2016-12-04 12:16

SPECIAL


Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984

 |  17:27
Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984

Hunedoreanul Ovidiu Florin Chiforeste unul dintre românii fericiţi care ştiu ce înseamnă un vis împlinit. Dintotdeauna şi-adorit să vadă Aurora Boreală, Polul Nord şisă-l întâlnească pe Moş Crăciun, în carne şi oase. Bărbatul s-a încumetat săplece singur, în toiul iernii, la volanul unei bătrâne, dar experimentate,Dacii 1300. Mulţi dintre cunoscuţii lui au spus că nu e în toate minţile, că a înnebunit brusc şi trebuie dus, urgent, la balamuc. Cum să pleci,iarna, la mama naibii şi la volanul unei Dacii hodorogite?

“Nu sunt genul care să renunţe la vise”

Dar Ovidiu Florin Chifor e un tip ambiţios şi nu s-alăsat intimidat de nimeni şi de nimic. Pe lângă dorinţele lui, mai trebuia săîndeplinească una aparţinând unei fiinţe tare dragi:să-i înmâneze Moşului scrisoarea lui Andrei, nepoţelul în vârstă de 6 ani. Băieţelulera încă la grădiniţă, când s-a chinuit o zi întreagă s-o scrie singur, culitere de tipar. „Nu sunt genul care să renunţe la vise!, povesteştehunedoreanul. Dorinţade-a vedea Aurora Boreală s-a născut în mine în copilărie, când am aflat cănatura poate oferi un asemenea spectacol ceresc de excepţie. La Polul Nord încă mai vreau să ajung, asta dacă voi reuşisă strâng banii necesari unei asemenea călătorii de anvergură. De ce am ales o Dacia?Aş fi mers şi cu cevamai de soi. Dar n-am avut cu ce. Am scris multordealeri de maşini din România. Nu mi-au răspuns. Doar unul dintre ei (producătorulautohton) mi-a scris că ideea mea e interesantă, dar că nu se vorimplica în proiectul meu din motive strict financiare. Cum n-amavut nici o şansă de sponsorizare, pentru că... nebunii nu sunt sponsorizaţi ha! ha! Atunci, amcăutat o Dacie accesibilăla preţ.Era ultima speranţă. Am găsituna, la 400 de euro, din '84, careavea 280.000 km la bord. Era veche,dar funcţională. Ea m-a dus, a fost o doamnă!”

Antrenament pe lapoviţă în sandale, chiloţişi tricou

Înainte de a se aventura singur, pe un drum atât de lungşi de periculos, Ovidiu a testat-o pe bătrânică, până când acesteia i-asughiţat carburatorul şi i-au sfârâit plăcuţele de frână. Într-un final, dupăce au parcurs 3.000km prin ţară, cei doi, om şi autoturism, s-au împrietenit la cataramă. Erau denedespărţit şi pregătiţi pentru marea aventură a vieţii lor! În paralelcu “pregătirea”maşinii bărbatul a începutşi antrenamentul fizic, personal. Trebuia să lupte cu situaţiileneprevăzute, la temperaturi foartescăzute.Ovidiu Florin Chifor a făcutantrenamente de supravieţuire, dure şiepuizante,în România. Aprins câteva zile cu lapoviţă, încare se plimba prin oraş însandale, chiloţi şi tricou,spre disperarea mamei lui. Deja începuse lumea s-o întrebe elegant: „Ce mai face, doamnă,fiul dumneavoastră?”. „Dar mama înţelegea.Asta însemna, de fapt: Ovidiu e dus cu nervii capului?Uneori măîntrebau direct, pe stradă,dacă mi-e bine? Mi-era perfect!”

