2017-11-17 19:45


Episodul 38. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. În poarta ministerului un tanc privea amenințător

 |  21:01
Episodul 38. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei. În poarta ministerului un tanc privea amenințător

20 Februarie 1990 . În Transilvania încep să se petreacă lucruri rele. Adică sunt, sau vor veni curând vremuri când, dacă nu vrei să mori ca naţiune trebuie să tragi sabia din teacă, ori altfel să-ţi pui capul pe butuc. Sentimentul naţional parcă doarme, dar picătura de speranţă a românului există şi caracatiţa antiromânească va fi făcută bucăţi. Sigur, după lupte, dar nu chiar seculare! Marele platou transilvan este predestinat să fie arena unde va reîncepe lupta pentru unitatea tuturor românilor.

Sigur că iertarea pentru cele ce-au trecut îţi croieşte în mare măsură viitorul, dar iertarea perpetuă a duşmanilor este de natură să-ţi atragă mai degrabă sfârşitul.

Noului ministru al apărării i s-au pus de ziariştii de la România Liberă 9 întrebări destul de dure la care se aşteaptă răspuns. Să vedem cum o să iasă din impas.

Batalionul de grăniceri – instrucţie din cazarma noastră face o manifestaţie spontană cerând: permisii (60% din ei sunt proaspăt încorporaţi şi nu au depus nici jurământul), reducerea stagiului militar, îmbunătăţirea cazării şi hranei. Stau de vorbă cu doi din aceştia în jurul orei 22,00. Unul din ei nu ştia de ce a ieşit din dormitor ca să se alăture grosului trupei. Celălalt îmi spune că este de la Compania Geniu, are 13 luni de armată şi într-un an a fost doar odată acasă în timp ce unii de la Compania Transporturi Auto au fost în permisie de 15 ori! Chestii soldăţeşti, dar atenţie...

Vorbesc cu domnul general Brădiceanu la Bucureşti. Proliferează anarhia semn că Revoluţia a scăzut în intensitate. Terorismul nou apărut vrea să instaureze domnia străzii. În piaţa Victoriei, mare manifestaţie în faţa Guvernului – se cere desfiinţarea Securităţii. De la Secţia cadre a M.St.M. domnul lt. colonel Palade mă roagă să rezolv o problemă la CMJ Hunedoara. În după amiaza zilei, colonelul (r) Ganea  organizează o masă de adio la popota Brigăzii de Grăniceri la care participă şi foştii săi subordonaţi din Consiliul Politic. Nici unul din ofiţerii de la comanda unităţii nu este invitat. Primim ordin că aparatura de ascultare de la fosta securitate să fie demontată şi predată unei unităţi militare ale M.Ap.N. La prima vedere măsura satisface dar câştigul este de partea altcuiva.

21 Februarie 1990

Armata a plecat la luptă întru apărarea Revoluţiei, nu pentru avantaje şi recompense. Jertfele Armatei au fost date Patriei. Au fost date Revoluţiei care reprezintă un act fundamental al eliberării de sub dictatura comunistă. Dacă nici pentru libertate nu merită să rişti atunci pentru ce? La prima vedere este greu de înţeles cum un militar încorsetat, zeci de ani de activitate, din toate părţile de legi şi regulamente poate percepe această cerinţă supremă a omului...

Febra alegerilor ameţeşte şi prosteşte. Grupuri, găşti, sindicate, uniuni şi partide. Se schimbă şefii cu subşefii, se schimbă directorii buni cu directori puşcăriaşi. Peste tot se declanşează război muncii.

F.S.N.-ul este atacat. De la Timişoara aflu că se pregătesc câteva garnituri care să se deplaseze la Bucureşti să demonstreze împotriva lui Iliescu şi mai ales a minerilor.

