2018-11-15 23:09


Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny

 |  21:13
Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny

În cele care urmează, se regăsesc (prezentate pe scurt și menţionându-se, în măsura în care este cazul, impactul cultural aferent), mai multe opere aparţinând literaturii universale, reprezentative pentru subspecia literară tematică a fantasticului histrionic (alegând să ignorăm, cel puțin în cuprinsul actualului studiu, primele creații de acest tip, care prezintă astăzi interes mai degrabă istoric, decât propriu-zis beletristic, precum și creațiile din aria fantasticului impuber și juvenil).

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

[Minunata vizită] (H.G. WELLS, The Wonderful Visit, 1895; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: iluminism [NOTE, 1]; genul literar: epic; specia literară: roman fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [industrial]). Un vicar împuşcă întâmplător un înger (luându-l drept o pasăre), prilej pentru celestul și inițial naivul vizitator (considerat de insensibilii și scepticii reprezentanți ai speciei umane, după caz, „ciudățenie a naturii”, „șarlatan”, „nebun periculos” sau „agitator socialist”) să descopere stupefiat, cu indignare și cu revoltă crescânde (tot mai greu de stăpânit), tarele lumii pământene – până când o tânără cu suflet pur salvează situația devenită, pentru toți cei implicați, disperată. Romanul a fost apreciat, printre alţii, de scriitorul Joseph Conrad, și a fost ecranizat în 1952 (The Wonderful Visit), respectiv în 1974 (La merveielleuse visite).

 

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr; unde spre sfârşit Sfredelin propune o închinare (C.S. LEWIS, The Screwtape Letters, 1942/Screwtape Proposes a Toast, 1959; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: apologetism creștin; genul literar: epic; specia literară: roman fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [contemporan]). Un demon experimentat şi echilibrat încearcă, fără deosebit succes, să tempereze şi să ghideze eforturile ineptului său ucenic întru a duce la pierzanie un „Pacient” proaspăt creştinat (şi, deci, în pericol de a ajunge să ducă o viaţă onestă, dedicată „Duşmanului”). Romanul a fost apreciat de Ronald Reagan (al patruzecilea preşedinte american), de Antonin Scalia (unul dintre cei opt membri ai Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite ale Americii), dar și de muzicianul-filantrop „Bono” (U2). Editura „Marvel Comics” a publicat o adaptare sub formă de benzi desenate (1994), iar dintre compozițiile muzicale pe care le-a inspirat, amintim piesa Oubliette (The Receiving End Of Sirens, 2007) și albumul Peril and the Patient (Called to Arms, 2010).

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

Arthur, regele Camelotului(T.H. WHITE, The Once and Future King, 1958/The Book of Merlyn, 1977; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: fabulism [NOTE, 2]; genul literar: epic; specia literară: ciclu romanesc fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [medieval]). În Anglia medievală (şi anacronică...), tânărul entuziast şi neexperimentat Arthur devine, cu ajutorul învăţăturilor vrăjitorului Merlyn (care trăieşte Timpul invers), eroul civilizator destinat să devină. Titlul original al ciclului este inspirat de legendara inscripţie funerară „Hic jacet Arthurus, rex quondam, rexque futurus”. Pe parcursul celor cinci romane – The Sword in the Stone (1938, republicat într-o versiune diferită în 1958), The Witch in the Wood (1939, republicat într-o versiune diferită, mult mai scurtă, în 1958, sub titlul The Queen of Air and Darkness), The Ill-Made Knight (1940, republicat în 1958), The Candle in the Wind (1958), The Book of Merlyn (1977) –, atmosfera operei evoluează treptat către un registru tragic (a se vedea, mai sus, în același sens, și romanul lui Mark Twain cu subiect arthurian). Ciclul a fost apreciat, printre alții, de criticii și scriitorii Lin Carter și Lev Grossman, dar și de regizorul George A. Romero. Unele romane au fost adaptate pentru marile ecrane, în 1963 (The Sword in the Stone, animație, casa de producție „Walt Disney”), respectiv în 1967 (Camelot, musical, cu „Regele Arthur” interpretat de Richard Harris) și în 1982 (Camelot, musical, cu „Regele Arthur” interpretat de același Richard Harris).

