2016-12-04 20:35

SPECIAL


Bogdan Hossu: Singura rezolvare, să-i împingem către o nouă revoluţie

 |  19:52
Bogdan Hossu: Singura rezolvare, să-i împingem către o nouă revoluţie
Bogdan Hossu, liderul “Cartel Alfa”, explică pentrucititorii ziarului “Puterea” cum au mers primele zile de proteste sindicale şianunţă măsurile pe care le iau în calcul confederaţiile, în caz că nu vor reuşisă determine schimbarea politicii Guvernului.

A fost protestul de luni un eşec?

Nu, mitingul de ieri face parte dintr-o presiunecontinuă. Deşi, în unele judeţe, de exemplu, la Braşov şi la Iaşi, a plouat cugăleata, oamenii totuşi au ieşit în stradă şi au manifestat. Evident, nu estenici la nivelul aşteptărilor legate de situaţia socială. În orice caz, numărulde pensionari, în medie, a fost sub 50 de persoane la fiecare judeţ. Ne-a miratdeci lipsa de reacţie a unei grupări direct afectate de guvernare. IMM-urile înBucureşti angajează undeva în jur de 450.000 de persoane din cei 1,2 milioanede lucrători de aici. De ce nu au ieşit alături de noi? Există, dacă vreţi, olipsă de implicare a cetăţenilor, o lipsă de cultură comunitară sau desocietate civilă. Un cetăţean trebuie să-şi asume anumite reponsabilităţi înmomentul în unei decizii fundamentale.

Ce putea ceresocietatea civilă?

Sugestia noastră,nu doar către societatea civilă, ci în principal către parlamentarii de Opoziţie,e că ar fi trebuit să declanşeze un referendum naţional. Nu numai pe problemelecotidiene, dar şi pe problema statului bunăstării generale. În sensul în care sepune întrebarea dacă statul trebuie să mai asigure serviciile de utilitatepublică fundamentale sau totul trebuie externalizat, privatizat, şi în momentulrespectiv statul devine un stat minimal, care nu mai asigură decât buna funcţionare.Sunt probleme majore pe care clasa politică în mod voit nu le supune nici dezbateriipublice, nu le supune nici unei decizii fundamentale pentru cetăţeni. Pe termenscurt sunt două lucruri: crearea a noi locuri de muncă şi stoparea disponibilizărilorcare sunt nejustificate.

Loc de dialog cu Guvernul nu mai există?

E adevărat. Orice discuţii au fost blocate şi, practic,nu există o punte de dialog cu acest Guvern care este complet opac la oricesugestie constructivă, indiferent de pe ce parte vine.

Vreţi anticipate?

A fost un şantaj foarte eficient în faţaParlamentului, în anul 2009, faptul că anularea validării unui nouprim-ministru ar fi dat posibilitatea preşedintelui de a împinge către alegerianticipate. Este clar că, în conjunctura actuală, nu mai este dispus preşedintelela anticipate. Cred că Opoziţia ar fi dispusă să declanşeze o asemenea procedură,dar nu are pârghiile necesare. Marea problemă este numărul de parlamentari carevotează legat de acest lucru. De aceea, ceea ce noi dorim este un nou tip de acţiune,care va începe de vineri: vizite pe grupuri substanţiale de delegaţi aisindicatului la locuinţele parlamentarilor Puterii, în sensul în care să leatragem atenţia că totuşi ei trebuie să răspundă faţă de cetăţenii care i-auvotat şi nu numai de nevoile lor.

Între umplerea buzunarelor, acum, şi ameninţarea cuşomajul, în 2012, ce vor alege parlamentarii PDL?

Vrem să le facem viaţa atât de infernală cum au făcut-oei prin deciziile luate împotriva cetăţenilor şi, în momentul respectiv, problema este ce balanţă va atârnamai puternic. Situaţia lor şi a familiilor lor pe plan local sau votul anti-Boc?Pentru că votul în Parlament se poate da în sensul căderii Guvernului, şi nu înseamnăalegeri anticipate, ci o schimbare a structurii guvernamentale. Iar preşedintele,dacă există un nucleu relativ responsabil în Parlament, suficient de mare, maimult de două ori, n-o să-l mai nominalizezepe Boc. Dacă insistă, cred că se poate constata o mascaradă a lui Băsescu. Iaro faptă care poate duce la suspendare cred că poate să fie şi renominalizareaaceluiaşi premier, în batjocura majorităţii parlamentare. Iar, dacă va cădeaactualul Guvern, viitorul guvern nu va repeta aceleaşi acte normative.