Care va să zică – îmi spune un coleg, curând o să asistăm la un mic război între bişniţari şi mineri. Exagerări, desigur, care nu onorează nici o logică sănătoasă. Din păcate sărăcia care paşte democraţia noastră tinde să submineze cele mai pure idealuri ale acesteia. Exerciţiul de admiraţie al democraţiei pe care noi îl repetăm zilnic, tresărind şi în somn, este jalnic. Gustul excesiv de democraţie îndepărtează oamenii valoroşi care nu vor să se angajeze în viaţa politică. Ascult involuntar uneori discuţiile colegilor. Cei tineri merg pe mâna speranţei, dar cei mai în vârstă, mai conservatori sunt deznădăjduiţi. Valurile emoţiilor politice ne spală seara picioarele şi obrajii dimineaţa pe fondul muzicii de la radio.

1990 este un an fast pentru Mafia italiană: cum în Calcio toate sunt bune de trei ori, anul 1990 va fi cu siguranţă nefast pentru Mafia lui Michele Navaro, care murind a lăsat un blestem. Dar ce are acesta cu România puţini pricep. 

22 Februarie 1990

În război, pe front şi înapoia acestuia în mod practic nu funcţionează decât o lege – aceea a nimicirii inamicului, lege pe care Clausewitz o apreciază ca fiind o chestiune naturală şi specifică, deoarece războiul nu este un joc. Liddell Hart propunea la rândul său înlocuirea luptelor şi operaţiilor directe cu arme psihologice. La Revoluţie cred că acestea au fost folosite din plin. Nu poţi să ştii cum se va termina Revoluţia. Este posibil să nu reuşească, de aceia cred (până nu este prea târziu) că teoria ipotezelor multiple emisă de mareşalul Averescu este bine de aplicat. Trebuie gândit tot evantaiul posibilelor ipoteze. 

Datele statistice (neoficiale) arată că Armata a înregistrat în Revoluţie ca pierderi în efective 270 morţi şi 673 răniţi. Din aceştia 15 militari se află încă în tratament medical peste hotare, în Italia, Franţa, RFG, Anglia şi Austria.

Pe strada Decebal, aproape de centru, o coadă la un chioşc de produse lactate. Tăcuţi, îngheţaţi şi fără speranţă obişnuiţii bătrâni, printre aceştia mai mulţi foşti militari de carieră. Trec pe lângă ei şi respir din tristeţea pensionarilor ce se sting în timp. Citesc într-o vitrină un apel al filialei locale a PNŢ. Printre rânduri înţeleg îndemnul la revoltă adresat populaţiei care nu o duce bine. Institutul American al Chimiei a retras titlul de „Honorary Felow” acordat Elenei Ceauşescu în 1973. Un ordin sec şi scurt mă obligă la pregătiri rapide pentru o misiune la Bucureşti, împreună cu şeful compartimen-tului cadre. 

23 Februarie 1990

Optimismul şi anticiparea conduc la o perspectivă, la o posibilă evoluţie interioară. Reacţiile sunt diferite când se pronostichează o anumită stare şi când militarul nu dispune de o programare anterioară, devine un robot, care nu are nici un interes să interpreteze decizia, dar o îndeplineşte.

