2018-01-21 22:41


EXCLUSIV. Codurile României sunt varză. 33 de excepții de neconstituționalitate admise în doar doi ani

 |  21:01
EXCLUSIV. Codurile României sunt varză. 33 de excepții de neconstituționalitate admise în doar doi ani
Robert Veress

Strict necesare încă din 1990, clocite două decenii, adoptate în prima parte a legislaturii trecute, după dezbateri parlamentare interminabile, și intrate în vigoare abia în 2013/2014, după repetate amânări și modificări, cele mai importante patru legi ale României, după cea fundamentală, prezintă o multitudine de vicii de constituționalitate. Cel puțin așa stau lucrurile în viziunea celor nouă judecători ai Curții Constituționale, care, în decursul a numai doi ani (2014-2015), au admis 33 din cele câteva sute de excepții de neconstituționalitate ridicate de cetățeni, în raport cu prevederile Codului Penal (CP), Codului de Procedură Penală (CPP)și Codului de Procedură Civilă (CPC). La acestea se mai adaugă o excepție admisă în 2013, referitoare la CPC. Singurul care încă nu necesită modificări pentru a fi pus în acord cu legea supremă este Codul Civil (CC), care este și cel mai „bătrân” între cele patru, fiind intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 (însă CPC, necesar aplicării CC, a intrat în vigoare abia la 15 februarie 2013). „Campionul” neconstituționalității este, de departe, CPP, care a adunat 21 de excepții de neconstituționalitate admise. Urmează CPC, cu 8 excepții admise și Codul Penal, cu 5 excepții. Ultimele trei decizii de neconstituționalitate se referă la CPC și au fost luate în 10, respectiv 17 decembrie 2015, fiind publicate luni, respectiv joi, în Monitorul Oficial. (Mulțumim, pe această cale, Curții Constituționale a României, personal doamnei secretar general Ruxandra Săbăreanu, pentru promptitudinea cu care ne-a pus la dispoziție informațiile solicitate). Președintele Comisiei Juridice a Senatului României în legislatura 2008 - 2012 și coordonator al comisiei comune a Senatului și Camerei Deputaților pentru elaborarea Codului Penal și Codului de Procedură Penală , a fost pesedistul Toni Greblă. A fost numit judecător la Curtea Constituțională în decembrie 2013, fiind obligat să înghită umilința de a-și vedea rodul muncii masacrat de colegi. Bine, o umilință probabil ceva mai mică decât aceea de a fi arestat și forțat să demisioneze, fiind trimis în judecată de DNA. La Codul Civil și Codul de Procedură Civilă, „tartor” a fost europarlamentarul liberal Daniel Buda, fost președinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaților, din partea PDL. Privește destul de relaxat problemele întâmpinate de cele patru coduri. „Nu trebuie să sperie pe nimeni aceste decizii. Ele reprezintă partea unui proces firesc de consolidare în timp, care s-a produs și cu vechile coduri. Pe de altă pare, dacă ne raportăm la numărul de articole din cele patru coduri, care este de ordinul miilor, atunci cifra 34 nu înseamnă atât de mult. Apoi, nici Curtea Constituțională nu este depozitarul dreptății absolute. Nu contest rolul CCR, este o parte vitală a mecanismului «checks and balances» (separarea puterilor în stat), însă, știți cum se spune: unde sunt doi juriști, există trei păreri diferite asupra aceleiași probleme. Pot fi viziuni, interpretări diferite, nu neapărat erori. Cum este cazul executărilor silite, care au cunoscut un parcurs sinuos, cu două sau trei modificări și reveniri la forma inițială. S-a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o procedură care poate fi interpretată ca redundantă, în condițiile în care există instituția contestației la executare. Dar, fapt e că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, chiar dacă unele nu au fost și nu sunt aplicate din varii motive. Adaug că, la noi, nu claritatea legilor este marea problemă, ci aplicarea lor, faptul că, pe aceeași speță, am decizii diferite ale instanțelor”, a declarat Daniel Buda, pentru PUTEREA.