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

Ultima licornă(PETER S. BEAGLE, The Last Unicorn, 1968; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: fabulism [NOTE, 2]; genul literar: epic; specia literară: roman fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [medieval]). Într-un ev medieval (şi anacronic...), ultima licornă, plecată (împreună cu un magician împiedicat și cu iubita fugară și deziluzionată a unui haiduc) în căutarea suratelor dispărute, este nevoită să ia formă umană pentru a putea să îl înfrunte pe Taurul Stacojiu și pe stăpânul acestuia, un decrepit și damnat rege, ocazie cu care învață ce este dragostea alături de un tânăr prinț – chiar dacă doar pentru scurtă vreme... Atmosfera operei oscilează între registrul tragic și registrul comic. Romanul a fost adaptat pentru marile ecrane în 1982 (The Last Unicorn, animație, casa de producție „Rankin/Bass”, vocile fiind asigurate de actori precum Alan Arkin, Rene Auberjonois, Jeff Bridges, Mia Farrow, Angela Lansbury, Christopher Lee).

 

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

Versetele satanice (SALMAN RUSHDIE, The Satanic Verses, 1988; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: irealism [NOTE, 2]; genul literar: epic; specia literară: roman fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [contemporan]). Doi actori originari din India – unul celebru şi unul neînsemnat –, în drum către Marea Britanie, scapă miraculos din explozia unui avion deturnat, căpătând în urma incidentului caracteristici angelice şi, respectiv, diavoleşti. Titlul romanului se referă la legendarele versete rostite de un Mahomed păcălit de diavol, prin care se permite venerarea zeităților păgâne. Opera a stârnit şi continuă să stârnească grave controverse, fiind acuzată de blasfemie la adresa religiei islamice şi conducând la numeroase atentate asupra celor implicaţi în traseul editorial al cărţii (soldate, în câteva cazuri, cu pierderi de vieţi omeneşti), cu toate că autorul însuşi a subliniat public scopul artistic urmărit şi natura comică a scriiturii.

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

[O noapte în pierdutul Octobre](ROGER ZELAZNY, A Night in the Lonesome October, 1993; stilul funcțional: beletristic; curentul literar: eclectism; genul literar: epic; specia literară: roman fantastic; subspecia literară: fantastic histrionic [industrial]). În Londra victoriană, faimosul detectiv Sherlock Holmes investighează un „Joc” straniu şi periculos menit a deschide zeităţilor lovecraftiene o poartă spre lumea noastră, printre Jucătorii poziționați de o parte sau de alta a baricadei aflându-se Jack Spintecătorul, vampirul Dracula, doctorul Frankenstein, omul-lup Larry Talbot, un călugăr rus nebun (inspirat de personajul istoric Rasputin), doi ocultişti (inspirați de misteriosul şi excentricul MacGregor Mathers, unul dintre fondatorii ordinului magic „The Golden Dawn”) și alte personaje tipice ficțiunii gotice, însoțite de „familiari” („demoni de companie”, având, temporar, înfățișarea unor animale). Titlul romanului este preluat din poemul lui Edgar Allan Poe, Ulalume (pentru versiunea românească a titlului,am utilizat traducerea poemului în cauză realizată de E. Gulian, aceasta fiind mai mult decât potrivită).

