2018-04-26 16:24


Episodul 4. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu. Dinspre Piaţa Mircea vin să facă legea ţiganii conduşi de Fifa

 |  21:01
Episodul 4. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu. Dinspre Piaţa Mircea vin să facă legea ţiganii conduşi de Fifa

În judeţ, evenimentele se precipită. La Vânju Mare primii ies în stradă muncitorii de la Secţia Mecanică. În centrul orăşelului, în frontul comun intră salariaţii de la Confecţii şi de la Fabrica de Pâine. În fruntea demonstranţilor sunt Nelu Moldoveanu, inginerul Mihalache, Bosoancă, doctorul Stănciulescu, inginerul Pena, Burcă, Vânătoru Sever.

În ţara, evenimentele iau amploare. La Braşov, muncitorii de la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice forţează nota, dar eşuează. Îi sprijină imediat cei de la Steagul Roşu şi la ora 13.00, în centrul oraşului se afla 75.000 de manifestanţi. Batalionul de vânători de munte adus pentru filtru şi ordine fraternizează cu ei. Ceauşescu e huiduit. Se va repeta oare Braşovul – 15 noiembrie ’87? Cele 7 revendicări ale braşovenilor sunt transmise prin telex. Mă gândesc ce mutră va face „Nea Nicu” când le-o primi. Dacă le-o mai primi!

Şi la Timişoara, către seară, armata fraternizează cu populaţia. Comitetul pentru democraţie socială cere lui Dăscălescu, aflat acolo, două lucruri clare: demiterea lui Ceauşescu şi alegeri libere.

Menţin legătura cu Marele Stat Major. Maiorul Pavel îmi spune, „printre rânduri”, că atmosfera e încărcată. Şi ei sunt ţinuţi acolo departe de adevăr. De la Slatina, maiorul Petruş, comandantul Centrului Militar, raportează că şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice a fost chemat în jurul orei 22.00 de primul secretar al Comitetului judeţean de partid – Olt – Vasile Carp, care i-a dat ordin să trimită în aceeaşi noapte 6.000 de gardişti la Timişoara: „Este ordinul secretarului general al PCR – vor patrula pe bulevardul Leontin Sălăjan”.

Ora 23.30. De undeva apare col. Truşcă, din Consiliul Politic, mă trage deoparte şi îmi spune: Tovarăşe maior dumneata te rupi de noi? Bagă de seamă, mâine o să fii chemat în faţa Consiliului de Onoare împreună cu locotenentul Fulga!! Nu am timp de ripostă căci dispare.

O noapte albă. În comandament sunt deja trei tabere distincte. Prima: cei de partea lui Ceauşescu – activiştii politici şi ofiţerii de contrainformaţii; a doua – cei împotriva lui Ceauşescu: puţini, dar fermi; a treia – cei neutri, în espectativă, atenţi întotdeauna încotro înclină balanţa. Ciudat, dar aici includ la ora asta pe colonelul Ganea, care ar trebui să conducă primul grup.

De la Timişoara, Mircovici: azi dimineaţă, circa 100.000 de manifestanţi la Operă. Trenuri cu gardişti vin din ţară. E miezul nopţii. De la Bălăciţa, căpitanul Mărăşescu de la Gărzile Patriotice, bine dispus îmi transmite un „salut revoluţionar” ca de obicei. Este în teren împreună cu doamna Catrina de la Comitetul Judeţean PCR şi profesorul Popa, pentru informarea primarilor din zonă asupra situaţiei din Timişoara şi prevenirea unor evenimente deosebite. Nu are nici cea mai mică îndoiala că salutul lui revoluţionar pe care mi-l trimite de ani de zile nu va rămâne o utopie infinită. Cobor în curte. Toate autostaţiile sunt pe recepţie. Şoferii se odihnesc în cabine.