Plecăm la trei dimineaţa cu rapidul 12. O călătorie de gheaţă. Închid ochii, nici vorbă de dormit pe frigul ăsta, caut un răspuns la întrebarea de ce am ajuns aici şi rememorez scena petrecută într-o zi de luni. Eram locotenent, ofiţer cu pregătirea fizică şi sportul pe Regiment. Am ieşit la raportul comandantului solicitând să primesc o zi liberă, lunea, ca cei din Muzica Regimentului cu care, desfăşuram Duminica sportivă. Colonelul Colţan, m-a privit pătrunzător, a zâmbit şi mi-a spus: te-am pus eu să devii ofiţer? Puteai să te faci muzicant!... Bucureştiul ne întâmpină neprietenos şi murdar. Gara de Nord e încremenită de cenuşiul mizeriei. O tonetă cu presă, o poză cu Mazilu pe pagina întâi a unui ziar îi atribuie rolul de organizator al mitingului din 12.01.1990. Căutăm cu înfrigurare la ieşirea de lângă florărie, maşina care ne aşteaptă. Am impresia că toată lumea se uită la noi. Şoferul, un plutonier major, nu scoate un cuvânt tot drumul. Circulaţia e alandala. În poarta ministerului un tanc priveşte ameninţător bulevardul Drumul Taberei şi blocurile învecinate. La punctul de control suntem verificaţi, pipăiţi şi scotociţi ca-n filme. Convocarea la care particip împreună cu lt. colonelul Mitoiu se desfăşoară anost. Generalul maior Matei încearcă să-i imprime un caracter mai vioi, dar generalul Perju – bătrânul cavaler, lichidează această tentativă. Problemele de cadre aflate pe tapet ar fi putut să fie rezolvate şi prin telefon. În orice caz o idee se conturează clar: trecerea noastră (temporară) în subordinea Armatei a 3-a a creat confuzii şi s-a soldat cu rezultate proaste inclusiv pe linie de cadre. Cei de la C. T. Bacău sunt în special afectaţi deoarece în majoritatea comandamentelor subordonate lor au fost încadraţi mulţi ceişti şi activişti din Comandamentul armatei de la Buzău. Oricum comandanţii care ne-au fost băgaţi pe gât de Armata a 3-a rămân câteva zile la posturi urmând să analizăm oportunitatea menţinerii în funcţii. Colonelul Gherghina la Gorj şi colonelul Militaru la Dolj vor fi probabil schimbaţi. Dar căile Domnului ca şi manevrele de cadre sunt nenumărate şi mai ales neştiute.

 La înapoiere o gafă a plutonierului major Rebegea: după cum fusese planificat, acesta trebuia să ne aştepte la Filiaşi în gară. Cum trenul nostru (acceleratul de Cluj) ajunge cu întârziere de o oră, Gică al nostru nu mai este. Ajungem la Severin cu autostopul.

24 Februarie 1990

Nevoia psihologică de identitate a luptătorului în uniformă este deosebit de importantă şi problema, nerespectată la nivelele înalte, tinde să accentueze starea   178 de nemulţumire. În contextul actual al situaţiei însă foarte puţini semeni de ai noştri pot înţelege lumea interioară a conştiinţei celor ce poartă însemnele Ministerului Apărării Naţionale.

În fond şi militarii sunt oameni. Au neveste, copii, bucurii şi necazuri, trebuie să facă zilnic faţă unor provocări. În final sunt nişte oameni minunaţi.

Zi splendidă, soare mult, zi de soldă... ce mai! Cu toate astea, starea de nervi continuă. Maiorul Nicolovici intră în criză când îi spun că cei de la Cdm.M.J. Mehedinţi nu-l vor. Zice că se împuşcă! Ce să-ţi fac, îi spun, cine te-a pus că te faci activist politic! Colonelul Arădăvoaice face intervenţii la A-3-a pentru a stabili poziţia celor doi foşti lucrători de contrainformaţii: maior Diaconu şi plutonier major Plăviţu. Şeful cadrelor le propune funcţii la gărzile naţionale în Severin, propunere care este acceptată.

Fac un nou împrumut la CAR de 10.000 lei.

Sunt vizitat de căpitanul Băloi, de la Poliţia judeţeană care ne cere sprijin în rezolvarea unor probleme în cazul Trancotescu, care între timp a fost arestat. Căpitanul Chică Roşie de la grăniceri care îl înlocuieşte pe comandantul brigăzii refuză (fricos şi nepoliticos) să se angajeze deşi este vorba de preluarea unei şalupe confiscate de la Trancotescu de către un pichet de grăniceri, numai pentru pază. Radioul anunţă (sursă domnul general Roşu) că 170 de securişti de la fostul I.J.M.I. Dolj au fost puşi pe liber. Fotbalul îşi vede mai departe de ale lui şi Dinamo bate pe FC Argeş cu 2-0, iar Universitatea Cluj cedează un punct acasă sibienilor de la Inter.

(va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-01-05

TAGURI: episodul 38, jurnal imediat, gelu tudoroniu, ofier



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






Apa Nova