2018-12-10 17:50


Episodul 32. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. Apare Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

 |  14:59
Episodul 32. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. Apare Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

01 Februarie 1990. Începe să funcţioneze presiunea fricii. Poate că motivul îl constituie posibilitatea reuşitei în deturnarea revoluţiei, de către cei care au acţionat în umbră. Dar „post equitam sedet atra cura” – adică în spatele fiecărui călăreţ şade umbra noastră. Se spune că ar fi vorba de circa 350 de terorişti şi mai multe echipe ale morţii care nu sunt dispuse să lase lucrurile aşa. Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăşi. Libertatea nu e deloc ieftină. Totul costă.

Aseară târziu, maiorul Izvoranu venit din Craiova şi însoţit de fratele său din Severin, încearcă un demers pentru o promovare zice el – normală. În comandament lucrăm toată ziua la încadrări. Din păcate unii şi-au dat în petec – Mitoiu cu manevre, Roşuţ cu pretenţii cam absurde la funcţii. În pauza de prânz studiez decretul–lege privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.  La Timişoara se reuşeşte în sfârşit constituirea Consiliului Frontului. Armata se retrage în cazărmi, probabil definitiv. Continuă să sosească ajutoare pentru copiii din România; contul „Libertatea” este spre cinstea tuturor cetăţenilor în mare atenţie, depunerile fiind făcute inclusiv de secte religioase din Moldova. În judeţ situaţia nu e roză. Tot ceea ce s-a câştigat până acum nu trebuie pierdut, dar s-a creat deja un vid putere care se reflectă negativ în mersul economiei. În toată ţara situaţia pare identică şi dintre ideile salvatoare cea mai sănătoasă ar fi alegerea unui preşedinte înaintea alegerilor parlamentare. Revoluţia noastră singulară în istoria Europei – nu numai prin felul în care a izbucnit ci şi prin felul în care se exprimă, are multe de rezolvat. Între altele şi abolirea vechii constituţii. În cursul serii primesc vizita unui fost ofiţer de contrainformaţii – cpt. P. Solicită voalat un sprijin pentru viitorul apropiat. Ca fost ofiţer de C.I. nu are de ales decât trecerea în rezervă, deoarece nici un comandament nu-l va vrea în unitatea lui. Cum este însă un tip „descurcăreţ”, cu siguranţă că nu va rămâne pe drumuri.

Întâlnirea Frontului cu partidele

Evenimentul zilei îl constituie întâlnirea de lucru a Frontului cu reprezentanţii partidelor politice constituite până la această dată: Partidul Socialist Liberal, Partidul Liberal, Partidul Democrat Agrar, Partidul Poporului (Craiova), Partidul Democrat (Cluj), Partidul Uniunea Democrat Creştină, Partidul Ecologist Român, Partidul Socialist Democratic Român, Partidul Unităţii Democratice, Partidul Democrat, Partidul Republican, Partidul Naţional Liberal, Partidul Dreptăţii. Uniunea Maghiară, Partidul Independent Maghiar, Partidul Democrat Progresist, Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Partidul Unităţii Democratice din Moldova, Alianţa Muncitorească, Partidul Naţional Democrat, Partidul Umanist Ecologist (Arad), Partidul Liber Democrat, Partidul Democratic Constituţional, Mişcarea Ecologistă, Partidul Muncii, Partidul Naţionalist Progresist. Se vorbeşte de treizeci de partide, dar nu le găsesc pe toate. Săptămânalul mehedinţean Lumina sugerează că în locul numeroaselor partide şi partiduleţe ar fi nevoie de un regim politic antonescian care să facă ordine în ţară. Ca urmare a întâlnirii, a fost constituit un „Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională”, iar Frontul se organizează în formaţiune cu formă politică de sine stătătoare care va participa la alegeri. Iliescu încheie cu un cuvânt pentru presă şi televiziune. Declaraţia sa este difuzată pentru corespondenţii străini şi în limba franceză.

Frica este o unealtă politică. Propagarea fricii se face de către adversarii Revoluţiei cu multă atenţie, cu multă organizare şi pricepere. Frica este inoculată în toate sferele societăţii lovind în tot ceea ce vrea să schimbe societatea. Ştirea zilei venită de peste hotare – Proiectul est-german privind unirea celor două Germanii. Este o ştire senzaţională cu urmări istorice. Temporizăm atmosfera încărcată prin aşteptarea transmisiei directe de la Leningrad a campionatului european de patinaj artistic. Sunt unii făcuţi să alunece pe gheaţă, ce să mai zicem!

