2016-12-10 20:48

SPECIAL


Crăciunul - sărbătoarea colindelor, bradului împodobit şi a darurilor Moşului

 |  17:39
Crăciunul - sărbătoarea colindelor, bradului împodobit şi a darurilor Moşului

Crăciunul, o sărbătoareaşteptată cu nerăbdare de oamenii din întreaga lume, dar mai ales de copii,este celebrat din antichitate, iniţial pentru a marca naşterea lui Iisus. De-alungul anilor, Crăciunul s-a diversificat, însumând obiceiuri precum colindele,împodobitul bradului şi darurile Moşului.

Primiicreştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceastaa avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendaruliudaic).

În anul 264, Saturnaliile aucăzut în 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată"Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.

În anul 320, Papa Iuliu I aspecificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25decembrie.

În 325, împăratul Constantincel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterealui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă"într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.

Cu toate acestea, cele maimulte ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul alXIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua deCrăciun (25 decembrie) în imediata apropiere a Solstiţiului de iarnă: în Franţapână în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar înŢările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

La români amintirea acelorvremuri este încă proaspătă, de vreme ce în unele sate bănăţene şitransilvănene ziua de 1 ianuarie se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou. Înspaţiul sud-est european, Crăciunul a fost o sărbătoare solstiţială, cândoamenii celebrau divinitatea solară.

În Statele Unite, Alabamaa fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimulstat, în 1907.

Unul dintre cele mai îndrăgiteobiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis cămuzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost OliverCromwell, care în secolul al XVII-lea a interzis colindele.

Cel mai vechi cântec creştin deCrăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary dinPoitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colindenglezesc îi aparţile lui Ritson şi datează din 1410.

În 1818, ajutorul de preotaustriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orgabisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba deCrăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese caresă poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era"Silent Night, Holy Night", care astăzi este cântată în peste 180 delimbi de milioane de persoane.

Colindatul este unul dintreobiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti.Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legatede cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate se păstrează şiun alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţacolindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că dacă boabele pestecare au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice laouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următordacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite înajun la primirea colindătorilor.

În satele de pe ValeaMureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care sepăstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originileîntr-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.

În satul Harpia, oamenii credcă dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat este un semn debunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupracaselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.

O altă poveste despre Crăciun,mai puţin cunoscută, spune că în secolul al VII-lea călugării foloseau formatriunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500,oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului dinParadis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. Însecolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cuhârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea,oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, casimbol al creştinătăţii.

Reprezentările lui Moş Crăciuns-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vecheacultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şiimaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe.

Tradiţiile contemporane despre"sfântul" Crăciun, despre Moşul"darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printrepuţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şide la oraş la sat.

Din vechime se ştie că MaicaDomnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun.Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele luimai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, MoşAjun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. Cine a fost acestpersonaj atât de important? În cultura populară românească, Crăciun apare capersonaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii dinbasme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şibogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).

Potrivit lui Ion Ghinoiu,autorul volumului "Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român",legendele Naşterii ne invită în peisajul etnografic al unui sat pastoral, undetrăiau Moş Ajun şi Moş Crăciun, care avea case mari şi multe grajduri. Pe neaşteptate,în viaţa lor apare o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea sănască, le cere ajutorul. Dacă primul o refuză, cel de-al doilea îi întinde omână. Neştiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi otrimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa o ajută să nască, fără ştireasoţului ei, dar este pedepsită apoi de el cu tăierea mâinilor din coate. CândCrăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cereiertare lui Dumnezeu, devenind "primul creştin", "Sfântul celmai bătrân", "soţul femeii care a moşit-o pe Maria". Se spune căel s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilorsăraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.

Pe de altă parte, ideea despiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omuluide spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneorise purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţerăutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţiacea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face,fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri,spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secoluluial XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun.

Scriitorii scandinavi, cum arfi Thile, Toplius sau Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecumcontradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi,dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui Moş Crăciun. Unii spun că sunt13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Darunde locuiesc?

Într-o vreme se credea că MoşCrăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St.Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), încare el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, carezboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast adesenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului dela Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatulNord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există renila Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multeastfel de animale.

În 1927, Markus Rautio, unprezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, adeclarat că Moşullocuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciunşi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi înLaponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unuldintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Cumreuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până încasele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şispiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentrureni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecareren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Estesuficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zboruleste, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel maicelebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid,Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său afost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638952-06-08



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image