2016-12-08 06:06

SPECIAL


Cei care nu dau şpagă sunt disidenţi în România de azi, susţine Alexandru Cumpănaşu, preşedintele Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei

 |  18:45
Cei care nu dau şpagă sunt disidenţi în România de azi, susţine Alexandru Cumpănaşu, preşedintele Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei

Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei a realizat maimulte teste de integritate şi a monitorizat sectoarele societăţii unde corupţiase manifestă endemic. Alexandru Cumpănaşu, preşedintele AID, ne prezintărezultatele unora dintre testele şi cercetările efectuate în diferite sectoarede activitate, ca şi conceptul de disidenţă împotriva unui sistem bazat pecorupţie.

- Mai există astăzi, într-o societate liberă,disidenţi?

- Da. Dacă este să ne referim la exemple, putem găsi disidenţiîn diferite zone de activitate şi categorii sociale: disident al democraţieiromâneşti de astăzi poate fi tânărul student care, în afară de o existenţăsuperficială, îşi propune să aibă şi iniţiativă, responsabilitate sau valori.La fel şi doctorul care, deşi este prost plătit, refuză să ia şpagă de lapacienţi sau, mai rău, să-i oblige dea şpagă. Poate fi disident un profesorcare nu se complace în mediocritate; este şi omul de afaceri care, în afară dea face bani, vede în ideea de afacere şi posibilitatea de a ajuta comunitateadin care face parte, respectiv de a avea o minimă responsabilitate socială, şiexemplele pot continua. Toţi aceştia sunt disidenţi ai actualei democraţii,democraţie care legitimizează şi, uneori, chiar legalizează mai degrabă opusulcelor descrise mai sus.

- Probabil nu sunt prea mulţi?

- Da, din păcate nu există foarte mulţi astfel de disidentişi pot argumenta cu cifre concrete: un studiu făcut de AID România în 2008arată că 66% dintre tinerii România cu vârsta sub 35 de ani considerau că nupoţi avea succes fără să fii corupt. Gândiţi-vă numai la faptul că, din cei 66%,mulţi vor ajunge funcţionari, politicieni, medici, profesori, poliţişti,procurori, judecători,oameni de afaceri, profesori, etc.

- Atunci, care ar fi speranţa?

- Ei bine, eu îi definesc drept disidenţi pe restul de34% care încă mai cred în cinste, onoare şi valori personale, deşi aceasta estevarianta mai grea şi mai complicată de ajunge în vârf în România. Spuneţi-midumneavoastră, dacă, în viitorul apropiat, vom avea 90, în loc de 60 deprocente din tineri care vor considera că succesul este garantat de corupţie,cum va arăta această societate? Eu vreau şi încă mai cred că aceşti 34% disidenţitineri ai democraţiei vor putea, treptat, să reprezinte alternativa.

- Există domenii unde cei care nu iau atenţiisau cadouri sunt excepţii, rarisime...

- Un alt studiu făcut de AID România în 2008, 2009 şi2010 privind corupţia în sistemul de sănătate arată că peste 80% dintre mediciiau şpagă, pe diferite specialităţi, bineînţeles, un procent important decetăţeni dând şpagă aestor medici. Totuşi, rămân 20 de procente de oameni carerefuză sistemul, care nu iau atenţii sau cadouri pentru a-şi face treaba pentrucare sunt plătiţi. Prost, dar ştiau atunci când s-au angajat care estesituaţia.

- Gravă este condiţionarea actului medical!

- Doar pentru o treime din medicii care primesc atenţiirezultă că aceştia cer şpagă, însă, într-o ţară în care un cetăţean (aflat saunu pe moarte) este tratat cu indiferenţă de un medic care are ca misiunesalvarea vieţii, nu pot decât să mă bucur că mai există un procentaj de 20% dinmedici care preferă să fie disidenţi ai unei democraţii bolnave, carelegitimează şi normalizează contrariul în virtutea unei noi „valoricontemporane”: BANUL.