Există tendinţe de trădare în lumea sindicală

Şi ce rol au sindicatele în această reaşezare parlamentară?

Ce s-a întâmplat în 2009, căderea Guvernului prinvotarea unei moţiuni de cenzură, se poate repeta şi în 2010. Problema este capresiunea populară să fie suficient de mare ca să schimbe mentalitateaparlamentarilor. Parlamentarii, la ora actuală, nu se simt suficient de responsabiliîn raport cu cetăţenii. Sau cetăţenii nu s-au îndreptat suficient asupra lor, asupraresponsabilităţii pe care o au în menţinerea actualului Guvern.

Ei au propriile interese!

Strategia fiscal-bugetară arată că, de fapt, nu sedoreşte combaterea evaziunii fiscale, deci a furturilor de la buget, ci menţinerealor şi, ca de obicei, vor fi orientate către clientela politică. Reducereacheltuielilor structurale la serviciile de utilitate publică,: învăţământ, sănătate,sunt redirecţionate către planul de investiţii pentru clientela politică. O nouărevoluţie înseamnă un pas radical, de care nici măcar mişcarea sindicală, laora actuală, nu este în stare. Marea problemă, acum, este o concertare întreelementele societăţii civile, în principal, şi mass-media. Pentru că mass-mediaeste un factor perturbator radical şi v-am dat cel mai banal exemplu. Faptul căieri au ieşit majoritatea din economie, dar s-a spus că, de fapt, secorul bugetara ieşit în stradă, creează o ruptură în structura socială. Sunt nuanţele catext şi care duc la războaie interne, care anulează energiile, în loc să fiefocalizare către schimbarea Guvernului.

Au apărut trădări?

Eu cred că nu. Există tendinţe. De exemplu, CSDR, ieri,trebuia să picheteze Guvernul şi, brusc, s-a anulat. Au amânat protestele pânăcând se întoarce primul-ministru şi o să discute din nou cu ei. Asta mădistrează cel mai tare. Sunt semne, deci, atenţie! Eu sunt de acord că avem uscăturişi în cadrul mişcării sindicale, dar dacă te apuci, într-o situaţie de criză, sădai în stânga şi în dreapta în aceste uscături, în loc să se creeze curentul deschimbare strict necesar, ajungi la o pierdere a energiei şi o tulburare internă,făcând jocul Guvernului.

Câţi oameni ar trebui să scoateţi în stradă ca să fieconsiderat un succes?

PSDR-ul mi-a zis că Guvernul a fost ales de 5 milioanede oameni. Era pe vremea lui Iliescu. Ca să schimbăm lucrurile, să vă schimbămpe dumneavoastră, domnule preşedinte, am replicat, dacă nu putem schimba Guvernullegat de dumneavoastră, să înţeleg că trebuie să scoatem în stradă 5 milioane?Şi în momentul respectiv avem modificarea pe care ne-o dorim şi o doresc cetăţenii?Poate aşa ar trebui gândit, dar, dinpunctul acesta de vedere, trebuie mişcări mult mai ample.

Pensiile vor scădea mult mai mult decât s-a propus

Pensionarii?

Sunt de acord: peste jumătate au probleme persoanelelegate de sănătate şi starea fizică, în general. Dar sunt pensionari care potieşi în stradă şi iată că la mitingul din 19 mai au fost doar 500 depensionari. Iar majoritatea erau din provincie, când Bucureştiul are la oraactuală aproape 800.000 de pensionari. De fiecare dată, noi am făcut un apel cătretoţi cetăţenii, indiferent că sunt membri de sindicat sau nu, să participe. Pentrucă, de fapt, când discutăm cu Guvernul, discută de Legea pensiilor, când discutămde Codul muncii, când discutăm de salarii, toate acestea sunt şi problemele lor.

Au scăpat cu pensia întreagă, de ce ar mai protesta?

Pentru faptul că pensiile se vor deprecia în următorii5 ani mult mai puternic decât au vrut să le scadă acum. Corecţia se face cuinflaţia, şi nu se mai face cu creşterile salariale. Va fi o compensaţierelativă. Probabil numai în 2011 va fi îngheţată pensia. În 2012, conform prevederilorfiscal-bugetare, vedem o creştere de 7% în structura socială în ansamblu. Deci,vor fi mici creşteri sau pomeni făcute conjunctural, exact ca să se voteze cu PDL.Din 2013, cade din nou în jos, adică din nou sunt reduse cheltuielilerespective. Este clar că este un ciclu făcut pe încercarea de a cumpăra voturi.Dar cred că oamenii încep să înţeleagă. Iau exemplul lui Sechelariu, de la Bacău.Sechelariu a reuşit două tururi, cu mici şi bere, dar la al treilea nu a maireuşit. Cu toate cumpărăturile, cu milionul care se dădea.

