2018-12-17 09:29


Avocat Florin Ciutacu, arbitru la Viena: Un litigiu se rezolvă mai repede la o Curte de Arbitraj

 |  17:14
Avocat Florin Ciutacu, arbitru la Viena: Un litigiu se rezolvă mai repede la o Curte de Arbitraj
Roland Cătălin Pena

În contextul dezbaterii privind exploatarea aurului de la Roşia Montană, mai ales după invocarea de către înalţi oficiali ai statului român a unui eventual litigiu la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Viena, am apelat la unul dintre specialiştii români în chestiuni de arbitraj internaţional. Avocatul Florin Ciutacu este profesor universitar de Drept civil şi are calitatea de arbitru al Curţii de la Viena.

Domnule avocat, dată fiind experienţa dumneavoastră, v-aţi putut forma o opinie referitoare la cazul Roşia Montană?

Dacă vă referiţi la o opinie strict juridică nu pot exprima o opinie foarte bine fundamentată, dat fiind faptul că nu am cunoştinţă despre toate elementele cazului.

Cu toate acestea, în presă au apărut anumite declaraţii ale oamenilor politici, dar şi o parte a documentelor oficiale. Cum puteţi comenta strict din acest punct de vedere?

Luând în calcul posibilitatea ca informaţiile apărute în presă să coincidă în totalitate cu realitatea, apreciez că raportul juridic în cauză, din punctul de vedere al conţintului, este susceptibil de a fi modificat, prin acordul de voinţă al părţilor.

Orice contract presupune îndeplinirea unor condiţii de valabilitate, relative la capacitatea părţilor: obiectul contractului, cauza acestuia şi consimţământul. La bunul simţ juridic, judecând numai aspectele relative la obiectul contractului, anume câtimea redevenţei şi, de asemenea, neregăsirea în obiect a unor alte minerale care rezultă din exploatare, raportând aceste chestiuni la preţul contractului, o concluzie care s-ar putea trage ar fi aceea că respectivul contract ar putea fi anulabil pe motiv de leziune (disproporţie vădită între contraprestaţii). Însă, faţă cu acest element, pot coexista şi alte elemente care, analizate separate şi dimpreună, pot conduce la concluzia vicierii consimţământului, ceea ce este susceptibil de a atrage nulitatea/anulabilitatea contractului. În plus, chestiunile relative la cauză, adică scopul contractului, în Codul civil se stipulează ca aceasta să fie licită şi morală. Or, se pare, dintr-o analiză a acestui element al contractului, că aceste două condiţii nu au fost întocmai respectate.

Dintr-un alt punct de vedere, în orice contract de acest gen ar trebui să fie urmărite de către părţi, în principal de către propuitor (în speţă co-contractantul român), chestiunile care ţin de efectele specifice ale unui asemenea contract. De pildă, chestiunea suportării riscului contractului. Care dintre părţi va suporta riscul contractului, adică ce se va întâmpla în caz de forţă majoră, cine va “pierde”?

Ştiu că aveţi o vastă experienţă în domeniul dreptului contractual, puteţi comenta strict contractual, aşa cum a apărut el în presă?

Destul de greu a comenta doar speculaţii de presă, pot comenta totuşi informaţiile provenite din declaraţiile oficiale ale primului-ministru şi ale ministrului delegat pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Dan Şova.

Din informaţiile apărute până în acest moment observăm că licenţa obţinută de Roşia Montană Gold Corporation a fost câştigată încă din anul 1999, pe o perioadă de 20 de ani, cu o redevenţă stabilită contractual la început de 2%.  În timp acest aspect a fost modificat, ajungându-se la o redevenţă de 6%. Consider că aici este problema situaţiei Roşia Montană, redevenţa, sau mai amplu spus benefiicile co-contractantului româan.

Trebuie avut în vedere faptul că aurul este cea mai veche monedă de schimb, dar  şi cea mai stabilă. Noi avem aurul, de ce nu am avea şi câştiguri mai ridicate? Este o întrebare prezentă în mintea fiecărui român.

Negocierea contractuală este  un principiu general recunoscut în practică. Cât priveşte contractul încheiat între statul român şi Roşia Montană Gold Corporation opinez că negocierile părţii române nu au fost, repet, numai din perspectivă judiciară vorbesc, extrem de nuanţate, căci nu se regăsesc aspecte relative la răspunderea contractuală, la sancţiunile aplicabile licenţiatului etc.

Aveţi calitatea de arbitru la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Viena (VIAC). Care este părerea dumneavoastră referitoare la un eventual litigiu soluţionat de această Curte?

