economia a crescut cu circa 60% în acești 10 ani, până anul viitor. Acum sunt cam 50 și ceva la sută.

Deci am plătit datoria, am asigurat dezvoltarea construcţiilor de locuinţe și ridicarea nivelului de trai și avem un excedent de aproape 300 de miliarde de lei.

În timp ce toţi aproape au deficit bugetar, noi avem un excedent de 285 miliarde lei.

O parte sunt date sub formă de credite întreprinderilor. Acesta este excedentul care este folosit.

Deci, din acest punct de vedere, avem o economie bună, ceea ce înseamnă că totuși am reușit să realizăm o asemenea economie care să ne asigure mijloacele necesare dezvoltării. Deci ne permite să avem un excedent care ne asigură mijloacele de dezvoltare și aceasta în condiţiile ridicării nivelului de trai al poporului. Aceasta este rezultatul politicii noastre economice de dezvoltare socialistă a ţării. Nu cum spun unii, că socialismul este de vină că au ajuns în situaţia în care sunt, ci politica greșită în asigurarea dezvoltării propriu-zise a economiei, a mijloacelor de producţie.

Uite, acestea am vrut să spun!

Sigur, vom discuta problema aceasta la plenară și la Marea Adunare Naţională și atunci vom face public cunoscut, nu dăm acum în presă, dar am vrut la Comitetul Politic Executiv să discut acest lucru.

Sursa: Arhivele Naţionale ale României – Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român – Secţia Cancelarie, dos. nr. 19/1989.

Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu la Plenara CC al PCR din 12 aprilie 1989

(...) La sfârșitul lunii martie, am lichidat datoria externă a ţării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total. Din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 miliarde dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble și care, de asemenea, au fost de mult achitate.

În prezent, ţara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde dolari.

Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acţionăm în așa fel încât să asigurăm atât dezvoltarea generală a ţării, cât și lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm, totodată, măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii și disciplinei, a bunei gospodăriri și conduceri a tuturor sectoarelor de activitate.

După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situaţia economică mondială a fost foarte complexă și gravă. S-a înrăutăţit continuu situaţia ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1300 miliarde dolari. (...)

Producţia industrială este în acest an cu peste 50% mai mare faţă de 1980. Producţia agricolă va fi aproape de 1,5 ori mai mare. Volumul de mărfuri vândute populaţiei, în preţuri curente, este cu 40% mai mare. Fondul total de retribuţie a crescut, în această perioadă, cu circa 60%, iar retribuţia medie cu circa 50%. După cum este cunoscut, în anii 1981-1989 au fost majorate de două ori retribuţiile și pensiile. În acest an, până la 1 august se va încheia cea de-a doua majorare a retribuţiei și a pensiilor.

În același timp s-au majorat alocaţiile pentru copii cu circa 70% și au crescut cheltuielile sociale pe locuitor cu peste 44%.

În general, în această perioadă, s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole și de interes naţional și s-au realizat peste 1 milion de apartamente. În acești ani s-au dat în folosinţă Canalul Dunăre – Marea Neagră și Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari, în lungime totală de circa 100 km, s-a realizat metroul în București, care în acest an va avea o lungime de 60 km, s-a amenajat râul Dâmboviţa și s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare și sistematizare a Capitalei, printre care și noul centru administrativ.

În general au cunoscut o puternică dezvoltare toate judeţele, orașele și comunele patriei noastre socialiste. Orice om de bună credinţă poate vedea marile transformări care au avut loc în România și care au ridicat nivelul general de civilizaţie și de trai al întregului nostru popor.

Propun Comitetului Central al Partidului să luăm hotărârea – care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Naţională - ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a ţării să o realizăm prin mijloace proprii – desigur, printr-o largă colaborare internaţională, dar fără credite!