Răspunsul la solicitarea sussemnatului i-a oferit doamnei Ruxandra Săbăreanu, secretarul general al CCR, prilejul de a ne comunica faptul că site-ul instituției este astfel conceput și realizat, încât să răspundă și unor necesități de informare complexe. Reproducem și indicațiile oferite de d-na secretar general, fiindcă au o utilitate incontestabilă:

______________________________________________________________________________________________________________________________

„Răspunzând solicitării dvs., înregistrată la Curtea Constituţională cu nr.588 din 1 februarie 2016, vă facem cunoscute următoarele:

I. Informaţiile referitoare la activitatea jurisdicţională a Curţii şi la rezultatul acestei activităţi sunt comunicate din oficiu, în formele prevăzute de art.5 alin.(4) lit.a) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Ca atare, orice persoană are posibilitatea de a efectua căutarea informaţiilor din baza de date a Curţii, prin meniul amplasat în header-ul paginii de Internet www.ccr.ro (CAUTARE DOSARE, DECIZII, HOTARARI, AVIZE), dar şi în subsolul paginii (Portal Jurisprudenta – Cautare), potrivit instrucţiunilor afişate (Indrumar de cautare) şi în baza unor criterii specifice.

Astfel, baza de date permite atât accesarea textului integral al oricărui act al Curţii Constituţionale („act” = decizie; hotărâre; aviz) după redactarea şi publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, cât şi identificarea, respectiv căutarea în baza următoarelor informaţii conexe:

1. prin fereastra CĂUTARE AVANSATĂ:

- tip dosar (unde simbolul literal corespunde categoriilor de atribuţii prevăzute de art.146 din Constituţie, literele A - L),

- stadiul cauzei (Dosar nou creat, Dosar în curs de repartizare, Dosar în fază de raport, Termen dosar, respectiv Decizie în faza de redactare/Decizie trimisă la M.Of.),

- soluţia pronunţată de Curte (admitere A sau respingere R),

- datele publicării deciziei (Titlu, Număr Monitor Of., Data publicaţiei, Anul publicaţiei).

2. prin fereastra CARACTERISTICI DOSAR (criterii specifice instanţei de contencios constituţional):

- numărul dosarului CCR;

- numărul dosarului de instanţă (atunci când sesizarea provine de la o instanţă judecătorească ori de arbitraj comercial);

- numărul actului Curţii (decizie; hotărâre; aviz) şi data actului (data şedinţei de judecată în care Curtea s-a pronunţat în respectivul dosar),   

- obiectul sesizării. În cazul excepţiei de neconstituţionalitate, prin „obiect” se înţelege tipul şi nr. actului normativ supus controlului de constituţionalitate; iar pentru căutare, în câmpul „Titlu obiect” se introduce secvenţa: tip act normativ (Legea, O.G., O.U.G., COD ...), nr./an, eventual (pentru rafinarea căutării), se indică şi un anume art. sau alin.

De asemenea, Curtea Constituţională pune la dispoziţia persoanelor interesate STATISTICI PERIODICE (rubrica din stânga paginii de Internet), între care şi situaţia referitoare la IMPLEMENTAREA DECIZIILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE (începând cu anul 2009) în sensul urmăririi, pe cât posibil, a soluţiilor legislative adoptate după pronunţarea unei decizii de neconstituţionalitate.

Nu în ultimul rând, pe aceeaşi pagină de internet, la rubrica JURISPRUDENŢĂ RELEVANTĂ (situată tot în stânga paginii) sunt evidenţiate toate deciziile de admitere pronunţate de Curtea Constituţională de la înfiinţare (iunie 1992), în ordine cronologică, situaţie actualizată pe măsura redactării şi transmiterii deciziilor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. Dincolo de aceste explicaţii (care prezintă interes dacă se doreşte regăsirea unor date privind cauzele aflate pe rolul Curţii ori deja soluţionate), vă trimitem, anexat, situaţia solicitată, cu precizarea că aceasta reflectă numărul dosarelor  (excepţii de neconstituţionalitate) înregistrate la Curtea Constituţională (sesizări prin încheiere a instanţei de judecată ori, după caz, excepţii ridicate direct de Avocatul Poporului, conform art.146 lit.D din Constituţie).

