2018-10-22 20:33


Episodul 44. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei: Tokeș, pe post de detonator

 |  21:01
Episodul 44. JURNAL IMEDIAT de Gelu Tudoroniu, ofiţer al Armatei: Tokeș, pe post de detonator

19 Martie 1990. „Cu cât regimul politic al unei naţii devine mai liber cu atât organizarea sa militară trebuie să fie mai tare”. România Militară – 1864. Comisia noastră de control cu calificativ îşi începe la ora 07,30 activitatea la Cdm.M.J.Dolj. La Severin am lăsat unitatea sigură şi liniştită. Din Timişoara colonelul Tichie îşi exprimă protestul personal dar şi al subordonaţilor faţă de numirea lui Brădiceanu. Adjunctul colonelului Tichie, colonelul Vazianu, vorbeşte direct cu general locotenent Vasile Ionel, şeful Marelui Stat Major, care de asemenea îi confirmă numirea. Intervenţiile au urmări şi opoziţia deschisă îşi produce totuşi efectul la M.St.M. Mie însă, asemenea proteste îmi displac, aducând a sindicalism, ba mai grav – a slăbiciune.

Spre seară întâlnire la Casa Armatei cu câţiva ofiţeri din comanda Armatei a 3-a. Discuţiile vizează un set de propuneri privitoare la eficientizarea acţiunilor comune prevăzute pentru toamna aceasta.

Şi în Craiova se simte nevoia întoarcerii la ordine, ca o necesitate pentru societatea civilă, ca să nu mai vorbim de armată. Căci starea de linişte, siguranţă, disciplina, curăţenia materială şi spirituală, sănătatea morală, asigură echilibrul între lucrurile şi locurile pe care acestea trebuie să le ocupe.

20 Martie 1990

Poporul a făcut Revoluţia şi Armata sa a sprijinit-o. Aşa că gazda noastră Revoluţia nu trebuie să ne trântească uşa în nas şi să ne trimită acasă. Căci cine ştie mâine – poimâine ea va ieşi disperată în stradă şi va striga „Nu pleca Armată, tu eşti tot ce mi-ai rămas!”

Vorbesc cu Doru (colonelul Rădulescu) de la Bucureşti. A reuşit să-şi găsească un loc după desfiinţarea Direcţiei de Educaţie, condusă de generalul Culda. Înapoierea la Bucureşti a colonelului Arădăvoaice o apreciază ca sigură. Îmi mai spune că situaţia din Ardeal a obligat la alarmarea diviziilor de la Oradea, Târgu Mureş şi a altor forţe din zonă.

Colonelul Nicolau iese din starea de surescitare în care se afla de ieri – a găsit în sfârşit raportul nostru către M.St.M. prin care este propus ca şef de stat major al Cdm.M.J. Mehedinţi. Prin T.O. colonelul Axinte, înlocuitorul (momentan) al Şefului Secţiei Mobilizare, îmi comunică oficial că generalul Brădiceanu a fost numit comandantul Comandamentului Teritorial, că a fost chemat la M.St.M. şi a fost instruit asupra evitării unor situaţii conflictuale cu foştii şi viitorii subordonaţi. Informaţia este retransmisă în cadru organizat şi amplifică starea de nervozitate a unora. În faţa unităţii pe bulevard este oprită autocisterna PECO de 10 tone 36 – B – 1854 pe care scrie „Vivat Timişoara”.

Cum în comandament sunt multe cadre fără locuinţă încercăm o rezolvare la Primărie. Acolo nu ai cu cine să stai de vorbă, dar să mai rezolvi o aşa problemă.

21 Martie 1990

„Tot ce a fost nu mai este; tot ce va fi nu există încă.” Alfred de Musset

Parafrazându-l pe cunoscutul scriitor, nu fac altceva decât să exprim o concluzie la sfârşitul primei zile de control la Cdm.M.J. Dolj. După un raid pe itinerariul Craiova – Giubega – Galicea Mare – Moţăţei – Pleniţa, problemele noastre de mobilizare nu sunt tocmai mulţumitoare. Constat că foarte mulţi rezervişti din mediul rural se trag către Craiova!!! La Galicea Mare ajutorul şefului postului de poliţie sergent major Ganea Mircea îmi spune că aci nu e de trăit – spiritele localnicilor sunt aprinse permanent.