Sursa: „Scînteia“, 13 aprilie 1989


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-12-21

TAGURI: achitarea datoriei externe, datoria externa 2015, nicolae ceausescu, ilarion tiu



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


PETRU
20 Dec 2015

De ce nu va dati numele,dle ziarist?
MOARTE TRĂDĂTORILOR DE ȚAR
21 Dec 2015

NICOLAE CEAUȘESCU A FOST UNUL DINTRE CEI MAI BUNI GOSPODARI AI ȚĂRII, UNUL DINTRE CEI MAI MARI CONDUCĂTORI AI ROMĂNIEI! NICOLAE CEAUȘESCU, ROMĂN ADEVĂRAT, CARE ȘI-A IUBIT PÎNĂ LA MOARTE-AI ATÎT DE MÎRȘAVĂ ȚARA (NU CRIMINAL ORDINAR, TRĂDĂTOR DE ȚARĂ ȘI NEAM), A FOST ASASINAT NU PENTRU CEEA CE NU A FĂCUT, CI PT. CEEA CE A FĂCUT, PT.CEEA CE, ÎMPREUNĂ CU POPORUL ROMĂN, A FĂCUT PT. ȚARA ȘI NEAMUL SĂU, ADICĂ O ȚARĂ PUTERNICĂ, UN POPOR SĂNĂTOS, CARE MULT AU STAT CA UN GHIMPE ÎN COASTA ATÎT DE ”IUBITORIULUI FÎRTAT OCCIDENTAL”; REALITATE CARE EXPLICĂ ”POHTA” CU CARE PRĂDĂTORII AU SĂRIT, ATÎT DE RAPACI, ASUPRA ȚĂRII NUMITĂ ROMĂNIA! (”BATE-VOI PĂSTORUL ȘI ÎMPRĂȘTIA-VOI TURMA!”)
MARIA
22 Dec 2015

Un ziarici LAS si un NIMENI in ziaristica de aceea nu are un nume...citi arginti necinstiti o fi luat...
CE CONTEAZă NUMELE
22 Dec 2015

ziaristului? Pe bune....ASTA CONTEAZĂ?! Căutăm la forma prescurtată a unui nume, sau la deslușirea fondului problemei? Este părerea lui, ce-aveți voi cu el? Toți cretinii nostalgici spun că Ceaușescu a făcat și-a dres, de arăta România în 89 cum arăta...GREȘIT! Poporul român a făcut și-a dres...pe preț de muncă silnică, de lacrimi și sânge...inclusiv cel vărsat la ”Revoluție” - și-aia confiscată de cominterniști, ruși, unguri, CIA-ști și ce naiba o mai fi fost! Au murit degeaba tinerii de-atunci...cine-a fost în stradă la Km zero ori la televiziune știe cum a fost!
ȘI-ACUM INIMA CELOR
22 Dec 2015

care știu ce s-a-ntâmpla cu cei de lângă ei sângerează, pt.că a fost o jertfă ÎN ZADAR...NE CONDUC ACEIAȘI COMUNIȘTI (foști sau actuali, din generație în generație) care ne-au dus în prostrație! Cei care-au clădit ceea ce se vede(a) în picioare în 89, A FOST DISTRUS INTENȚIONAT allături de bătrânii de azi, la rându-le clătinați, bolnavi, săraci, înciudați dar, paradoxal, nostalgici...trecuți de 70-80 de ani! A fost pe undeva și vina lor – au fost obișnuiți să tragă ca bou-n jug, să-și plece capul umilit în țărână doar de dragul copiilor de-atunci, maturii de acum care, în loc să se ridice, stau la fel cu cuget frânt tăcând ca și ai lor părinți, tot de dragul celor mici....care își vor lua mintea cu ei, alături de picioare – DIRECT PESTE HOTARE! ȘI CE FOLOS??? Care-i rostul pân la urmă? O ȚARĂ DE ASISTAȚI DINĂUNTRU, LA MÂNĂ PEHLIVANILOR DE PARLAMENTARI sau LA MÂNĂ COPIILOR PLECAȚI care vor trimite-n conturi bani pt.supraviețuirea celorlalți?
PSIHOPATUL CIZMAR
22 Dec 2015

