2018-12-11 04:29


Episodul 33. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. S-a terminat sau nu revoluţia?

 |  21:01
Episodul 33. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. S-a terminat sau nu revoluţia?

04 Februarie 1990. Speranţele amplifică entuziasmul naţional. Se prevede o generalizare a Revoluţiei în toată Europa (că doar nu o fi prima dată) de Est. Ei, aici nu trebuie să uităm că Europa de vest a tolerat întotdeauna tirania şi nedreptatea, între teoria ei revoluţionară şi fapte distanţele fiind mari. Dar speranţele sunt speranţe, trebuie stimulate şi întreţinute.

Am stat la televizor până la 4 dimineaţa când s-a terminat filmul, un western american. De la Budapesta se transmite un spectacol pentru strângerea de fonduri ce se varsă în contul „Libertatea”. În spectacol au apărut Rebengiuc (nu ştiu de ce, dar îl asemăn cu un legionar fanatic) Laszlo Tokes – preotul din Timişoara şi Sofia Vicoveanca, marea noastră cântăreaţă de muzică populară. Colonelul Tichie mă sună la 18,00 şi-mi oferă o funcţie bună la Comandamentul Militar Timişoara. Să mă gândesc. Trebuie să mă gândesc bine. Funcţia este echivalentă cu cea de aici. Dar nu acest element este cel mai important. Referitor la procesul celor patru trebuie spus că multe lucruri sunt confuze. În primul rând procurorul acuzator nu a fost convingător deloc, lipsindu-i ceea ce se cheamă fler profesional. Acum când ştim care a fost sentinţa – aplicată colectiv celor 4 aşa zişi „coautori la genocid”, se poate aprecia că juridic nu există probe şi suport real pentru hotărârea completului de judecată. Apărarea dă dovadă de abilitate. În special apărătorii lui Dincă şi Mănescu interpretează într-o manieră mult mai convingătoare decât acuzarea codul penal. În depoziţiile acestora s-a făcut chiar o asemănare cu celebrul proces de la Nürnberg. Sentinţa este dată, cred, avându-se în vedere mai mult antecedentele acuzaţilor, decât faptele în sine dintre 17-22 Decembrie ’89. Procesul de genocid este până acum unic în analele procedurii penale din România, aşa că greşelile produse în desfăşurarea lui ca şi în ceea ce priveşte finalul, trebuie să fie înţelese. Dacă nu acum, poate că mai târziu. Revăzând ultimul cuvânt al acuzaţilor îmi întăresc convingerea că excepţiile întăresc regula. O ţară a fost condusă de nişte inculţi, lipsiţi de capacitatea organizatorică. Un telefon târziu îmi aduce de la Craiova ştiri interesante. Generalul Roşu se află în cercetările unei comisii conduse de generalul Ion Gheorghe, iar colonelul Ilie Marin care abia fusese numit şef de stat major al armatei a fost destituit după numai câteva ore. Care o fi motivaţia acestei situaţii?! Ofiţerii manifestă în continuare o stare de îngrijorare. Este nevoie de atenţie, de vigilenţă. S-a terminat sau nu revoluţia? Să fim sceptici sau încrezători? Să zâmbim sau să fim încruntaţi?  Lucrăm până la trei dimineaţa la planurile noi cerute de Marele Stat Major. 

Un exemplu practic al noii democraţii

05 Februarie 1990

 În folclorul local apar tot felul de reţete pentru viaţă. Una cu tâlc glăsuieşte îndemnând: un român optimist – învaţă engleza, un român pesimist – continuă să înveţe limba rusă, iar un român român – învaţă să mânuiască o armă!  Ei bine, logica rămâne totuşi cel mai bun mijloc de a comite erori cu deplină încredere.

