2018-12-11 10:03


Episodul 34. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. Pentru prima oară în viaţă aflăm care sunt drepturile omului

 |  21:01
Episodul 34. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. Pentru prima oară în viaţă aflăm care sunt drepturile omului

08 Februarie 1990. Entuziasmul primelor săptămâni după Revoluţie se diminuează treptat, trebuind să facă faţă în acelaşi timp unor atitudini responsabile şi realiste. Aceste lucruri se regăsesc în fenomenul militar românesc, dar nu au un corespondent în viaţa civilă. Frământările revoluţionare continuă. Ne vin cereri tot mai multe şi de o diversitate aproape incredibilă care depăşeşte aria noastră de competenţă. Multe au corespondent în zona politicului, ori noi trebuie să ţinem arta asta, să-i zic, întunecată a civilizaţiei – cât mai departe.

Sunt din nou la post cu grupa operativă. Citesc una din scrisorile primite azi în corespondenţă:

Domnule locotenent colonel: Subsemnata Tereni Maria, domiciliată în municipiul Petroşani, str. Vasile Roaită, bl. 2, Sc. 2, Ap. 30, judeţul Hunedoara, personal muncitor civil la Centrul Militar Municipal Petroşani – biroul recrutare – încorporare, cu o vechime neîntreruptă de 31 ani.

Întrucât în noul stat de organizare funcţia este desfiinţată şi nu cunosc hotărârile care se vor lua, rog a se propune pensionarea mea. Nu am vârsta de 50 de ani, sunt suferindă având mai multe afecţiuni. În general vorbind scoaterea la pensie a femeilor cu o vechime de 25-30 de ani poate rezolva situaţia încadrării absolvenţilor de liceu băieţi-fete. Cu stimă M. Tereni. 

Nu ştie că nimic nu s-a desfiinţat, că nici un cadru ori personal civil nu este pus pe liber. Probabil o fi glumit careva acolo! Mai sunt încă numeroase scrisori conţinând cereri de locuinţe, butelii, verificarea legalităţii unor acţiuni. Semnăturile aparţin unor foşti luptători în războiul doi mondial, sau civili din medii diverse. Preocupările acestea sunt inevitabile, iar evoluţia vieţii pune multe întrebări anticipate. 

09 Februarie 1990

Apărarea armată a Revoluţiei a fost probabil luată în calcul foarte serios, căci o altă soluţie de compromis nu ar fi fost realistă. Indiferent cum ar fi evoluat evenimentele, folosirea unor forţe paramilitare, ori gen gărzi naţionale înarmate ad-hoc ar fi fost sortite eşecului, căci numai armata permanentă reprezintă o forţă cu adevărat credibilă. Unitatea oştirii noastre în această acţiune este impresionantă. Dizidenţa unui grup de ofiţeri faţă de evoluţia democratizării armatei pare normală şi trebuie acceptată ca atare. Dar nu un timp îndelungat. 