Ce urmează?

Probabil, de miercurea viitoare, dacă nu se va întâmplanimic, vom schimba radical modul de acţiune a mişcării sindicale. Şi sperăm ca,depăşind orgoliile unor lideri de confederaţii, să reuşim să facem acţiunicomune de lungă durată care să uzeze, pentru că acum ne aflăm într-ul fel de războide gherilă. Nu este un război decisiv în care să spui: fac o luptă şi în urmaluptei aceleia am rezolvat problema. Aici este un război de gherilă în caretrebuie presaţi parlamentarii să asculte doleanţele cetăţenilor. Şi în Franţa, undese fac mitinguri la Paris cu 100-150.000 de oameni. Şi tocmai pentru că nu au reuşit,au făcut un sistem de lungă durată. În fiecare săptămână, o zi minting în toatăţara. Şi după două luni de acţiuni de genul acesta, au convins parlamentarii să-şimodifice atitudinea.

Blocaţi Piaţa Victoriei, după modelul PiaţaUniversităţii?

Orice este posibil într-un război. S-a mai făcut aşaceva: în ’96, un miting non-stop cu blocarea Pieţei Victoriei zi şi noapte treizile sau patru zile... se poate face. Dar atunci, ţineţi cont că se ştia căpeste o zi şi jumătate veneau observatori de la Bruxelles şi nu au riscatmăsuri de forţă. Am avut şansa că presa a stat cu noi aproape non-stop, altfelîncercau să ne evacueze cu jandarmii, care deja erau beţi, îmbătaţi. În primanoapte au şi încercat să ne forţeze, că eram numai 5.000 de oameni. Atunci,puteam să parcăm în Piaţa Victoriei autobuzele. Am făcut exact, dacă vreţi, ca înVestul Sălbatic, când se aşezau căruţele în careu ca să se apere de atacatori.De atunci, nimeni nu a mai obţinut dreptul să se parcheze autobuzele în PiaţaVictoriei. În concluzie, avem multe opţiuni. Marea problemă este că trebuie unconsens pe partea mişcării sindicale şi probabil după aceste 10 zile demanifestări continue vom găsi un alt răspuns de acţiune.

Victorie înseamnă fără Boc?

Pentru mine nu asta este ţinta, vă mărturisesc. Ţintanoastră este să nu se modifice Codul muncii, cum vor. Dacă se modifică toateastea, singura rezolvare: va trebui să-i împingem către o revoluţie. Acum numai glumesc. Cred că deciziile la noi se iau colectiv. Nu este decizia mea. Eadevărat, pe noi ne pot schimba oamenii în orice moment. Aici nu este problemade mandat. Mandatul nostru se poate schimba tot timpul. Dacă sunt nemulţumiţide ce am făcut, ne pot schimba fără nici o problemă. Decizia sindicală parelentă, tocmai fiindcă este democratică. Noi, ca să putem lua o decizie, opropunem federaţiilor, care o discută în consiliu cu toate sindicatele, sindicateletrebuie să vină cu mandat de la propriii membri şi după aceea luăm o decizie.De aceea este mult mai lent. Nu este ca la un partid, unde liderul de partid hotăreşte.Eu nu am acelaşi tip de mandat ca un manager sau ca un lider.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638942-11-01



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

VLAD
23 Sep 2010

Hossu are perfecta dreptate ! Numai o revolutie ar putea scoate din barlogul lor haita de infractori care carmuieste acum Romania. Trebuie lasata la o parte democratia si intervenit in forta impotriva bolnavului national si a clicei sale de derbedei.
CATALIN
14 Ian 2012

hossu are dreptate , dar cu cine sa faci revolutie ? Lumea e total dezinteresata de tara . Eu unu o sa emigrez pentru ca ce se intampla aici n-are remediu cu putorile care zac prin vile si cluburi de lux si multi altii... slabe sperante la o revolutie....Romania e o tara plina de curve , tigani si betivi...o sa vedeti ca am dreptate ... Numai bine !

Adauga un comentariu

Random image