 

[NOTE]

[1] Apartenența lui Wells la unul sau la altul dintre curentele literare ale epocii sale este, de asemenea, disputată. A fost catalogat, de-a lungul timpului, de către specialiști, drept decadentist, estetist, impresionist, fiind asociat și prerafaelitismului. Vizitei îi lipsesc însă imoralitatea și, respectiv, indiferența morală proprii primelor două curente menționate, realismul propriu celui de al treilea și extazul paseist tipic ultimului dintre acestea (cu toate că, indubitabil, identificăm elemente prerafaelite în lucrarea analizată). Pe de altă parte, descoperim în Vizită similitudini importante cu opere precum Călătoriile lui Gulliver (Jonathan Swift) sau Naivul (Voltaire). De altfel, chiar personajele romanului menționează o „epocă luminată”, alte elemente care să susțină teoria apartenenței acestei opere la curentul literar iluminist putând fi găsite în Experiment in Autobiography (H.G. Wells – autorul subliniind, printre altele, necesitatea „iluminării” secolului al XIX-lea), în lucrări critice (H.G. Wells's The Time Machine: A Reference Guide Kindle Edition, J.R. Hammond – autorul subliniind impactul avut asupra tânărului Wells de operele lui Swift și Voltaire; The Reception of H.G. Wells in Europe, ed. P. Parrinder și J.S. Partington – subliniindu-se aici compararea lui Wells, de către contemporanii de pe continent, cu Diderot și Voltaire) ș.a.m.d. În ceea ce privește „moartea” curentului literar iluminist anterior publicării Vizitei, reamintim aici cititorilor că nu ne raliem opiniei conform căreia un curent literar corespunde unei anumite epoci istorice, murind odată cu mișcarea literară care l-a impus programatic; considerăm curentul literar, mai degrabă, drept o expresie a unor principii estetice comune, supraviețuind atât timp cât supraviețuiește comuniunea principiilor estetice respective.

[2] Operele contemporane din aria fantasticului histrionic care includ o pronunțată componentă alegorică și care încorporează elemente tipice unor curente artistice precum suprarealismul ori expresionismul sunt încadrate, de cele mai multe ori, de către specialiști, într-un curent literar care poartă denumirea de „realism magic”. Printre termenii alternativi întâlniți în literatura de specialitate se numără și „realism fantastic”, „realism isteric”, „fabulism”, „irealism”. Considerăm inadecvați primii trei termeni menționați, deoarece realismul, prin definiție, nu poate fi „magic” ori „fantastic”, iar realismul „isteric”, tot prin definiție, nu justifică, în nici un fel, conexiunea cu fantasticul. Considerăm adecvați ultimii doi termeni, „fabulism” și „irealism”, cu precizarea că termenul „fabulism” ar trebui aplicat unui curent literar dedicat operelor alegorice care beneficiază de un decor fabulos (lat. „fabulosus”: „ca în fabule”, dar și „bogat în mituri” – EG Arthur, regele Camelotului ori Ultima licornă), în vreme ce termenul „irealism” ar trebui aplicat unui curent literar dedicat operelor alegorice care beneficiază de un decor mundan (EG Versetele satanice). Se cuvine să mai menționăm aici și faptul că „supranaturalismul”, așa cum era acesta teoretizat în secolul al XIX-lea (ca opus și superior naturalismului), în special de către Gérard de Nerval sau, respectiv, de către Charles Baudelaire, ar putea, de asemenea, să fie avut în vedere în sensul celor de mai sus, cu rezerva confuziilor pe care le-ar putea pricinui sensul cotidian al termenului, acela de „supranaturalism”: „credință în supranatural”.

 

(Notă: Studiul a fost publicat pentru prima dată în revista culturală „EgoPHobia”, nr. 46)

 

Fantasticul histrionic: Partea a II-a: De la H.G. Wells la Roger Zelazny
zoom

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978)este scriitor de literatură fantastică, critic literar, conferențiar şi consilier juridic. A publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea, 2010), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”, și volumul de colecție Ceasul fantasmelor (Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primit de critică şi de public. Prozele sale scurte au fost publicate în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin) sau clasice (Conan Doyle, Kipling, Lovecraft, Maupassant). A câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. Apare menționat în monumentala Encyclopedia of Science Fiction (ed. Clute, Nicholls), iar operele lui sunt tratate în diverse cărți și reviste de specialitate (spre ex., în volumul critic al lui M. Opriță, Alte cronici de familie – secțiunea Domnul Gothic). „Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”(Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2017-01-20

TAGURI: fantasticul histrionic, H.G. Wells, Roger Zelazny
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...