2016-12-04 22:34

SPECIAL


Ce surprize „ascunde” apa de la robinet?

 |  10:00
Ce surprize „ascunde” apa de la robinet?

În cartierele vechi din Capitală există şi la ora aceasta nenumărate clădiri unde oamenii primesc la robinet o apă ruginie, cu miros dubios, cu care nu pot spăla nici rufele. Este cazul unor imobile din perioada interbelică, situate în centru, pe Bdul Mircea Vodă, Covaci sau Lipscani.

După anumite calcule, ar fi nevoie de câteva decenii până când, în condiţiile tehnice actuale, sistemul de distribuţie a apei să fie adus la standarde europene. Nu de puţine ori, edilii noştri şi-au exprimat opiniile în privinţa sistemului de distribuţie a apei potabile, în termeni care mai de care mai pesimişti, indiferent de situaţia politică a momentului sau de ambiţiile electorale. Nu este vorba numai de faptul că, din când în când, „artezienele” ţâşnesc din asfalt, spre disperarea lucrătorilor de la Apa Nova şi a cetăţenilor, dar apa circulă deseori prin conducte deteriorate, un mediu propice îmbolnăvirilor grave. Institutul de Sănătate Publică Bucureşti avertizează cetăţenii că, indiferent de anotimp, se pot contamina, în cazul în care apa nu corespunde normelor calitative. Supravegherea aprovizionării populaţiei cu apă potabilă cade în sarcina Ministerului Sănătăţii. Monitorizarea calităţii apei potabile, inspecţia şi autorizarea sanitară a sistemelor publice de aprovizionare cu apă şi a fântânilor publice se fac de către Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

„Boala albastră a sugarului” poate aduce moartea

Iată pericolele la care suntem supuşi dacă bem apă necorespunzătoare: pe termen scurt şi mediu există un risc microbiologic, iar pe termen lung apar neplăceri legate de consumul regulat şi continuu, timp de săptămâni, luni sau chiar ani. Numeroşi germeni microbieni pot cauza epidemii de origine hidrică. Majoritatea tulburărilor produse de aceşti germeni sunt de o gravitate moderată şi iau adesea forma gastroenteritelor, care asociază diaree, dureri abdominale sau vărsături. Tulburările sunt de scurtă durată, dar pot afecta câteva persoane sau comunităţi întregi, în funcţie de cantitatea sau tipul de germeni prezenţi. Medicii din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti spun că mai survin, ocazional, boli de origine hidrică grave. Acestea sunt: febrele tifoide şi paratifoide, dizenteriile bacilare, holera, gastroenteritele acute şi bolile diareice, hepatita A şi E, poliomielita, giardioza.Copiii mici, persoanele vârstnice sau bolnavii cu imunodeficienţă sunt cei mai expuşi. Existenţa unor epidemii în creşe, şcoli, spitale ar trebui să alarmeze autorităţile.

Printre cele mai grave afecţiuni se află „boala albastră a sugarului”, o intoxicaţie acută cu nitriţi, întâlnită mai ales în mediul rural, după consumul apei de fântână cu un conţinut ridicat de nitraţi. Clorul asigură calitatea microbiologică a apei, împiedicând apariţia unor boli cu posibilă transmitere hidrică. Acesta nu trebuie să fie în exces, întrucât poate imprima apei un gust neplăcut. Însă o doză prea mică de clor poate fi ineficientă din punctul de vedere al asigurării dezinfecţiei apei.

Bem apă toxică?

Materialele utilizate pentru stocarea şi transportul apei destinate consumului uman influenţează negativ calitatea apei distribuite consumatorilor, dacă sunt degradate sau prezintă fisuri prin care comunică cu mediul exterior sau sunt întreţinute necorespunzător. Fenomenele de coroziune a componentelor metalice şi betonate, ori de degradare a materialelor de natură organică (mase plastice) pot cauza migrarea unor substanţe în apă. Acestea îi vor modifica proprietăţile organoleptice, prin îmbogăţirea progresivă în substanţe minerale sau organice, care pot fi chiar toxice. Spărturile sau fisurile apărute pe anumite tronsoane ale conductelor de distribuţie produc o contaminare imediată a apei prin contact direct cu microbii sau cu alte materiale din exterior şi, implicit, o deteriorare a parametrilor microbiologici, organoleptici şi chimici. 

Aşa că acestea ar trebui înlocuite cât se poate de repede. Dezinfecţia apei rămâne metoda cea mai eficace şi cea mai răspândită împotriva bolilor infecţioase de natură hidrică.

Cum trebuie să fie apa bună de băut?

Conform Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, aceasta trebuie să fie curată şi să îndeplinească următoarele condiţii: să nu aibă microorganisme, paraziţi, substanţe care prin număr sau concentraţie constituie un pericol potenţial pentru sănătatea umană. Modificarea gustului şi a mirosului apei poate determina reacţii de respingere şi folosire a acesteia. Gustul este dat de conţinutul în săruri minerale şi gaze dizolvate. Excesul sau carenţa unora dintre aceste componente dau apei un gust neplăcut: fad, sălciu, amar, metalic, dulceag etc. Mirosul este legat de prezenţa în exces a unor elemente naturale sau provenite prin contaminarea acesteia cu substanţe poluante. Culoarea este una dintre proprietăţile care poate evidenţia prezenţa crescută a unor poluanţi solubili în apă. Culoarea naturală a apei este dată de acizii humici, lignină, tanin, compuşi flavonici şi unele săruri minerale dizolvate. Conform Legii privind calitatea apei potabile, cei trei parametri indicatori (gust, miros, culoare) trebuie să aibă o valoare acceptabilă pentru consumatori şi să nu prezinte nici o modificare.

Câteva soluţii practice

În ultimii ani au pătruns pe piaţa din România o serie de dispozitive filtrante care pot fi instalate la robinetul consumatorului. Unul dintre acestea este filtrul de uz gospodăresc pentru îmbunătăţirea gustului, mirosului şi culorii apei, cu rol de îndepărtare a diverşilor compuşi chimici indezirabili sau chiar toxici, realizând dezinfecţia apei. Ele pot fi utilizate atât pentru apa de robinet, dar şi pentru apa de la fântână. Este important ca atunci când achiziţionează un filtru, cumpărătorul să se asigure că acesta este avizat sanitar şi are instrucţiuni de utilizare şi întreţinere.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639259-04-23



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image