2016-12-09 07:49

SPECIAL


Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene

 |  21:00
Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene

Aproape zilnic, pe Calea Griviţei trece ţanţoş un cocoş nervos. Bucureştenii, care se află cu treburi în zonă, rămân ca la dentist, pentru că „fiara” e gata să sară la… ţurloaiele oricui se apropie mai mult de… stăpânul şi prietenul lui. În urmă, la câţiva paşi, vine şi proprietarul înaripatului personaj, adică nea Petrică Dobre, un pensionar de 90 de ani, sprinten şi tonic ca o vitamină C efervescentă.

Cocoşul e mare, cam la vreo 6 kilograme, bine trăit, cu creasta cărnoasă, rubinie ca vinul, pene alb-gălbui înfoiate şi dichisite, gheare puternice, cioc care a ciugulit şi ciupit multe la viaţa lui, ochi vioi ca două mărgele de sticlă transparentă. Când răcneşte el un „cucurigu”, juri că e comandant de regiment. Pe dată se pornesc să chiuie alarmele maşinilor parcate, de zici că e revoluţie. Văzuţi de la depărtare, nu mai ştii care e stăpânul, Costel, mândru, cu pieptul scos în afară, de parcă-ar fi la defilare, sau nea Petrică. Din când în când, cocoşul se opreşte contrariat, priveşte-n dungă, cu un ochi nemilos spre maşinile care circulă în viteză pe lângă el, bate din aripi şi trage puternic un „Cu-cu-riii-guuu!”. Apoi sloboade un găinaţ firesc şi nevinovat…Când se pornesc alarmele, Costel înnebuneşte. Dă strechea-n el! Nu le poate suporta şi, sistemul lui nervos, de pasăre destinată, în cele din urmă, ciorbei şi fripturii la tavă, se revoltă. Sare, se zbate, stă să dea cu ciocul, se arcuieşte ridicându-se pe gheare. E furios şi nu e bine să te apropii de el. Praf te face! Însă cu o nuieluşă, nea Petrică îl potoleşte blând: „Mă, Costele, de ce eşti tu prost, mă? Ţi-am mai spus să nu te iei la harţă cu nişte amărâte de alarme!”. Îl ia în braţe şi începe să-l mângâie şi să-l pupe pe creasta iritată, ca să-l împace. Intră apoi împreună la farmacia de pe bulevard, de unde cumpără calciu şi magneziu. „Eee, iau şi eu, îi dau şi lui Costel, zice nea Petrică zâmbind. Păi, cum credeţi că s-a făcut aşa de vânjos?! Puneţi degetul aici, vedeţi ce fibră are? Ăsta e mai puternic decât un câine!” Pe lângă dragostea binemeritată, venită din partea stăpânilor lui, cocoşul beneficiază şi de un meniu special: grâu, orez, mei, vitamine. Şi este un antialcoolic dovedit. O dată a vrut cineva să-i dea un cioc de bere, dar Costeluş a avut un comportament bizar. A ţipat cu glas de muiere, a ciupit oamenii şi s-a găinăţat răzbunător prin casă, de au trebuit bătrânii vreo trei zile să frece covoarele. Jignit până-n adâncul sufletului, cocoşul s-a scuturat de scârbă şi n-a mai cântat toată ziua, în semn de protest. De atunci nu suportă mirosul de alcool. Dacă cineva se apropie de el şi duhneşte a ţuică, şi-a găsit naşul!

„Ne cheamă când încep serialele noastre preferate”

Bătrânului îi place mult să vorbească despre Costel, pe care îl consideră cel mai bun prieten al lui. Îl are de doi ani şi jumătate şi pentru nimic în lume nu l-ar tăia, chit c-ar muri de foame! „Cocoşul meu e umanizat, e foarte inteligent, numai că nu vorbeşte! Ne cheamă, pe mine şi pe soţia mea, când încep serialele noastre preferate la televizor! Vă imaginaţi? Le ştie după muzică. Şi are un temperament, ceva de groază! Ştie când trebuie să plecăm undeva, simte când suntem supăraţi sau bolnavi, mănâncă cu noi la masă, are farfuria lui, e blând şi docil cu stăpânii lui, dar aprig cu străinii. Când sună cineva la noi, el e primul care sare şi dă cu ciocul în uşă. Pe poştaş îl cunoaşte, pe administrator la fel. Sunt câte unii, vecini sau cunoştinţe, care ne strigă de dincolo de uşă: legaţi-l pe Costel şi abia după aceea intră! Le e frică de el!”

