2016-12-08 08:03

SPECIAL


Copilul cântărit, de vrăji e ferit!

 |  21:00
Copilul cântărit, de vrăji e ferit!

Unul dintre cele mai interesante obiceiuri populare întâlnite la români, legat de venirea pe lume a nou-născuților, este scăldatul. La puțin timp după naștere se pregătea prima baie a copilului. Există un întreg ritual în această privință, pe care oamenii de la țară l-au respectat, cu sfințenie, până în zilele noastre.

În primul rând, oala în care se încălzea apa trebuia să fie nouă: „Așa cum sună oala nouă, așa să fie de curată și plăcută vocea pruncului.” Apa se încălzea, dar nu se făcea fierbinte, pentru ca acel copil „să nu aibă mai târziu o viață desfrânată sau neliniștită”, plină de neastâmpăr. După ce micuțului i se lega buricul, moașa turna în albie apă din oala cea nouă. Ea punea în scăldătoare o rămurică de busuioc luată de la Ziua Crucii, câțiva bani de argint, o floare de bujor, Lemnul Domnului, o bucățică de fagur de miere, una de pâine și alta de zahăr, puțină agheasmă. Busuiocul simbolizează iubirea și curățenia. Banii de argint, averea pe care copilașul urmează să o agonisească. Bujorul înseamnă vigoare și sănătate. Se pune miere în apă, pentru ca acel bebelușscăldat acolo, să aibă graiul dulce; pâine, ca să fie bun; zahăr, ca să-i fie viața ușoară și plină de bucurii. Unii mai bagă în scăldătoare și un ou, pentru ca omulețul „să fie întreg și sănătos, ca oul”, lapte dulce, pentru a avea pielea curată și agheasmă, ca să fie ferit de duhurile necurate. În Banat, oamenii obișnuiesc să pună o piatră în scăldătoare, pentru ca nou-născutul „să reziste la frig”. În Țara Românească, se pune în scăldătoare și sare, pentru ca pruncul „să nu se opărească niciodată” sau ca simbol al prieteniei.

Bebelușul era tras de nas ca să nu-i crească borcănat

Un alt obicei era, ca, imediat după naștere, copilul să fie cântărit. Așa era ferit de deochi și de vrăji: „Să nu se lipească farmecele de el niciodată.” Dacă la ritualul scăldatului asistau și alte femei, acestea așezau la capul bebelușului diferite unelte, „pentru ca să fie priceput la toate” când va fi matur. Rudele micuțului obișnuiau să-i dea cărți sau creioane, pentru ca acesta să deprindă, de mic, pasiunea pentru învățătură. Atunci când era pregătit de spălat, copilul trebuia tras de nas „pentru ca acesta să nu fie turtit sau borcănat”. În momentul în care era scos din scăldătoare, moașa sufla asupra bebelușului, pentru „ca să nu se prindă de el duhurile rele și pentru a fi ferit de strigoi”. Urma înfășarea nou-născutului. Fașa era un fel de brâușor lat, confecționat din lână sau din bumbac. Femeile din Transilvania obișnuiau să coasă la un capăt al fașei: trei fire de usturoi, trei de piper, trei fire de grâu de primăvară și trei fire de grâu de toamnă, trei de tămâie și trei de sare, trei bucăți de pâine și trei bucățele din casa copilului (placenta), în total: nouă. Toate astea îl apărau de deochi.

Nu așezați bebelușul la picioare și nu îi întoarceți spatele!

Pentru a nu fi deocheați, copiilor li se lega la mânuță o sforicică de culoare roșie sau li se puneau ghiocei la gât. Există o tradiție din bătrâni, potrivit căreia, dacă se dorește ca nou-născutul să fie mai atașat de tată, să fie înfășurat într-o cămașă de-a lui, iar dacă se dorește să-și iubească mai mult mama, să fie înfășat într-o cămașă de-a ei. Fașa bebelușului trebuia să formeze o cruce la piept și una la spate, pentru ca spiritele necurate să nu îndrăznească a se apropia! Moașa îi mai făcea, cu degetul, o cruce copilului, după care îl ducea la fereastră, ca să vadă lumea. Abia după aceea îl dădea mamei, la sân. Tot în tradiția populară românească se zicea că nou-născutul nu trebuia așezat niciodată în pat la picioarele părinților, pentru că așa va fi toată viața: la picioarele altuia. Atunci când dormea cu nou-născutul, mama avea grijă să nu se întoarcă la el cu spinarea, pentru că, mai târziu, lumea întreagă va sta cu spatele la el. Mai există la români și teama ca nu cumva, atunci când mama s-ar întoarce cu spatele, să nu vină vreun duh necurat și să răpească pruncul sau să-l înlocuiască cu altul, bolnav. Toate aceste nenorociri se puteau întâmpla numai înainte ca ursitoarele să-i fi „croit” copilului ursită.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639269-02-17

Mai multe imagini:
Copilul cântărit, de vrăji e ferit!
zoom

TAGURI: copil, cantarit, vraji, obiceiuri



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Tradiții, obiceiuri și superstiții de SFÂNTUL ANDREI Sfântul Andrei este prăznuit de creștinii ortodocși în data de 30 noiembrie. Sărbătoarea... 30 Noi 2016 | (0)
Tradiții și obiceiuri de Moș Nicolae În fiecare an copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Nicolae. Se spune că acesta aduce pe... 05 Dec 2016 | (0)