În acest sens, am utilizat secvenţa de căutare (fereastra CARACTERISTICI DOSAR), completând, succesiv, câmpurile „An dosar =” (în funcţie de data intrării în vigoare a respectivului cod, cu eliminarea din listă a cauzelor având ca obiect dispoziţii ale vechilor coduri), precum şi „Titlu obiect” =” COD PENAL, COD PROCEDURĂ PENALĂ, COD CIVIL; COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

Totodată, pentru a departaja cauzele soluţionate de cele încă aflate pe rol, am selectat succesiv, de la câmpul „Stadiu” din fereastra CĂUTARE AVANSATĂ, una din opţiunile: Decizie în faza de redactare, respectiv Decizie trimisă la M.Of., corespunzător etapelor procedurale specifice soluţionării cauzelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale.

Ca ultimă observaţie, anexa cuprinde deciziile de neconstituţionalitate listate în ordinea numerotării articolelor din respectivul cod.

SECRETAR GENERAL

Ruxandra Săbăreanu”.

_____________________________________________________________________________________________________________ 

Excepțiile de neconstituționalitate admise

CODUL PENAL (LEGEA Nr. 286/2009)

- 68 dosare înregistrate în anul 2014, soluţionate prin 39 decizii, din care 5 admiteri (decizii de neconstituţionalitate)

- 67 dosare înregistrate în anul 2015, în care s-au pronunţat 51 decizii (restul se află pe rol)

- 8 dosare înregistrate în anul 2016 (intrate pe rol) Dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sau [constituţionale* cu rezervă de interpretare

Dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sau constituţionale* cu rezervă de interpretare

1. Decizia nr.265 din 06.05.2014, M.Of. nr.372 din 20.05.2014

Art.5: „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

    (2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”

(dispoziţiile sunt constituționale* în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

2. Decizia nr. 508 din 07.10.2014, M.Of. nr.843 din 19.11.2014

Art.159 alin.(3): „Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.”

(dispoziţiile sunt constituționale* în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit)

3. Decizia nr.732 din 16.12.2014, M.Of. nr.69 din 27.01.2015

Art.336 alin.(1): „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

(sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”)

4. Decizia nr.11 din 15.01.2015, M.Of. nr.102 din 09.02.2015

Art. 1121 alin.(2) lit.a): „(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit; (....)”.

(dispoziţiile sunt constituționale* în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr.286/2009 privind Codul penal).

5. Decizia nr. 603 din 06.10.2015, M.Of. nr.845 din 13.11.2015

Art.301 alin.(1): „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

(sintagma „raporturi comerciale”).

Art. 308 alin.(1): „Dispoziţiile art.289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei per soane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin.(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”

(sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice”, cu raportare la art.301 din Codul penal).

CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ (LEGEA nr. 135/2010)

- 85 de dosare înregistrate în anul 2014, soluţionate prin 80 decizii, din care 9 admiteri (decizii de neconstituţionalitate).

- 261 dosare înregistrate în anul 2015, în care s-au pronunţat 133 decizii, din care 12 admiteri (decizii de neconstituţionalitate), restul aflate pe rol

- 24 dosare înregistrate în anul 2016 (intrate pe rol)

Dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sau constituţionale* cu rezervă de interpretare

1. Decizia nr.599 din 21.10.2014, M.Of. nr.886 din 05.12.2014

Art. 341 alin.(5): „Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților. ”

(soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților”).

2. Decizia nr. 663 din 11.11.2014, M.Of. nr.52 din 22.01.2015

Art. 341 alin.(10): „Contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori, când instanța sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casație și Justiție, completului competent potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a inculpatului (...)”

(soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță „fără participarea procurorului și a inculpatului”).

3. Decizia nr. 641 din 11.11.2014, M.Of. nr.887 din 05.12.2014

Art.344 alin.(4) : “La expirarea termenelor prevăzute la alin.(2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.”; — Art.345 alin.(1): “Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheie re motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art.344 alin.(4).”; — Art.346 alin.(1): “Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. (...).”; (soluția legislativă cuprinsă în art.345 alin.(1) şi în art.346 alin.(1), potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”). — Art. 347 alin.(3): “Dispoziţiile art.343-346 se aplică în mod corespunzător.” (dispoziţii raportate la cele ale art.344 alin.(4), art.345 alin.(1) şi art.346 alin.(1).)