„Mă, Costele, măăă, înainte de război a fost greu…”

Atunci când oboseşte, nea Petrică se aşază pe o bancă, sub un castan şi îi povesteşte cocoşului cum a luptat pe front împotriva ruşilor şi cum a devenit el director general, chiar dacă avea 7 clase. Pasărea îl ascultă vrăjită, atentă, cu ochii scoşi din orbite. Din când în când, cârâie drăgăstos şi se cuibăreşte ca o mâţă în poala bătrânului, care nu se opreşte: „Eeee, mă, Costele, măăă, înainte de război a fost greu, eu eram distribuitor de pâine la fabrica de la Grozăveşti. Atunci am cunoscut-o şi pe mama. (n.r. - soţia lui!). După ce m-am întors de pe front, s-a terminat războiul, şi comuniştii au venit la putere. Din distribuitor de pâine, nu ştiu cum am ajuns director general la SOVROM, renumitul trust de construcţii din vremea stalinismului. Şi eu aveam 7 clase! M-am mirat şi eu! După ani de zile, m-au dat la ITB, că s-au schimbat guvernele, politicile. Ziceau secretarii de partid: de ce e Dobre director general, când el are 7 clase? Şi atunci m-am făcut vatman pe tramvaiul 34. De acolo, am ieşit la pensie. Ce ştii tu, mă Costele, ce vremuri erau alea! Ohooo!”. Cocoşul dă din cap în semn că înţelege perfect situaţia: „Co-co-co! sigur că da, aşa e! Co-co-co, ai dreptate, tată!”. Şi sunt cei mai fericiţi! Deasupra lor se deschide un cer de Bucureşti aposşși curat, iar toamna se opreşte şi ea din loc cinci minute, ca să-i asculte cum sporovăiesc…

Pază şi protecţie, oriunde s-ar afla

Se vede treaba că lui nea Petrică nu-i mai trebuie un câine de companie când îşi face cumpărăturile şi plimbările. Costel e perfect. Îi asigură, desăvârşit, paza şi protecţia. Neautorizaţii care se apropie de stăpânul lui sunt pedepsiţi pe loc. Păsăroiul face un scandal nemaipomenit, plus că poate sări la ochi, în orice clipă! „Îl am de când era un pufuleţ, cât un pumn, explică bătrânul. Dormea pe piepul nevesti-mii, o încălzea. Şi acum, cât îl vedeţi de mătăhălos, tot acolo doarme. Am citit undeva că păsările puse pe inimă îi reglează bătăile şi calmează omul. Să ştiţi că aşa e! Oricât de rău ne simţim, Costel ne face bine.”

Pisica şi câinele, cele mai iubite animalele de companie

Cele mai apreciate animale de companie sunt câinii şi pisicile, dar există oameni care trăiesc în casă alături de iepuraşi, şoricei, cobai, şobolani, hamsteri, maimuţe, şerpi, păianjeni uriaşi, păsări exotice sau broaşte. Unii ţin pe lângă ei veveriţe, vulpi şi pui de urşi, iar alţii se simt bine în compania cailor şi a măgarilor. Totuşi, în România, în topul animalelor de companie se află câinii şi pisicile.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639256-11-02

Mai multe imagini:
Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene
zoom
Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene
zoom
Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene
zoom

Costel, SPP-istul cu creastă, cioc şi pene
zoom

TAGURI: Costel, SPP-ist, caine, pisica, porumbei, animale



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Jandarmii au voie să folosească tranchilizante împotriva animalelor Jandarmii vor putea folosi arme cu tranchilizante pentru îndepărtarea sau imobilizarea animalelor... 25 Noi 2016 | (0)