Ofiţerii de contrainformaţii sunt excluşi de pe noile state organizatorice

Zi de lucru la Comandamentul Armatei a 3-a de la Craiova. Discuţii calme, chiar plăcute cu domnul general Roşu – asta până când încerc să-mi plasez cât mai convenabil subordonaţii disponibilizaţi, căci noi este posibil să ne desfiinţăm, iar ei se transformă. Discuţiile se termină cu ceartă şi cu expresii specifice lui „nea Mitică”. Aranjamentul se face în prezenţa unui arbitru venit de la Direcţia Cadre şi Învăţământ – lt. col. Chircă, un tip simpatic. La fel ca şi ceilalţi ofiţeri de la Biroul Cadre al armatei, aflaţi până mai ieri sub comanda domnului colonel Roşulescu, acum pensionar. Mă întâlnesc la această reorganizare şi cu generalul Popescu, venit de la Timişoara cu şeful său de cadre. Între timp a mai pus încă o stea pe epolet ajungând „locotenent”. În timpul şedinţei de lucru, îmi cere o propunere pentru funcţia de şef de stat major la noul corp de armată. Îl propun pe colonelul Tichie, un ofiţer cu experienţă. Din ordinul generalului Roşu ofiţerii de contrainformaţii sunt excluşi de pe noile state organizatorice ale Comandamentelor Militare Judeţene. În Armată evenimentele deosebite continuă să-şi facă apariţia. Aradul este alertat din pricina dispariţiei unui soldat înarmat cu un pistol mitralieră şi 18 încărcătoare pline!! Soldatul, originar din judeţul Mehedinţi, a fugit din postul de santinelă aflat la sediul C.J.FSN cu toată muniţia gărzii. Face parte din Regimentul Mecanizat comandat de maiorul Marcu. Sergiu Andon continuă să-l susţină pe colonelul Pârcălăbescu, să-l facă erou, încercând să-l salveze de acuzaţiile presei. Domnul avocat doreşte să ne convingă de nevinovăţia, ba chiar de meritele şefului de stat major al Gărzilor Patriotice de pe lângă fostul CC al PCR sub un convingător titlu: „Cum s-a evitat o vărsare de sânge şi mai mare”. Pastorul Lazlo Tökes scrie la Budapesta: „Să lichidăm împreună tot ce dezbină popoarele român şi ungur”. Ideea nu este rea, dar practica e delicată. Numărul partidelor politice a crescut la 32. Tot înainte! Pe lista generalilor nume noi. Unele merituoase, altele mai puţin. Îndrăznesc să îl felicit pe fostul coleg de şcoală militară, lt. colonel Cioflină, promovat comandant de divizie.

10 Februarie 1990

Poate că patriotismul de înaltă frecvenţă a urmărit nu atât înlăturarea lui Ceauşescu cât poate realizarea unor ţeluri mari ca de exemplu realizarea unei Românii Mari. Este nevoie de coordonarea eforturilor, de clarificări şi precizări ideologice. Ne confruntăm cu dislocări şi dezmembrări de spirite şi de ideologii multe greutăţi şi multe primejdii chiar. Dar ca naţiune mică, noi românii nu trebuie să ratăm acest moment pentru afirmare, nu trebuie să scăpăm această împrejurare istorică favorabilă pentru reîntregirea ţării. Îmi imaginez şi simt răspunsul la o asemenea problemă, dat acolo de pe scaunul înalt al ministrului armatei, ca să nu mai zic de prudenţa politică şi spiritul de răspundere care, ca un făcut în situaţii istorice deosebite, se diminuează te miri cum. 