Democraţia nu este bine înţeleasă nici în armată. Până la această dată ea este privită ca un „câştig” în privinţa dreptului de a fi indisciplinaţi, de a munci mai puţin şi mai prost, de a fi mai puţin ceea ce trebuie. Exponenţii sunt desigur cei mai „zăpăciţi”, cum le spune Matei. Un exemplu practic al noii democraţii îl reprezintă adunarea de la C.M.J. Mehedinţi, unde sâmbătă, la iniţiativa unor democraţi-libertini: Stirbu şi Dincă, a fost adunat întreg personalul unităţii. După care a fost chemat comandantul lor – colonelul Enache să dea seama privitor la unele noi încadrări şi să răspundă de ce nu sunt promovaţi unii. Cei mai aprigi, în afara celor menţionaţi mai sus au fost Dabu, Sârbu şi Uzuru, aflat uneori sub influenţa lui Bachus. Alătur acestei manifestări „democratice” întâmplărilor similare de la C.M.J. Craiova şi C.M.J. Vâlcea. Mâine soseşte în garnizoană general locotenent Roşu pentru problema spaţiilor necesare Comandamentului Militar Judeţean. În ziarul Armata Poporului din 31.01 (nu reuşesc să citesc ziarele la zi), găsesc un punct de sprijin la întrebarea a fi sau a nu fi, referitor la existenţa în continuare a Comandamentului nostru. Este vorba de seminarul internaţional de la Viena, desfăşurat pe tema doctrinelor militare, seminar la care general maior Soare Corneliu a spus între altele „...în noile condiţii create de victoria revoluţiei democratice şi populare care a avut loc în România se preconizează ca forţele noastre armate să fie reorganizate pe baza principiului teritorial”. E clar. Televiziunea e în pericol. Un anume cetăţean – Iuga, se dă la cei din cadrul T.V.L. Ajuns în fruntea sindicatului liber al TVL, vrea să-i scoată pe toţi cei vechi de acolo, inclusiv pe directorul Aurel Dragoş Munteanu. Cererea acestuia a fost respinsă de Consiliul F.S.N. Iliescu şi Roman au fost fermi, respingând ultimatumul. La Biroul financiar se dezbate destul de aprins viitoarea noastră apartenenţă militară. Şeful biroului susţine că tot cu sovieticii trebuie să fim, căpitanul Brebenoiu ar vrea să intrăm mai bine în NATO, iar contabila apreciază că s-ar putea foarte bine şi fără ruşi şi fără americani. Aşa e când nu au ce face. 

„Ce se întâmplă cu securitatea, de ce mai există?”

06 Februarie 1990

 „Vrem să fim o naţie, una puternică şi liberă prin dreptul şi datoria noastră şi pentru binele nostru şi al celorlalte naţii, căci voim fericirea noastră şi avem o misie a împlini în omenire”.

Generalul Roşu – veni, vidi, vici. Are scurte întrevederi cu încă şeful poliţiei – colonelul Manole şi fostul şef al Securităţii – colonelul Preuteasa. Ultimul, se spune pe la colţuri că este deja mutat la Bucureşti. În oraş întrebarea „ce se întâmplă cu securitatea, de ce mai există?” se pune la tot pasul. În noul comandament militar şi în alte instituţii continuă să ocupe locuri de muncă călduţe soţiile „albaştrilor”. La noi, indisciplina face câteva victime: Chiţu şi Rebegea. În topul afacerilor, cea mai rentabilă este cea de ziare. În Severin, România Liberă şi Tineretul Liber se vând la negru cu 2 şi chiar 3 lei – uneori gata citite, ele costând de fapt 50 de bani. Apropo de ziare, în Tribuna învăţământului, academicianul Ştefan Milcu elogiază profesorii şi programa de învăţământ de pe vremea când era elev la Liceul Traian din Severin. Deasemenea, evidenţiază echilibrul şi totodată dezvoltarea armonioasă a culturii generale şi celei de specialitate. Alte vremuri! Evenimentele militare şi rolul armatei în revoluţie sunt recunoscute mai mult de străini decât de ai noştri. Scriu cu regret aceste lucruri. Cred că înţelegerea corectă şi completă a intervenţiei armatei în revoluţie trebuie ţinută trează, altfel vom fi arătaţi cu degetul şi denigraţi. Suntem sortiţi să-şi mai aducă aminte de noi doar la următorul cutremur devastator – Doamne fereşte! Pe ici pe colo se fac totuşi aprecieri care ne onorează. Într-o scrisoare adresată studenţilor români, dr. Mihai Ion Botez scrie: „Revoluţia din 22 decembrie 1989 a fost opera tineretului, dar şi a întregului popor sprijinit de armata sa”. Tot acesta îl elogiază pe Ion Iliescu drept o figură luminoasă. Vom vedea. În aer pluteşte ameninţarea unui nou război. Iată - ... PCUS se găseşte la ceasul unor decizii cruciale (la Moscova se strigă „Jos KGB”), reunificarea celor două Germanii stă pe ace, la iugoslavi, slovenii s-au rupt de U.C.I., iar în Kosovo e foc şi pârjol, ca în Liban şi altele.