- Dar clasa oamenilor de afaceri,antreprenoriatul care ar trebui să scoată ţara din criză?

- Exemplele negative sunt prezentate pe larg lateleviziune, dar sectorul privat, măcar în interior, nu are motivaţia de a daşpagă. O să spuneţi că funcţionarii publici îşi iau „tainul” de la firme. Astanu înseamnă că nu există şi acel mic număr de disidenţi şi în acest sector, euunul sunt convins că ei există şi îi văd în fiecare săptămână, atunci cândîmpreună cu colegii mei mă deplasez în câte un judeţ şi facem evaluări prinintermediul Centrului de Integritate la câte un sector.

- Ar putea oamenii de afaceri să preia rolulstatului, al funcţionarilor publici?

- Despre oamenii de afaceri, idealizaţi de unii încomparaţie cu funcţionarii de la stat, vă pot spune doar atât: doar 2% au auzitde conceptul de CSR (Corporate Social Responsability), conform unui studiu AIDdin 2008, iar un număr extrem de mic au programe de responsabilitate socială. Dacăei nu îşi asumă rolul de motor al dezvoltării sociale prin astfel de programe(şi nu şi-l asumă, dovadă că proiectele sau ONG-urile nu reuşeşsc să supravieţuiascăprin resurse româneşti dacă fondurile internaţionale se termină), cum credeţică vor lucra „for free” pentru a îndeplini rolul statului?

- Auzim totuşi de unii afacerişti care dau bursesau sprijină proiecte culturale, în loc să cumpere echipe de fotbal...

- Ei bine, pentru mine aceştia sunt disidenţii - ceicâţiva care înţeleg că motivarea unui om de afaceri nu constă doar în a facebani cu care să şi cumpere case, maşini, femei, insule şi o multitudine de alteobiecte de care rar au nevoie, ci mai degrabă înseamnă să investeşti o micăparte din profitul pe care tot societatea ţi l-a produs în proiecte de careaceasta are nevoie. Câţi oameni deafaceri cu mulţi bani, şi sunt slavă Domnului destui în România, cunoaşteţidumneavoastră care să fi înfiinţat o bibilioteca comunală, reparat un spitalsau construit o grădiniţă? Foarte puţini. Ei bine, pentru mine aceia sunt şi eidisidenţii democraţiei.

- Poate democraţia să se autoreformeze?

- Exemplele acestea pot continua, cu cifre, cu argumente,însă ceea ce contează este faptul că democraţia, aşa cum o vedem noi azi, esteuna defectă, deşi este una oficială şi legală (mai ales că principiul de bazăal democraţiei este puterea majorităţii cetăţenilor, o majoritate care însă,aşa cum am exemplificat mai sus, nu are nici o legătură cu spiritul şi valoriledemocraţiei autentice). Aşa că eu văd o singură soluţie: această democraţieoficială, strâmbă şi pervertită va naşte încet, dar sigur, din ce în ce maimulţi disidenţi care vor forma o masă critică pentru un alt tip de societate.Amfăcut o paralelă cu comunismul şi dacă se vor analiza cele două situaţii se vorvedea asemănările: şi comunismul a pornit cu un set de principii şi idealurinobile care, în timp, s-au pervertit şi s-au compromis, apărând nevoia uneimase critice de cetăţeni care să-l schimbe.

- Care ar fi diferenţa, deci?

- Diferenţa însă dintre comunism şi democraţie este că eunu cred în schimbarea fundamentală a democraţiei ca formă oficială de guvernare,ci doar în schimbarea regulilor şi modului de fucţionare a acesteia, lapresiunea acestei mase de disidenţi.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638939-02-16

Mai multe imagini:
Cei care nu dau şpagă sunt disidenţi în România de azi, susţine Alexandru Cumpănaşu, preşedintele Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image