22 Decembrie 1989 (vineri)

Ibrăileanu spunea: „Marele, supremul bun este libertatea. În afară de moarte, omenirea nu a găsit altceva mai rău ca pedeapsă pentru vinovaţi decât răpirea libertăţii. Privarea de libertate este o pedeapsă mai grea chiar decât moartea. Libertatea este supremul bine pentru orice vieţuitoare. O pasăre eliberată din colivie are un ţipăt unic, imnul ei pentru libertatea recâştigată. Iar libertatea cea mai scumpă este cea a conştiinţei, a gândirii şi este suprema nobleţe a omului care e om”. Se spune că libertatea este a tuturor, dar ea nu este a nimănui. De acum o să fie probabil a fiecăruia. Ce vom face oare cu ea căci este prea preţioasă, este fără marigini şi în această nemărginire a ei nici o busolă nu o să fie de folos.

Se pare că Banatul este tot în mâinile revoluţionarilor. Zi teribilă, zi de foc, istorie curată, nu alta! Dramatică zi în care se pierde şi se câştigă puterea.

Oboseala e vizibilă la toţi. Extenuarea lunilor de cazarmă îşi pune tot mai mult amprenta. Şi totuşi luăm ziua în piept. Colonelul Brădiceanu, om de acţiune, energic, de o vitalitate ce miră pe toată lumea, deloc sentimental, rece ca gheaţa, monopolizează toate telefoanele; sergentul major Colţa îi tot manevrează legăturile. Stupefacţie la şedinţa de lucru de dimineaţă – lipsesc activiştii politici – plecaseră deja la unităţi în teritoriu: la Timişoara, Reşita şi la Deva.

Ora 07.00.

Un grup de elevi ai Liceului Economic, aflaţi în practică la complexul comercial Decebal, ajung la locul de muncă. Printre aceştia, eleva Otilia Răducanu, care plantează în mod discret câteva manifeste anticeauşiste primite de la un profesor.

Ora 08.05.

Primesc ordin să pregătesc mobilizarea unor unităţi din Armata a 3-a. Revăd documentele, iau legătura cu centrele militare în cauză şi aştept. Şi ideile umblă: ne vor ataca ungurii? Vom primi vreun ultimatum din partea ruşilor, că doar Gorbaciov se are cu Ceauşescu precum câinele şi pisica? Oare ce va urma? Timpul trece rapid; se verifică armamentul şi muniţia pe oameni, mai citim instrucţiunile. Comandamentul este în alertă. Mâna de fier a lui Brădiceanu reuşeşte să menţină o disciplină riguroasă.

Ora 10.55.

Se instituie starea de necesitate în România.

Decretul semnat de Preşedinte pune în stare de alarmă Armata, Internele şi Gărzile Patriotice. Sunt interzise întrunirile. Se cere respectarea strictă a ordinii şi desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţilor economice.

Ora 11.30.

La Bucureşti, Ceauşescu face o ultimă încercare de a se adresa manifestanţilor din Piaţa Palatului. Reacţia mulţimii este violenţa.

Ora 12.00. Radioul glăsuieşte laconic: „...informăm că ministrul Forţelor Armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi securităţii României şi dându-şi seama că este descoperit s-a sinucis”. Scurt dar ciudat. Ne privim unii pe alţii, muţi, şi nici nu ştim ce să spunem. Nu discută nimeni pe această temă. De ce? Cum se poate? S-a sinucis? Personal nu cred. A fost cumva ucis? Mai degrabă. Deprimantă informaţie pentru noi. Rămaşi fără conducător, militarii profesionişti ne simţim părăsiţi între ceilalţi, „militarii” lui Ceauşescu.

Lt. colonelul Baranga deschide uşa biroului brusc şi-mi taie logica: „Băi, halal ministru aţi avut!”. Fără s-o rumeg prea mult îi răspund: „Parcă al dumneavoastră e mai breaz”.

E miezul zilei. Severinul devine tot mai neliniştit şi către prânz aproape brutal. Apăsarea, ura mocnită ani la rând, disperarea, teama şi deghizarea impusă se descătuşează instantaneu şi vuietul acela surd, încărcat de necunoscut – dar puternic, ce precede de obicei un cutremur, cuprinde succesiv oraşul vechi, zona industrială de Sud, cartierul Crihală, ca apoi să stăpânească centrul administrativ, acolo unde Traian şi Decebal veghează din vremuri străvechi. Este activată şi platforma unităţilor militare de pe colina Aeroportului.