02 Februarie 1990

Profesorul Protopopescu de la liceul din Strehaia vorbeşte despre istorie. El este un român patriot, nu a fost membru al P.C.R. şi crede că armata este aceea care mână în mână cu sovieticii, cu serviciile lor specializate l-au doborât pe Ceauşescu. Aduce argumente şi pare un bun analist. Este o enciclopedie în materie şi îl ascult cu atenţie. Şi respect. „Sunt unele date din care rezultă că Mihai Viteazu s-ar fi născut aici în Strehaia, în casele tatălui său Pătraşcu Vodă, retras o vreme împreună cu Tudora. Izvoare documentare atestă că a îndeplinit funcţia de bănişor de Mehedinţi cu reşedinţa tot în Strehaia, în perioada 1582 – 1588. Ulterior pe câmpiile din jurul târgului s-a instruit Oastea Mehedinţilor care a participat la bătălia de la Şelimbăr. În cinstea acelei victorii Mihai Viteazu a ridicat într-o singură noapte biserica din incinta cetăţii”.  Tot profesorul ne spune că numele oraşului este legat de eroul sârb Strahia stabilit pe aceste meleaguri după bătălia desfăşurată pe câmpia Mierlei în 1383-1389, Mircea cel Bătrân dăruindu-i o moşie în semn de preţuire. Domnilor, încheie profesorul, da, au fost şi arabii lui Ceauşescu, iar Mazilu securistul ce să vă spun e chestiune de abilitate politică...” 

Sentinţa celor patru „aşi”

Patruzeci de zile de la Revoluţie. În această a patruzecea zi se pronunţă sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti în procesul celor patru „aşi” – detenţie pe viaţă. Trei din ei au declarat că vor face recurs. Fostul general – locotenent Dincă se ţine de cuvânt – nu va face recurs. Cunoscutul Victor Beda – colonel de poliţie, autor a numeroase cărţi pe teme de circulaţie rutieră îi face zob pe „CEIŞTII” din armată, într-o emisiune televizată. Apropo de aceştia, fostul şef al biroului CI din comandamentul nostru, s-a „aranjat” sub o firmă nouă în secţia Gărzi Naţionale a C.M.J. Mehedinţi. Sunt de serviciu cu a doua grupă operativă. Nu sunt semnalate (cel puţin până la ora aceasta) probleme deosebite. Nici la Timişoara şi nici la Arad, unde Gică Gruescu trebuie să fie bucuros că a fost numit comandant şi avansat la excepţional – locotenent colonel. Ştie el oare datorită cui? Scurta istorie de după 22 Decembrie 1989 începe să se dezvăluie. Astfel aflăm noi amănunte despre executarea cuplului prezidenţial. La Europenele de patinaj artistic de la Leningrad, ruşii au mai câştigat o medalie. Buni mai sunt ei la alunecări... Dar şi când or cădea...! Viaţa îşi continuă marşul fără să se împiedice, fără să se poticnească. Ţiganii din Strehaia se dau şi ei în spectacol. Este momentul în care încep furturile care vor teroriza zona industrială a economiei. Cei păgubiţi se plâng armatei.

03 Februarie 1990

Românul uită şi iartă. Succesiunea evenimentelor îl luminează, îl bucură sau îl întristează, îl rănesc, îl omoară sau îl fac să renască. În universul lui, soldatul român parcurge aceste momente la fel ca orice cetăţean. În strategia politică actuală, foştii argaţi ai nomenclaturii, compromişi moral, veleitari, indecenţi moral, colaboraţionişti ai fostului regim, sunt folosiţi cu tot mai mult curaj şi să o recunoaştem cu tot mai multă eficienţă. Disponibilităţile de rândaş ale fostelor slugi le-a propulsat pe acestea în posturi ce rezolvă sau de care depind treburi economice cu greutate. Însă există probleme şi mai dureroase decât cele economice. Românul însă e bun, uită şi iartă. În Severinul nostru aceste spuse sunt valabile sută la sută. 

Nici unul din noi nu reuşeşte în tot ce îşi propune, aspect care mă conduce la ideea că trebuie căutate soluţii de optimizare a lucrului. Este o chestiune care îi va apăsa pe mulţi dintre cei care au fost pe baricadele Revoluţiei. Baricade mai mult sau mai puţin fierbinţi. Unii s-au ales deja cu nişte grade, alţii cu nişte funcţii. Şi aceste probleme alături de altele mă fac să cred că greşelile ministrului nostru sunt inconştiente, cu urmări fatale, între care una se referă la faptul că generează o alergătură tot mai mare şi tot mai puţin controlată după ciolan. Mai ales a celor mai puţin profesionişti. Şi iarăşi nişte consecinţe incalculabile. Dintre ordinele nou venite de „sus” sunt unele care întorc la tradiţiile bune ale armatei nostre, dar altele ne duc înapoi cu mult. Astfel nu înţeleg de ce promovările nu se fac pe bază de concurs – adică competenţa să fie capul de afiş al tuturor criteriilor de ierarhizare. Azi plec acasă la 12,00. Mâine este duminică şi este prima mea zi liberă după două luni şi jumătate de cazarmă. Între veştile care ne parvin, una se referă la un concediu suplimentar de 15 zile, plătit în staţiune pentru toţi ofiţerii. Deie domnul să fie aşa!

(va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-10
Citeste si:
Episodul 31. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. O democraţie bolnavă sau o dictatură sănătoasă?
Episodul 30. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. Prima victimă a Revoluţiei este adevărul

TAGURI: consiliul provizoriu de uniune nationala, gelu tudoroniu
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...