Informaţia dumneavoastră este corectă. Am calitatea de arbitru la Curtea de de Arbitraj Internaţional de la Viena. Conform celor declarate de oficialii români rezultă că soluţionarea unor eventuale litigii va fi de competenţa acestei Curţi. Această clauză contractuală privită din perspectiva juristului poate aduce beneficii statului român, având în vedere  că timpul de soluţionare a litigiilor la o asemenea instanţă internaţională este cu mult redus.  Procedura prevăzută de această Curte nu este una complicată. Astfel, arbitrii se aleg din lista practicienilor aflaţi pe lista Curţii (e uşor de consultat - se află pe site-ul VIAC). În Licenţa de exploatare se face vorbire despre competenţa Curţii, însă nu sunt detalii relative la clauza compromisorie. Nu ştim dacă părţile au prevăzut judecata de către trei arbitri sau numai de către unul. Dacă va fi să fie trei arbitri, doi dintre aceştia vor fi aleşi de către fiecare parte, iar ambele aleg supra-arbitru. Tribunalul arbitral va judeca litigiul conform legii aplicabile aleasă de părţi sau în echitate. Nu am cunoştinţă asupra legii aplicabile – română sau canadiană. Oricum ar fi, ambele legi civile, română şi canadiană, sunt compatibile, aparţinând aceluiaşi sistem de drept.

Din cele spuse de dumneavoastră observ că vedeţi un beneficiu în ceea ce priveşte rezolvarea litigiilor de către Curtea Internaţională de Arbitraj de la Viena; cu toate acestea, ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură, domnul Dan Şova, a afirmat că investitorul de la Roşia Montană poate cere despăgubiri de peste 2 miliarde de dolari, iar şansele ca statul român să câştige acest litigiu sunt destul de reduse. De asemenea, premierul Victor Ponta a vorbit de eventuale daune de 4 miliarde de dolari.

Beneficiul despre care vorbeam este legat de durata de timp necesară rezolvării litigiului. Cât privesc şansele ca România să câştige acest litigiu la Curtea de Arbitraj de la Viena, dat fiind faptul că nu cunosc detaliile contractuale nu mă pot pronunţa, însă pot opina faptul că România are precedent la instanţele internaţionale, un exemplu ar fi respingerea de către Curtea de Arbitraj a Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii a cererii de arbitraj iniţiată de Ömer Dede şi Serdar Elhüseyni împotriva României şi, în consecinţă, pretenţiile reclamanţilor evaluate la peste 28 milioane euro. Estimările relative la posibilele pierderi de către una dintre părţi mi se par a fi, la acest moment, fără relevanţă juridică, de vreme ce una dintre părţi nu s-a pronunţat la eventualele daune pe care le-ar putea solicita.

Asemenea estimări ar trebui să aibă în spate argumente solide, sub aspect juridic.

Dan Şova: “Nu vreau să dau idei sau argumente investitorilor străini, dar, dacă nu le vom da posibilitatea să realizeze această investiţie, ne vor acţiona în instanţele internaţionale pe încălcarea convenţiilor de promovare şi protejare reciprocă a investiţiilor şi vom vedea ce se va întâmpla. Nu vom avea o poziţie uşoară oricum”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2013-09-25

TAGURI: rosia, montana, aur, arbitru, viena, florin, ciutacu
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


FLORIN CIUTACU
27 Sep 2013

Precizare: Inca nu suntem in stare de contract, de vreme ce nu sunt obtionute toate autorizatiile; prin urmare efectele sunt specifice de pilda, raspunderea, care poate fi delictuala, iar nu contractuala etc.
FLORIN CIUTACU
28 Sep 2013

o falsa problema, in ultimele zile, relativa la investitorii straini: s-ar da un semnal negativ daca nu se continua proiectul rosia montana. corect: s-ar da un semnal pozitiv investitorilor straini daca rosia montana s-ar (re)negocia profesionist.
FLORIN CIUTACU
02 Oct 2013

reltiv la declaratia de acum cateva zile a d-lui ministru sova, in ceea ce priveste arbitrajul: Curtea de arbitraj ar trebui sa decida la obligarea incheierii contractului. In regula generala, intre a obliga la incheierea contractului si a oferi daune, se alege cea de-a doua varianta. sa explic: cineva care se logodeste si se razgandeste, nu poate fi obligat sa se casatoreasca de o instanta, insa poate plati daune (daca exista prejudiciu, vinovatie, fapta ilicita - anume nexecutarea culpabila a obligatiior - si raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu). Acestea sunt principiile de drept, cunoscute de toti jurisitii.
Random image



Ultimele stiri






loading...