La Pleniţa comandantul regimentului – locotenent colonelul Cristovici Petre, se poartă ospitalier. La popotă ne serveşte nea Gică – cel mai vechi bucătar la Diviziei 2 Mecanizată pe care îl cunosc de când eram locotenent. Cristovici doreşte să plece din Pleniţa. Vedem împreună returul meciului Partizan Belgrad – Dinamo Bucureşti, transmis de la Titograd, unde Dinamo câştigă cu 2-0 spre stupefacţia noastră şi se califică în semifinale. Îi dorim să cadă cu Anderlecht. Trebuie să înţelegeţi că astea sunt spirite de chibiţi. Ne întoarcem la Craiova şi la miezul nopţii, frunzărind presa, găsesc în ziarul nostru, Armata Poporului din 14.03 în pagina 4, că în timpul revoluţiei 11.100 de luptători din Gărzile Patriotice au fost angajaţi în diferite misiuni. Cum somnul nu vine, întâmplarea aranjează o întâlnire neaşteptată cu colonelul în retragere Popescu Nicolae Marin, ofiţer cu un palmares deosebit. Vâlcean (prin adopţiune gorjan), contingent 1918, liceu militar, şcoală militară de geniu Bucureşti (1941), un an specializare în Germania; frontul 1941-1944 cu funcţii de linia întâia: comandant al B.1 Asalt Independent/ A 3-a. A participat la campaniile de la Odesa, Cotul Donului, Moldova. Rănit de 6 ori, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. În 1958 profesor în Academia Militară, an în care, neacceptând să intre în P.C.R., este dat afară din armată. În scurta discuţie purtată pe holul de la etajul II ne demonstrează că Revoluţia nu a fost întâmplătoare, că Iliescu este un om capabil şi corespunzător funcţiei, că generalul Keller, care i-a fost elev, este un militar cum rar găseşti.

22 Martie 1990

Dincolo de tăcerea marmorei din Cimitirul Militar al Severinului, sunt speranţele. Pentru unii ele au culori frumoase, primăvăratice. Pentru alţii pe care îi văd acum, ele sunt cenuşii. Ne mişcăm într-o acalmie şovăitoare. Se simte că istoria acestor zile are o serie de indicaţii date care nu pot fi aplicate. Deocamdată. Pacea costă şi poate banii sunt pe terminate. Nichifor Crainic are însă altă părere: „Pacea lumii zace pe vărsări de sânge”.

Starea de spirit este neprielnică, treburile merg prost şi la Comandamentul Militar Judeţean Dolj ca şi la alte unităţi din Craiova. Sunt deprimat de situaţia din Cdm.M.J. În timpul antrenamentului de mobilizare constat că rezerviştii delegaţi şi personalul ajutător de la locurile de adunare nr. 2 (Liceul de aviaţie) şi nr. 3 (Şcoala generală 22 ), au fost anunţaţi cu 24 de ore înainte ca să fie prezenţi azi la ora 17,00. Acest „furt al căciulii”, ca să fie apreciaţi mai mult decât merită, mă dezgustă.

Evenimentele sângeroase din Târgu Mureş provoacă indignare în cetatea Băniei.

Aflând că a venit o comisie de control, un grup de veterani de război din Filiaşi solicită audienţă. Bătrâni, săraci, sărăcăcios îmbrăcaţi solicită o intervenţie pentru locuri în cimitirul oraşului lor şi ceva ajutoare băneşti. Unul dintre aceştia sugerează înfiinţarea de cimitire pentru militari. E şi asta o problemă. Veteranul, pe nume Crăciun ţine să ne povestească despre câţiva din comandanţii săi arestaţi, condamnaţi şi închişi de comunişti la Gherla şi Aiud, pentru că au fost socotiţi criminali de război. Adică pentru că au luptat împotriva bolşevismului rus, până în Caucaz şi Crimeea. Aminteşte în mod deosebit de colonelul Pajură Ion, vânător de munte, şef de promoţie la Saint – Syr.

