2016-12-10 18:43

SPECIAL


Horaţiu Mălăele: „Nicicând n-o fost să fie într-un fel”

 |  21:00
Horaţiu Mălăele: „Nicicând n-o fost să fie într-un fel”

Dacă teatrul românesc nu ar fi avut un actor de talia şi talentul său inegalabil, cu siguranţă acela ar fi trebuit să se nască. Românii au marele noroc, de vreo 20-30 de ani  încoace, să vadă şi să trăiască pe viu, prin apariţia pe marea scenă a teatrului şi filmului autohtone, pe unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi actori ai timpurilor moderne. Charismaticul Horaţiu Mălăele! Şi cum îi place lui tare mult să spună: „Alcătuirea mea cea condamnată, să-nceapă în a fost odată...”.

Propriul decalog

De ce aţi simţit nevoia unui decalog (propriu)?

A fost o provocare a unui alt ziarist care, recent am aflat,  a plecat dintre noi. Era un ziarist care avea o rubrică în cadrul unei reviste. Aşa s-a născut acest decalog.

La care din cele 10 ţineţi cel mai mult?

Nu ţin la una anume, în mod special. Am încercat să fiu cât mai sincer. Cred că a ieşit un lucru bun într-un final.

E chiar mişcător ce aţi compus!

Nu ştiu dacă e mişcător, dar  pare să aibă  valabilitate în timp.

Premiile sunt importante

Aţi luat o mulţime de premii binemeritate. Consideraţi că un mare actor al scenei româneşti mai are nevoie să fie premiat?

Am luat foarte multe premii, multe şi meritate. E o opţiune a actualităţii dacă meriţi sau nu să fii premiat. Oricum, un premiu este un argument al faptului că dansezi în acelaşi pas cu timpul tău şi cu 

semenii tăi. E un lucru bun, pentru că îţi dă vigoare şi sentimentul că poţi să continui.

Provoacă ele destinul?

Nu îl provoacă. Destinul este destin. Îl stabilesc, îl confirmă. Munceşti pentru ceva. Deşi, uneori, premiile, aplauzele pot să fie şi ele subiective. Adică, poţi să devii un fetiş confortabil pentru asistenţă,  deşi, personal, tu să fi rătăcit demult drumu'.

România lui Mălăele

Cum vede Horaţiu Mălăele propria ţarăîn 2011?

Habar n-am!

Ce aţi cules cel mai bun de la viaţă până la acest moment?

Nu am fost prea atent la lucrul ăsta. Şi nici nu ştiu dacă aş putea să dau un răspuns bun la această întrebare. Chiar dacă a fost mai rău, chiar dacă a fost mai bine, chiar dacă a fost mai urât, mai frumos, chiar dacă uneori a fost mai altfel, există o vorbă a unei bătrâne din popor care mi-a plăcut foarte tare: „Nicicând n-o fost să fie într-un fel”.

Este lumea teatrului o lume paralelă cu lumea în care trăim, cu lumea reală?

Indiferent de opţiunile de orânduire, noi  locuiam în teatru, cu Shakespeare, cu Moliere, cu Goldoni, cu dramaturgii noştri de memorie, şi asta ne-a făcut să vedem  mult mai difuză realitatea.

Şi atunci ne-am văzut de treabă. Din punctul ăsta de vedere, s-ar putea să fi fost privilegiaţi. Dar cred că şi românul de rând ar trebui să se protejeze de aceste intemperii.  După părerea mea,  ar trebui să se întoarcă la romantismul lui funciar şi să mai dea la o parte acest, uneori inutil,  devotament politic.

Teatrul românesc

Vă deranjează ceva la această lume a teatrului care se învărte în jurul dumneavoastră?

Mă deranjează mai multe, dar cred  că intrăm într-o bucătărie mult prea mare şi riscăm să ne rătăcim. Uite că, după 20 de ani de capitalism sau pseudocapitalism, nu suntem în măsură să punem pe roate o firească lege a teatrului. Se pare că e şi foarte greu, altminteri. Am înţeles că este o înlănţuire diabolică între Ministerul Culturii, Ministerul Finanţelor şi alte instituţii. Ce se petrece este anormal. Sunt actori, şi asta chiar în Teatrul Naţional, care muncesc foarte mult şi iau o leafă mizerabilă, după cum sunt şi actori care nu muncesc deloc şi au o leafă sensibil egală sau chiar mai mare. Nu e normal. Ar trebui să se pună la punct chestiunea asta fiindcă băltim încă într-un spaţiu egalitarist, nedrept şi anacronic.