n-a făcut decât să dea din gură, iar proștii (adică noi..) să executăm VICTORIA SOCIALISMULUI transpus în practică prin industrie, economie sau agricultură - de dimineață până seară, sâmbătă, duminică...pe întuneric, pe frig, pe 2 h de televiziune, 5min.desene animate, ÎN REST - ODĂ PARTIDULUI IUBIT! AȚI UITAT SAU V-AȚI TÂMPIT? AȚI UITAT CE ”BINE” -A FOST? Ați uitat de rația de apă caldă (uneori inexistentă), de frigul cumplit din apartamente iarna, de tăierea curentului când ți-era lumea mai dragă citind o carte ori făcând treabă prin casă? Ați uitat de cozile interminabila de la ORICE? Ați utitat de RAȚIA de la Alimentări? De tronarea în galantare numai a capetelor de porc sau a picioarelor, și de ascuțitorile de creioane când dispăreau trofeele? De sfidarea tâmpitelor de la Alimentară care se amuzau pe seama noastră? De modul cum te căuta la B.I. privindu-te scrutător ca la Miliție să-și dea seama dacă într-adevăr ești tu...pt.a-ți da uleiul și zahărul în plasă?
AțI UITAT DE PâINEA
22 Dec 2015

sfărâmicioasă, refăcută, dată doar 2buc./căciulă că trebuia să mergi cu tot neamul la coadă în ajun de Moș Gerilă, An Nou, Paști sau 1 Mai? Ați uitat de GRIUL ȘOBOLĂNESC al zilelor de-atunci? Ați uitat de jigodiile de partid...țărani/țărănci sărăntoci/sărăntoace APRIGE aduse/aduși de la țară - inculți, analfabeți ori semianalfabeți care turuiau ca și tov.lor suprem- limbaj pe porc sau de lemn? Le-ați uitat imbecilitatea, răutatea, ticăloșia? Ați uitat de controalele ginecologice făcute cu forța ca să-ți primești salariul? S-a uitat de înregimentarea pe la Spitalul 9 a celor cărora li se spăla creierul pt.că nu înțelegeau” binefacerile ”comunismului? Ați uitat de femeile care-au murit sub privirile procurorilor și-a medicilor din pricina avorturilor empirice auto-provocate? Ați uitat de nemulțumirea care vă rodea ca un cariu inima? Ați uitat de TOT? Cei care nu făceau copii li se lua o TAXĂ, vă mai aduceți aminte? Eu, da!
NOSTALGIA DE AZI
22 Dec 2015

VINE DIN TRĂDAREA ACELORAȘI COMUNIȘTI care s-au mutat din Marea ADunare Națională (acum ANTI-NAȚIONALĂ) cu arme și bagaje, prin toate partidele, IMEDIAT DUPĂ 89! Unii s-au dat cu rușii, alții - cu americanii și se pare că se probează ceea ce mi-a zis cândva cineva - te-ai gândit că suntem prea mici că să fim/rămânem autonomi? Nu ni se dă voie....trebuie să fim sub papucul, cizma sau ciocatele altcuiva! TRIST DESTIN, TRISTĂ ȚARĂ!
STEFAN
15 Ian 2017

Daca nu ați fi dus foame ,sete, frig,.....etc. Nu ați fi scăpat d e datori, trebuiau plăti te acele datori cu un pre ț fără chin nu se poa te si fără un conducato r apt si dornic sa plăte ască acele datori nu aț i fi scăpat suntem singu ra țara din lume care ș i-a plătit datoriile. Da ca ar mai fi trăit eroul Nicolae Ceaușescu pana la ora actuala am fi fost una din cele mai puterni ce tari din lume din apro ape toate punctele de ved ere.TRECETI ÎNAPOI LA So Cialism sau CoMUNIsm cum vreți voi săi Spune-ți căci Europa si America ne sapa, spuneți-mi va r og când au fost alături de Noi acești Europeni sau Americani din toată istoria românească. Noi i-am aparat de turci ... . analizați istoria nu mai visați cai verzi pe pereți.... Europeni Amer icani au căutat sa ne sa pe tot timpul. din acest motiv nu a dorit Ceaușe scu democrație......
Random image



Ultimele stiri






Apa Nova