2018-12-10 10:43


Civilizaţie urbană

 |  19:48
Civilizaţie urbană

Remus Zamfirescu este un cunoscut notar, care a adunat pe pagina sa de Facebook aproape 40.000 de like-uri. Postările pe blogul personal (remuszamfirescu.ro) generează sute de mii de vizualizări și ne-au atras și nouă atenția. Judecat pentru evaziune fiscală, Zamfirescu beneficiază de prezumția de nevinovăție, în bază căreia îi acordăm cuvântul. (Redacţia)

Evident că mulți se vor simți jigniți. Nu știu de ce, dar se vor simți jigniți, iar aceia care se vor simți așa înseamnă că au motive. Poate că această postare se îndepărtează mult de cele cu care am început pagina, dar despre ce urmează să scriu, se întâmplă zilnic, oră de oră, minut de minut, ne afectează mai mult sau mai puțin, dar în final nu rezultă decât doză mare de nesimțire care dăinuie, bine cimentată în unii dintre noi. Sunt convins că multe dintre cele ce urmează să le semnalez se întâmplă în multe orașe din țara, dar sunt sigur că Bucureștiul tinde să devină catedrală nesimțirii umane (mă refer strict la ceea ce urmează să relatez) în cele mai elaborate forme.

Ştiu că subiectul poate părea banal și poate fără rezolvare dar din păcate atât timp cât nu ne spunem părerea, riscăm să ne condamnăm singuri la o “involuţie urbană”, dacă îmi este permis termenul.

La fel că și în multe orașe sau capitale occidentale, traficul în București tinde să devină un coșmar. Acest fapt se datorează unei infrastructuri precare, a unui număr, poate mult prea mare de mașini, număr înzecit în ultimii 20 ani de “prosperitatea capitalistă”, din lipsă de investiții în dezvoltarea urbană sau prin construcțiile haotice apărute în anii de boom imobiliar. Cu siguranță că fiecare dintre acești factori au creat un haos generalizat în circulația rutieră din Capitală și nu numai. În schimb, pe lângă toate cauzele enumerate mai sus, cred și sunt convins că cel mai mare dușman al traficului suntem chiar noi! Prin noi, însumez toate categoriile de cetățeni care, cu sau fără voia lor devin participanți activi la traficul urban și inevitabil la pulsul marilor orașe. Prin noi, mă refer la șoferi amatori sau nu, la taximetriști, la pietoni și nu în ultimul rând la Poliția rutieră.

Fie că ne place sau nu, fie că acceptăm sau nu vrem să recunoaștem, fiecare dintre noi, din momentul în care iese din casă și până se întoarce, facem parte și contribuim într-un fel sau altul la viață orașului în care trăim. Fiecare dintre noi, prin acțiunile noastre, ne simplificăm sau ne complicăm viață noastră și pe a celor cu care interacționăm direct sau indirect, conștient sau inconștient. Cum ne comportăm noi pe stradă, în trafic, pe trotuar, în intersecții sau în locurile de parcare, arată, pe lângă educație și bun simț (sau lipsă lor), un lucru mult mai important, un factor definitoriu pentru o națiune, iar acest lucru se numește mentalitate.

Gradul de cultură, civilizația și respectul față de oameni, chiar și față de cei pe care nu-i cunoști sunt componente esențiale ale mentalității oamenilor, iar istoria, deja scrisă, nivelul de trăi și educația prezentului și dezvoltarea viitorului depind și au că piatră de temelie mentalitate, și nu mentalitatea unui popor, cât mentalitatea oamenilor care-l compun.

Generalizând banalitățile, imaginați-va cât de ușor și simplu ar fi dacă ne-am gândi de două ori când am face unele lucruri în trafic. Dacă ne-am rușina sau dacă ne-am gândi și la ceilalți când am sta în rând la semafor, indiferent de lungimea cozii de mașini, indiferent că mai prindem culoarea roșie o dată sau de două ori, decât să ocupam banda destinată virajului la dreapta. Dacă în loc să blocăm o intersecție doar pentru că ne gândim noi că avem timp și loc să trecem și apoi să rămânem blocați și să-i blocăm și pe alții, am aștepta la semafor următorul interval de trecere.

Dacă în loc să parcam “la botul calului” blocând o bandă de mers, trotuarul pietonilor sau chiar o stradă întreagă, am caută locuri de parcare special amenajate (care din fericire există chiar și în București). Dacă am aștepta cuminți în coloană în loc să folosim banda destinată tramvaielor și/sau autobuzelor. Dacă am încerca să înțelegem că micii stâlpi de cauciuc au fost montați pe benzile despărțitoare ale sensurilor de mers de pe arterele principale, tocmai pentru a nu mai întoarce în acele locuri. Dacă am încerca să traversăm numai prin locurile marcate, chiar dacă presupune un efort de câțiva metri, în loc să facem un slalom riscant printre mașini.

Aparent am crede că pierdem mai mult timp, aparent am putea fi considerați “fraieri” de către ceilalți, dar cu siguranță ne-am face viață mai ușoară atât nouă, cât și celorlalți (evident că asta implică un minim de interes față de alți semeni). Cu siguranță că ne-am numi niște oameni civilizați, ori noi nu ne permitem atribute de genul acesta, și cum oare să le dorim, atât timp cât cuvinte de genul civilizat, bun simț, respect elimină și reduc la 0 termeni precum șmecher, tupeu, descurcăreț?!?

Exemplificând puțin, mă gândesc la motocicliștii care organizează marșuri de protest pentru colegii decedați în accidente rutiere și care se plâng de lipsă respectului în trafic din partea șoferilor, dar care nu au răbdare și nu consideră normal să stea la semafor în rând cu autoturismele și asta doar pentru că au un gabarit inferior (gest total imoral, ilegal și poate chiar nesimțit), care nu concep că motoarele lor de sute de căi putere să respecte limitele de viteză impuse de lege și care nu se gândesc nicio secundă la copii, la bătrâni sau pur și simplu la minimul de confort al celorlalți când își tureaza motoare zgomotoase în mijlocul nopții!

Nu sunt nedrept și departe de mine orice urmă de ipocrizie. Sunt atât pieton, cât și șofer și cu siguranță am “forţat” de multe ori normele de circulație, dar din păcate devenim sufocați și nu de trafic. Devenim sufocați de cele mai multe ori de nesimțirea noastră, de  de bun   respect  de noi  de ceilalți, de gradul de  la care ne supunem singuri  la  lipsa de măsuri reale luate de cei care  plătiți de către noi  o facă!

Avem tendinţa , ca şi  popor  să neutralizăm civilizația prin aplicarea  şi însușirea șmecheriei. Prin dorinţa  de  nu părea mai proşti în faţa celorlalți. Prin tendinţa  de  acrede  că dacă respectăm  o normă , o lege  sau pur  şi simplu dacă îi respectăm pe alții suntem mai  fraieri  şi devenim inferiori.

Cred, din ce  ce  mult,  că suntem sufocați de către noi, prin noi şi prin acțiunile noastre!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-09

TAGURI: civilizatie urbana, remus zamfirescu, notar, blog, facebook
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...