4. Decizia nr. 712 din 04.12.2014, M.Of. nr. 33 din 15.01.2015

— Art.211: Condiții generale

„(1) În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură pre ventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.(1).

(2) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.(1).”;

— Art.212: Luarea măsurii controlului judiciar de către procuror

„(1) Procurorul dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate sau aducerea inculpatului aflat în stare de reținere.

(2) Inculpatului prezent i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o înțelege, infracțiunea de care este suspectat și motivele luării măsurii controlului judiciar.

(3) Măsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu.

Dispozițiile art.209 alin.(6)—(9) se aplică în mod corespunzător.

(4) Procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar prin ordonanță motivată, care se comunică inculpatului.”;

— Art.213: Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror

„(1) Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

(2) Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat conform alin.(1) fixează termen de soluționare în camera de consiliu și dispune citarea inculpatului.

(3) Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să dispună asupra măsurii luate de procuror.

(4) Judecătorul de drepturi și libertăți îl ascultă pe inculpat atunci când acesta este prezent.

(5) Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

(6) Judecătorul de drepturi și libertăți poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a acesteia.

(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronunțarea încheierii.”;

— Art.214: Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată

„(1) Judecătorul de cameră preliminară în fața căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar sau instanța de judecată față de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

(2) Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.

(3) Prezența avocatului inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.”;

— Art.215: Conținutul controlului judiciar

„(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;

c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

d) să nu revină în locuința familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;

h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;

j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

k) să nu emită cecuri.

(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

(4) Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituția, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condițiile legii.

(5) Dacă, în cadrul obligației prevăzute la alin.(2) lit.a), s-a impus inculpatului interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, câte o copie a ordonanței procurorului ori, după caz, a încheierii se comunică, în ziua emiterii ordonanței sau a pronunțării încheierii, inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește, precum și celei în a cărei circumscripție are interdicția de a se afla acesta, ser viciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române și Inspectoratului General pentru Imigrări, în situația celui care nu este cetățean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligației care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

(6) Instituția, organul sau autoritatea prevăzute la alin.(4) verifică periodic respectarea obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății.

(7) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

(8) În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.

(9) Dispozițiile alin.(8) se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, când judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.”

— Art.216: Condiţii generale controlul judiciar pe cauţiune.

„(1) În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art.223 alin. (1) şi (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.(1), iar inculpatul depune o cauţiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar. “(2) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(1). (3) Dispoziţiile art. 212-215 se aplică în mod corespunzător.”

— Art. 217: Conținutul cauţiunii „(1) Consemnarea cauţiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispoziţia organului judiciar ori prin constituirea unei garanţii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiaşi organ judiciar. (2) Valoarea cauţiunii este de cel puţin 1.000 lei şi se determină în raport cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, situaţia materială şi obligaţiile legale ale acestuia.

(3) Pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2). Dispoziţiile art. 215 alin. (3)-(9) se aplică în mod corespunzător. (4) Cauţiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin.(3). (5) Instanţa de judecată dispune prin hotărâre confiscarea cauţiunii, dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, pentru motivele prevăzute la alin. (9). (6) În celelalte cazuri, instanţa de judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cauţiunii. (7) Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în măsura în care nu s-a dispus plata din cauţiune, în ordinea următoare, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii. (8) În cazul în care dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul dispune şi restituirea cauţiunii. (9) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea motivată a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.”

5. Decizia nr. 76 din 26.02.2015, M.Of. nr. 174 din 13.03.2015

Art. 374 alin.(7) teza a doua: „Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.”

(soluţia legislativă de excludere a procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor).

6. Decizia nr. 166 din 17.03.2015, M.Of. nr. 264 din 21.04.2015

— Art. 5491 alin.(2): „Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.”

— Art. 5491 alin.(3): „După expirarea termenului prevăzut de alin.(2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin.(2), putând dispune una dintre următoarele soluţii: (...).”

(soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin.(2)”).

— Art. 5491 alin.(5): “Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin.(2), putând dispune una dintre următoarele soluţii: (...).”

(soluţia legislativă potrivit căreia instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin.(2)”).

7. Decizia nr. 235 din 07.04.2015, M.Of. nr. 364 din 26.05.2015

— Art.484 alin.(2): „(2) Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.”

(soluția legislativă care exclude persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond).

— Art.488: „(1) Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art.485, procurorul şi inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

2) Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.

(3 ) La soluţionarea apelului se citează inculpatul.

(4) Instanţa de apel pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) respinge apelul, menţinând horărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori nefondat;

b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art.485 alin.(1) lit.a), care se aplică în mod corespunzător;

c) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost respins, admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dispoziţiile art. 485 alin.(1) lit.a) şi art.486 aplicându-se în mod corespunzător.”;

8. Decizia nr. 336 din 30.04.2015, M.Of. nr. 342 din 19.05.2015

Art.235 alin.(1): „Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.”

(prevederile sunt constituţionale* în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidența art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală).

9. Decizia nr. 361 din 07.05.2015, M.Of. nr. 419 din 12.06.2015

Art.222: Durata arestului la domiciliu

„Art.222. — (1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

(3) În cazul prevăzut la alin.(2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia iar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(4) Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat potrivit alin.(4), fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației.

(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

(11) Dispozițiile art. 219 alin.(4)-(6) se aplică în mod corespunzător.”

(prin omisiunea legiuitorului de a reglementa termenul şi durata maximă pentru care poate fi dispusă măsura preventivă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă).

10. Decizia nr. 423 din 09.06.2015, M.Of. nr. 538 din 20.07.2015

Art. 4884 alin.(5): „Contestaţia se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără participarea părţilor şi a procurorului”.

(soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează „fără participarea părţilor şi a procurorului”).

11. Decizia nr. 496 din 23.06.2015, M.Of. nr. 708 din 22.09.2015

Art. 335 alin.(4): „Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.”

(soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului”).

12. Decizia nr. 506 din 30.06.2015, M.Of. nr. 539 din 20.07.2015

Art.459 alin.(2): „Admisibilitatea în principiu [a cererii de revizuire] se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților”.

(soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță „fără citarea părților”).

13. Decizia nr. 542 din 14.07.2015, M.Of. nr. 707 din 21.09.2015

Art.431 alin.(1): „Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților”. [soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare se examinează de către instanță „fără citarea părților”.

14. Decizia nr. 552 din 16.07.2015, M.Of. nr. 707 din 21.09.2015

Art.3 alin.(3) teza a doua: „În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin.(1) lit.c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.” [soluția legislativă conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată.

15. Decizia nr. 553 din 16.07.2015, M.Of. nr. 707 din 21.09.2015

Art.223 alin.(2): „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”. (sintagma „trafic de stupefiante”).

16. Decizia nr. 591 din 01.10.2015, M.Of. nr. 861 din 19.11.2015

Art. 440 alin.(2): „Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu sau respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438 ori dacă cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.”

(sintagma „dacă cererea este vădit nefondată”).

17. Decizia nr. 631 din 08.10.2015, M.Of. nr. 831 din 06.11.2015

Art.347 alin.(1): „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art.346 alin.(1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art.346 alin.(3)-(5).”

(soluția legislativă care restrânge sfera titularilor contestației în camera preliminară doar la procuror și inculpat).

18. Decizia nr. 733 din 29.10.2015, M.Of. nr. 59 din 27.01.2016

Art.341 alin.(6) lit.c): ”În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: (…)

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.”

şi, prin extindere:

Art.341 alin.(7) pct.2 lit.d): ”În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: (…) 2. verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art.280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și: (…)

d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.”

19. Decizia nr. 740 din 03.11.2015, M.Of. nr. 927 din 15.12.2015

Art.222 alin.(10): „Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.”

20. Decizia nr. 24 din 20.01.2016, M.Of. nr.---- din-----

Art.250 alin.(6): „(6) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii”.