Ca să nu moară îngheţat s-a încălzit cu urină

Hunedoreanul se simţea foarte bine, capabil de a mergeoriunde în lume. Era pregătit şi fizic, şi psihic. A trecut însă şi prinmomente dificile. Între două antrenamente pe munte (Retezat şi Muntele Găina)se deshidratase, iar în Retezat, ca să evite hipotermia, a fost nevoit să-şilipească pe piele urină caldă, păstrată în pet-uri. S-a cocoţat, apoi, înmasivul Piatra Craiului, cărând în spinare tot felul de bagaje, a înduratfriguri aproape polare şi a mers zeci de kilometri prin vânt, ploi sau ninsori.“După ultimulantrenament dinCrai, în tren, cineva mi-a furatbagajul cu un kit de supravieţuire. Ziuaîn amiaza mare! Înainte de a pleca, mi-am făcut unbuget la sânge: 10 europe 100 km combustibil şi consumabile, urmândsă abandonez maşina,când ajungeam la ultimii 500 de euro,cash.” Temerarul a plecat în 2009, la sfârşitul lunii noiembrie, şi a stat două săptămâni. Dăciuţa nu l-a dezamăgit, s-a comportatcorespunzător, văzându-şi româneşte de drumul ei. N-a făcut figuri, n-aaccelerat şi nici n-a scos fum. După 3.000km,realizaţi în 3 zile, Ovidiu s-a oprit la Cercul Polar, a parcat maşina, frumos,pe... zăpadă,la Cercul Polar de Nord şi a răsuflat uşurat. Ajunsese.

Călătorie la -30 de grade C

Bărbatul a îndurat multe. A trecut de latemperatura din maşină, în jur de 0grade, direct la -30 grade C. Timp în care a beneficiat de un şoc termic teribil şi,vreo două zile, tremura de frig şi-nsomn. Localnicii însă l-au liniştit, anunţându-l senini că, uneori, înfebruarie,temperatura coboară şi către-50 grade C. Rucsacul lui desupravieţuire conţinea:medicamente, cagulă şi ochelari,ustensile de făcut focul, gel cu alcool, acumulatori,păstraţi încutie etanşă (dar care au fostafectaţi de frig),un mobil, un adaptor,prin care orice telefon celular putea funcţiona30 de minute, un cuţit,o lanternă, o busolă, nişte ciorapispeciali, 500 de grame de carne uscată cu slănină,500 de grame de curmale, pungi din polietilenă,care,umflate cu aer din plămâni, puteaufuncţiona ca izolatori.Hunedoreanul a mai dormit în maşină încă o zi, după ce a renunţat să se mai deplaseze cu ea,în corturi lavvu (ale crescătorilor de reni) sauîntr-o căsuţă de lemn, cu gheaţă în interior,amenajată pentru turismul estival. Aici a plătit 50 de euro pentru o singurănoapte! Acolo, în căsuţa îngheţată, avea şi perspectiva unei băifierbinţi. Darşi asta costa 1,5 euro. Duşul era automat, apa caldă picura doar timp de 6 minute, după careţârâia... cu ţurţuri.

„M-am chinuit săadorm în urletul lupilor

„Draga mea, Dacie!Motorulnu i s-a stricat niciodată.Am fost obligat să-l opresc, totuşi, 2 ore peferryboat, cât am traversat golful Finlandeisau în unele benzinării,la alimentare. Dar am rămas fărăbenzinăîn mijlocul Laponiei. A fost cumplit! Am abandonat-o, cu inima ghem, dupăce am tras ultimul somn în ea, aproape îngheţat.Eram ud la un picior, pentru că nu mai aveam talpa întreagă la un bocanc. Se dizolvasepe când călcasem cu ea într-o baltă de benzină şi am simţit abia după câtevaore de mers prin tundră, departe de Dacia mea, în care mai aveam 2 perechi deîncălţăminte.”

Lui Ovidiu nu i-a fost frică de animalele sălbatice, câtde îngheţ. El a fost singurul duşman pe tot parcursul ineditei călătorii: “Îmiera foarte frig la un moment dat. M-am băgat în sacul de dormit şiam mai pus o pătură pe mine.Tremuram rău de tot! M-am chinuit săadorm,în urletul lupilor, pe care îi vedeam înoglinda retrovizoare şi cu tot felul de gândurişi spaime în suflet. Mi-a fost frică!Foarte frică. O simţeam fizic în stomac. Am întreruptmobilele, iar bateriile le-am pus la căldură, direct pe piele, ca să pot folosi telefonul încaz de extremă urgenţă. Am adormit şi m-au găsit niştecrescători de reni, care aucrezut că-s mort în Dacie.M-au scos, eram bocnă, şi m-au dus cu maşinalorla poliţia din Kautokeino,unde am explicat ce-i cu mine şi cănu mai pot continua drumul cu autoturismul meu, care era îngheţattun şi fără combustibil. Maiaveam 500 de euro şi m-am plimbat o vreme prin oraş încercând să mădescurc fără maşin


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638952-02-02

Mai multe imagini:
Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984
zoom
Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984
zoom
Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984
zoom

Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984
zoom
Din România până în Laponia, la volanul unei Dacii din 1984
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image