Întreprinderile îşi încetează în totalitate lucrul (excepţie unele secţii calde). Atelierele de reparaţii Radio – TV aflate în priză directă îşi trag obloanele. Secţia din Crihală îl are ca ultim client pe căpitanul Toporan de la Circulaţie. Primul mehedinţean care primeşte botezul focului este Rusanda Ion, ofiţer de grăniceri (aflat la un curs de perfecţionare pentru limbi străine), care este rănit la Sibiu prin împuşcare de către un miliţian. Soţia lui va afla de-abia peste trei zile.

În palatul administrativ, la etajul III, starea de spirit devine confuză. Redactorul-şef al „Viitorului”, Dăescu, înconjurat de ziarişti, se ridică brusc şi exclamă: „Fraţilor, se întâmplă ceva!”. Gabi Niculescu îşi ia bloc-notesul şi coboară în stradă. La etajul II, secretarii cu propaganda, cu industria, cu organizatoricul, şeful cabinetului de propagandă, într-o stare de agitaţie, animă coridoarele, uşile birourilor rămân mai toate la perete. Se fuge – şi încă sănătos. După care se face linişte.

Liniştea cunoscută dinaintea furtunii. Dispre Piaţa Mircea vin să facă legea ţiganii conduşi de Fifa.

În faţa librăriei nr. 1, aflată pe colţul Străzii Traian cu Karl Marx, Ilie Gheorghe, brunet cu mustaţă a „la Ţiriac”, vinde lozuri în plic. Tumultul grupului de confraţi ce vin să ia cu asalt „bastionul ceauşist” îl animă, apucă scaunul cu un picior şi sparge geamul de vest al librăriei. Din mulţime se desprind doi tineri care îl admonestează, dar împreună aruncă pe caldarâm literatura politică.

Un Oltcit cu farurile aprinse şi claxonând apare dinspre BIG. La volan, profesorul de filozofie Cornel Guţulescu. Pe geamul din dreapta sa, un drapel cu stema decupată flutură îndemnând la luptă. În municipiu, ca de altfel în tot judeţul, televizoarele sunt deschise, funcţionează, transmit. La Spitalul Judeţean consultaţiile se termină şi medicii împreuna cu asistenţii sunt cu ochii pe ecrane. Doctorul Jianu Cristian nu rezista prea mult şi pleacă spre centru.

Ora 12.10.

Adjutantul Gică Rebegea, şofer, vine din oraş. În centrul urbei sunt din ce în ce mai mulţi demonstranţi. A văzut şi câţiva cunoscuţi: Gurbină, Ciolca, Mitroi muzicantul care instala nişte difuzoare. A auzit de asemenea despre sosirea unei coloane cu revoluţionari din Lugoj şi Caransebeş, care a ajuns deja la marginea oraşului.

Col. Brădiceanu vorbeşte la telefonul operativ cu Bucureştiul; nu se lasă întrerupt. Printre ele, îmi sugerează scurt să pregătesc o echipă de voluntari cu ofiţeri şi soldaţi. Fără alte detalii, cred că ne înţelegem.

Ora 12.20.

La poarta comandamentului sosesc succesiv maior Bodescu Florin, de la Gărzi, inginerul Serdin şi inginerul Păunel Nicolae cu o Dacie 1300 şi un microbuz TV cu zece cetăţeni, procurorul Drăghici, Ungureanu şi alţii care ne solicită intervenţia în sprijinul Revoluţiei. Căci este vorba mai mult de o răscoală sau de o revoltă. Colonelul Brădiceanu şi maiorul Reuţ, comandantul Brigăzii 2 Grăniceri, discută cu ei. Cei câţiva aflaţi în biroul comandantului ne uităm unii la alţii.

- Adună oamenii, îmi spune colonelul Brădiceanu. Intuiesc că nu mai este vorba de îndoieli.

(Va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-05-25

TAGURI: decembrie, 89, revoluţie, gelu, tudoroniu, severin, tudor, răţoi, militar, ofiţer, arhive, mehedinţi, garnizoană, timişoara, macri, general, mihalecea, revoluţie, mihalache, bosoanca, dascalescu, ceauşescu, bradiceanu





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri







Apa Nova