(soluţia legislativă care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată).

21. Decizia nr. 23 din 20.01.2016, M.Of. nr.---- din-----

Art.318: „(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.

(2) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

(3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;

b) să ceară public scuze persoanei vătămate;

c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;

d) să frecventeze un program de consiliere.

(4) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.

(5) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art.286 alin.(2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin.(3) din prezentul articol şi art. 315 alin.(2)-(4) termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin.(3) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.

(6) În cazul neîndeplinirii cu reacredinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin.(4), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă.

(7) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculatului sau, după caz, altor persoane interesate.”

CODUL CIVIL. Legea nr. 287/2009

- 6 dosare înregistrate în anul 2013, soluţionate prin 6 decizii

- 4 dosare înregistrate în anul 2014, soluţionate prin 4 decizii

- 2 dosare înregistrate în anul 2015 (aflate pe rol)

 2 dosare înregistrate în anul 2016 (intrate pe rol)

CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ. Legea nr. 134/2010)

- 20 dosare înregistrate în anul 2013, soluţionate prin 18 decizii, din care 1 admitere (decizie de neconstituţionalitate)

- 91 dosare înregistrate în anul 2014, soluţionate prin 65 decizii, din care 4 admiteri (decizii de neconstituţionalitate)

- 129 dosare înregistrate în anul 2015, soluţionate prin 40 decizii, din care 3 admiteri (decizii de neconstituţionalitate)

- 9 dosare înregistrate în anul 2016 (intrate pe rol)

Dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sau constituţionale* cu rezervă de interpretare

1. Decizia nr.473 din 21.11.2013, M.Of. nr.30 din 15.01.2014

Art.659 alin.(3): „Dacă cei sesizați nu dispun de informațiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligențele necesare pentru aflarea informațiilor cerute, în special pentru identificarea entităților publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acționar ori asociat sau, după caz, deține titluri de stat, bonuri de tezaur și alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.”

2. Decizia nr.348 din 17.06.2014, M.Of. nr. 529 din 16.07.2014

Art.650 alin.(1): „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”;

3. Decizia nr. 462 din 17.09.2014, M.Of. nr. 775 din 24.10.2014

— Art.13 alin.(2) teza a doua: „În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.”;

— Art.83 alin.(3): „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.13 alin.(2).”;

— Art.486 alin.(3): „Mențiunile prevăzute la alin.(1) lit.a) și c)—e), precum și cerințele menționate la alin.(2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Dispozițiile art.82 alin.(1), art.83 alin. (3) și ale art.87 alin.(2) rămân aplicabile”. [cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat.

4. Decizia nr.558 din 16.10.2014, M.Of. nr. 897

—Art.142alin.(1)tezaîntâi:„Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. (...)”

— Art.145 alin.(1) teza întâi: „În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. (...).”

(dispoziţiile sunt constituționale* în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți).

5. Decizia nr. 485 din 23.06.2015, M.Of. nr. 539 din 20.07.2015

— Art.13 alin.(2) teza a doua: „Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept”;

— Art.84 alin.(2): „La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.”;

— Art.486 alin.(3): ”Menţiunile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin.(2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art.82 alin.(1), art.83 alin.(3) şi ale art.87 alin.(2) rămân aplicabile”.

(cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic).

6. Decizia nr. 839 din 08.12.2015, M.Of. nr. 69 din 01.02.2016

Art.493 alin.(5): „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art.488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.”

(sintagma „sau că recursul este vădit nefondat”).

7. Decizia nr. 866 din 10.12.2015, M.Of. nr. 69 din 01.02.2016

Art.509 alin.(1) pct.11: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…)

11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.”

(sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul”, cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct.11).

8. Decizia nr. 895 din 17.12.2015, M.Of. nr. 84 din 4 februarie 2015

Art.666: Încuviinţarea executării silite: „(1) Cererea de executare silită se soluţionează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei. (2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare. (3) Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art.657 alin.(1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta. (4) Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate. (5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; 4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege. (6) Încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare.”


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-02-05

TAGURI: codul penal, romania, exceptii, lege, dosare





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






Apa Nova