Aseară, un spectacol caragialesc în aşa zisul (mini) parlament, care de fapt se numeşte Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (241 membrii din care 106 ai C.F.S.N.-ului). Sergiu Nicolaescu, Ion Caramitru şi alţii au stat liniştiţi, dar unii reprezentanţi ai partidelor istorice au forţat nota. Este evidentă lipsa experienţei în politică a parlamentarilor – chestiune explicabilă şi chiar scuzabilă, de unde şi exaltarea unora care şi-au jucat rolul fără să fie profesionişti, actori, cărora Iliescu le spunea pe numele mic pentru a-i linişti. Ne-am cam făcut de râsul lumii (Europei). La spectacolul de care amintesc s-a ţipat, s-a urlat, s-a bătut cu pumnul în piept, s-a milogit după parale pentru campania electorală, s-a râs mai ales, şi din toate ne-am dat seama că nu avem politicienii pe care îi aşteptam (manevrele unora s-au făcut pe şosele neasfaltate). Iliescu a rezistat destul de greu, dar a avut şi sprijinitori – inclusiv în reprezentanţii armatei, ocazie cu care colonelul Dumitrescu (comandantul C.M.J. Vâlcea), prezent în ţinută civilă, s-a retras din viaţa politică (concomitent, colonelul Dumitrescu este şi preşedintele CJFSN – Vâlcea chestiune unică în România). În mediul militar zonal se apreciază ca o victorie a partidelor de opoziţie, crearea C.P.U.N.-ului. Discutabil! Prin T.O. aflu că la Timişoara, deşi alimentările abundă de produse – inclusiv preparate din carne, „ceva” pluteşte în aer. Ceva care nu ţine de nivelul de trai. România Liberă îl atacă pe premierul Roman pentru afirmaţii contrarii privind participarea sa la alegerile mai. Ei bine, Petre Roman va avea destinul ciudat al omului dezgheţat la minte, cult, dar mărginit de dogme. Fermitatea lui acoperită de compromisuri îi va grăbi căderea. Ministrul economiei – general locotenent Stănculescu, ne reţine atenţia asupra unui pericol real pe care îl numeşte „inflaţia” şi despre o stare relativă - „şomajul”. Apropo de şomaj, un vecin s-a întors de la minele din Motru fără a reuşi să se angajeze?!  Câteva broşuri, format de buzunar, sunt distribuite de cineva prin comandament şi aşa pentru prima oară în viaţă aflăm care sunt drepturile omului. Prezentate telegrafic, în număr de 18, aceste drepturi sunt bine conturate şi sunt destul de convingătoare. Auzisem de ele la un post de radio clandestin. Cuprinse în declaraţia de la Helsinki din 1975, au făcut numeroase victime în România. Era suficient să pomeneşti de aceste drepturi şi erai trimis direct la spitalul de nebuni. Pe programul II la sârbi, noapte albă. Maratonul filmelor a revenit cu pelicule excelente. În ziarele mehedinţene securitatea este atacată crunt, la fel ca şi unele doamne din fosta nomenclatură judeţeană de partid (Catrina). „Datina” locală deplânge modul în care se împart ajutoarele venite din străinătate în localităţile Gura Văii, Stângăceaua, Valea Izvorului. Proaspătul general Brădiceanu nu dă nici un semn de viaţă. În sistemul de relaţii umane starea inoculată de Ceauşescu nu a fost încă anihilată, ea continuă să fie reprezentată de suspiciune, delaţiune, chiar ură şi raporturi viciate. Este o demolare cruntă a spiritualităţii noastre. Cât va dura? Un răspuns, chiar cât de cât, este riscant. Afară plouă. Alte noi partide apărute pe firmamentul vieţii politice – PAMA RO = partidul marxist din România şi Frontul Apoliticilor din România. Argumentele acestuia din urmă: „ne-am săturat de partide şi ni s-a acrit gura de ideologie... în rândul apoliticilor se află tineretul şi forţele apărării naţionale care fireşte vor participa la alegeri”. Atenţie la subliniere! Târziu, câţiva chibiţi discutăm despre fotbal. Maiorul Matei ne spune că în timp ce Unirea Tricolor a redevenit din 20  avem de înfruntat Dinamo, Dynamo Berlin, echipă a Ministerului de Interne din RDG a devenit club civil şi şi-a schimbat numele. În loc de noapte bună le citesc caseta „O clipă de visare” a Tineretului Liber: „Sunt Petre Mihai Băcanu. În puşcărie, la gemuleţul celulei, stăteam de vorbă cu doi guguştiuci şi vreo cinci vrăbiuţe. Şi visam undeva prin munţi, pe poteci înguste, mărginite de mult verde”. În lume – viaţa ca viaţa; în RDG tinerii vor putea îndeplini serviciul militar în 12 luni ca civili, dar RDG-ul mai are puţin de trăit, unificarea cu RFG-ul este inevitabilă în următoarele 2-3 luni. La ruşi situaţie grea în Transcaucazia. Franţa continuă să ne împingă ajutoare de tot felul. Un mai vechi sentiment este redeşteptat pentru apropierea României de lumea francofonă. Toute c’est posible! În Liban forţele rebele continuă să dialogheze prin rafale cu gruparea militară a lui Michel Aronn. Afară continuă să plouă.

(va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-12-01

TAGURI: revolutie, jurnal, drepturile omului, armata
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...