23 Martie 1990

Un şir de fapte conduc către concluzia unei intervenţii străine a unei acţiuni globale din exterior în favoarea României. Pe statul ei de organizare, Laszlo Tökes, pastorul reformat al Timişoarei, era încadrat pe post de detonator.

Discuţie fierbinte cu factorii de conducere din Comandamentul Militar Judeţean Dolj. Participă lt. colonel Mitoiu, colonelul Todescu, maior Muscalu, colonel Mihalcea de la Gărzile Naţionale, lt. colonelul Ion Gelu de la Apărarea Civilă şi maior Câmpeanu Maria de la Statul Major central al Gărzilor Naţionale. Cei de la Gărzi şi Apărarea Civilă nu acceptă subordonarea în noua structură. Ei vor să rămână în continuare independenţi, subordonaţi comandamentelor lor de armă. Concluzionez că ei sunt militari doar pentru că poartă uniforme ale Armatei. Aceştia înţeleg greu, sau chiar se fac că nu pricep ce înseamnă disciplina. Îndârjirea cu care îşi apără aşa zisele drepturi şi îşi arogă merite este de necrezut. După Ion Gelu care de altfel este un ofiţer destoinic, nimic în România nu e mai important decât Apărarea Civilă. Apreciere simpatică.

Mă înapoiez acasă după ce îi fac două capitole din darea de seamă şefului comisiei. Îl las supărat că nu mai rămân încă o noapte. Îi va trece cu siguranţă şi ne vom revedea ca interlocutori comentând Revoluţia.

24 Martie 1990

Regimul socialist – comunist a fost se pare necesar pentru România, deoarece prin strategia internă punea oamenii în mişcare, îi punea la lucru, construia, chit că prost, cu alte cuvinte mergea, sub acest aspect, înainte. Dar paşii făcuţi în unele domenii erau în dezacord cu cei făcuţi înapoi în alte domenii, în special în cele legate de spiritul cetăţeanului. Şi nu trebuie omis că, la urma-urmei, şi militarul este un cetăţean.

La serviciu aflu că mâine colonelul Arădăvoaice a convocat pentru duminică şefii de birou pentru a reanaliza propunerile de avansare la excepţional. Problema asta ar fi similară cu expresia: „Ţara arde şi baba se piaptănă”. Dar poate şi eu sunt prea reticent. Nu pot să fiu prezent deoarece plec până la Timişoara. În comandament viaţa decurge după două orare, unul al timpului şi celălalt al spiritului. Diferite! Din dorinţa de a ne depărta cât mai repede de „timpul epocii de aur”, unii se îndepărtează de multe norme ale conduitei militare. Cu fiecare zi ce trece ne vorbim tot mai puţin, deşi ne adresăm unul altuia mai politicos, cu „domnule”, fiecare simte că se află în bărci diferite. Maiorul M., de exemplu, crede că este îndreptăţit să fie pus pe o funcţie superioară gradului – în acest sens existând precedent, deşi nu are studiile necesare. Plutonierul C. spune că dacă nu va fi pus la B.D.S. se internează la spital. Dintre cele trei idealuri ale revoluţiei – LIBERTATEA, DEMOCRAŢIA, DEMNITATEA, ultimul pentru mulţi ai noştri se prezintă în culori şterse, iar penultimul este interpretat aiurea. Nu m-aş mira ca mâine-poimâine să aud de neexecutarea unor ordine. La toate astea îşi aduc contribuţia prostia şi îngâmfarea – două surori care foarte rar se despart.

(va urma)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-02-17

TAGURI: episodul 44, jurnal imediat, gelu tudoroniu, tokes
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...