Săptămâna de lucru va fi de cinci zile

07 Februarie 1990

Revoluţia demonstrează că avem o naţiune vitală, care doreşte înoirea, voinţa acesteia fiind un reazem solid, moral pentru lupta şi împlinirile ce se vor. În interiorul naţiunii noastre armata înţelege că e nevoie de ea şi încă o dată răspunde: Prezent! 

O dispoziţiune organizatorică neaşteptată difuzată tuturor unităţilor pică precum o bombă. Conţinutul ei provoacă iniţial o stare de confuzie dar şi bucurie, desigur. Pe scurt, începând cu 01.03.a.c. săptămâna de lucru va fi de cinci zile, programul de 8 ore, pregătirea profesională este repusă în drepturi, la fel ca şi pregătirea fizică cu 4 ore pe săptămână. Colonelul Brădiceanu, fostul nostru şef, a fost avansat general. Înţelegem cu toţii (sau aproape toţi) că evenimentele care se petrec zilnic sunt de o densitate fără precedent, că ele ne fac să trecem prin stări extreme, de la incriminare la stupoare, de la demistificare la repudiere, de la sublim la ... vorba lui Caragiale. Dar nici aşa! Raţiunea este cel mai adesea copleşită de sentimente, soluţiile sunt discutabile. Adevărul se cere scos la iveală acum (este o ocazie poate unică), fără ocolişuri. Se spune că Ceauşescu odată terminat, elveţienii ne vor da cele 400 de milioane de dolari depuşi de fostul nostru comandant suprem la băncile din Geneva şi Basel. Este o sumă care se poate schimba de la o zi la alta, de la un ziar la altul. Se vântură şi zvonul că Nicu – dictatorul junior, este în posesia unui cifru secret al conturilor respective, cifru cu care se va răscumpăra. Dar toate acestea pot fi reale sau imaginare. Până una alta, armata vest-germană a trimis 34 tone de îmbrăcăminte pentru armata noastră. Aşa ceva nu aş fi crezut vreodată! Presa insistă pe spectacolul de la Budapesta. Dintre toate este de reţinut afirmaţia că Laszlo Tökes a aprins focul revoluţiei române. Pastorul a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Academiei Teologice Reformate din Debrecen. De la Ceauşescu încoace este primul care primeşte un titlu academic.

În sfârşit, FSN a fost înregistrat ca persoană juridică prin decizia nr. 27/06.02.1990. Formaţiune politică de orientare democratică, de largă cuprindere socială, F.S.N. intră în rândul grupărilor politice care participă la alegerile locale din 20 mai; platforma politică este promiţătoare, dar din câtă politică ştim noi, niciodată aceste programe nu se finalizează. Într-o sinteză a evenimentelor se aduce la cunoştinţă că trecerile frauduloase de graniţă sunt net favorabile anului 1989 cu 18.000 contra 200 în 1965! Se aşteaptă o scădere substanţială a trecerilor ilegale, dar va înflori contrabanda. Acum 30 de minute Bayern a dispus de naţionala noastră cu 2-1 pe stadionul Olimpic din München. Organizatorul meciului: Ion Ţiriac. Încasările sunt pentru contul Libertatea, cont care creşte cu fiecare zi. În programul săptămânii viitoare avem de executat trageri cu armamentul din dotare.

(va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-17

TAGURI: episodul 33, jurnal imediat, gelu tudoroniu
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...