Cum vedeţi România de mâine? Putem să ne referim şi la teatru, desigur...

România e încântătoare şi acum. Nu căuta în ,,mâine ce poţi să vezi azi. Dar, s-ar putea ca oamenii politici, sau cei învestiţi cu autoritate să ştie mai bine cum va arăta România de mâine. Românul spune că „răbdarea este un arbore cu rădăcini amare, dar cu fructe foarte dulci“.

Atunci ce vă doriţi pentru copiii dumneavoastră, pentru cei care muncesc în această ţară?

Mi-aş dori pentru copiii mei şi pentru omul truditor ca România zilei de mâine să fie garantul unor zile fericite. Dar tot românul hâtru zice: „om muri şi om vedea“.

Ce actor iubiţi cel mai mult din teatrul românesc?

Îi iubesc pe toţi actorii foarte tare, indiferent de talentul care-i mişcă pe scenă. Pentru că sunt nişte oameni speciali, o plămadă timidă, plăpândă şi sacră. Un inegalabil actor şi foarte bun prieten a fost Toma Caragiu. Mai apoi, un actor  cu care am locuit împreună într-un teatru timp de vreo 17 ani, a fost  mai-marele George Constantin, care, după opiniunea mea, împreună cu Toma Caragiu au marcat definitiv sfârşitul secolului trecut. L-am iubit foarte tare pe Gigi Dinică cu care am legat o lungă prietenie, îl iubesc pe Marinuş  Moraru,  Ion Caramitru - un actor imens, Virgil Ogăşanu - un actor nepereche. Apoi, bătrânii tineri, Mihăiţă, Iureş, Condurache, Puric... Nu mai vorbesc despre Radu Beligan, Victor Rebenciug, Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, figuri aproape mitologice ale teatrului românesc.

Actorii sunt nişte oglinzi imense şi vii în care ne mai aranjăm, din când în când, viaţa. Iubindu-i, respectându-i, vom avea poate mai mult respect faţă de noi înşine.

Decalogul lui Mălăele

Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.

Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”

Rămâi modest. Dar fă în aşa fel încât lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.

Dacă pierzi teren, lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi inapoi, ca să pot lua avânt.

Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă.

Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebui unanimitate.

Nu îţi explica greşelile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează.

Nu te întinde prea tare. Rişti să îţi pierzi controlul graniţelor.

Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea. Iar

lor le creezi scop.

Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul: nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple. Este o dură, dar relaxantă fatalitate.

Scurt CV Horaţiu Mălăele

Născut la 1 august 1952 la Târgu-Jiu

Actor, regizor, caricaturist şi scriitor român.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.

Este un interpret consacrat de comedie, personajele sale sunt realizate în maniera îmbinării bufoneriei şi a comicului absurd, cu întregul subtext tragic al acestuia.

A interpretat sute de roluri, devenite celebre, în piese de teatru şi film, printre care amintim: “Lelio, Mincinosul”, de Carlo Goldoni, în regia lui Vlad Mugur la T. Odeon, “Unchiul Vanea”, după Cehov, în regia lui Yuri Kordonski la T. Bulandra, “Dineu cu proşti”, de Francis Veber la TNB la categoria Teatru, categoria film debutând cu “Muntele ascuns”, în regia lui Andrei Cătălin Băleanu.

În calitate de regizor a pus în scenă piese cu o uriaşă priză la public, printre care: “Puricele”, de Georges Feydeau, la Teatrul Nottara, “Poiana boilor”, după A.P. Cehov, la Teatrul de Comedie, “Mascăriciul”, după A.P. Cehov, Teatrul Bulandra, “Revizorul”, de N.V. Gogol, Teatrul de Comedie.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639551-04-17

TAGURI: horatiu malaele, decalog



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image