2018-06-19 10:01


hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii

 |  21:01
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii

Cu câteva sincope (cazuri în care a prezentat vizitatorilor-trecători ale genuri decât ceramică), Galeria Galateea a UAP pare să-şi fi descoperit şi vocaţia, şi destinul. Spaţiul liliputan – ce ar fi fost perfect pentru expoziţiile-manifest sau experiment ori pentru cele dedicate anatomiei unei singure lucrări – a fost menit manifestărilor discrete cantitativ ce, desigur, presupun a compensa această limită prin calitatea obiectelor prezentate. Şi, desigur, prin problematica pe care aceste expoziţii o susţin în ansamblul lor sau prin încărcătura conţinută de fiecare obiect în parte.

„Ceci  ne’s pas une pipe”

O titulatură declarată „Materia signata”* anunţă şi enunţă o investiţie spirituală semnificativă în obiectele-morfeme prezentate.

Invitaţia, dialogală, pare să ni se adreseze spre a verifica pe de o parte ideea de „ingenio” (ce anume grad de originalitate confer eu, ca artist, unui pre-existent material), iar pe de altă parte pare să se adreseze noţiunii de „concept” (cum anume gândeşte respectivul creator reformularea substanţei „de lucru” astfel încât ea să descrie raportarea personală la realitate, la problemele eternului dialog artist-societate). Din răspunsurile cât mai corecte date acestor două mari câmpuri interogative rezultă unitatea expoziţională şi concreteţea fiecărei piese prezente în parte.

O panotare inteligentă aşează, sugestiv, instrumentarul „gospodăresc” şi intim prelucrat ca pe un brâu de jur-împrejurul „camerei”, dispunere ce poate sugera fie „înarmarea” întru civilizaţie a omului cu toată această muniţie, fie prezentarea ei ca pe o linie de orizont superioară, ce ar descrie gradul de civilizaţie uman, mereu suspendat şi disputat între cer şi pământ. Prezentarea „a la Moşi” (căci dispunerea poate conţine şi această notă de „târg expoziţional”) este adusă la nivelul artisticului prin rafinamentele formale sau cromatice aplicate materiei, dar şi prin acroşurile spre alte zone ale esteticului: cârligele pentru rufe sunt glazurate şi colorate roşu şi negru – Stendhal?; capul de copil-păpuşă, încadrat de „tăviţa-ramă” aminteşte celebrul horror Chucky, dar şi cunoscuta snoavă „Capra cu trei iezi” a lui Creangă (mama-capră îşi vede, apropiindu-se de casă, „puii” decapitaţi în geam); umeraşele atârnate pot sugera fără nicio greutate cutare fragmente de film descriind haosul, panica, lipsa aproape totală a omului sau alienarea lui, la limită lumea post-apocaliptică.

Pământ – om – cer(amică)

Fragmentat, mesajul conţinut de acest cordon ombilical dintre ins şi Cosmos (uneltele, să ne amintim, sunt „instanţele” cu ajutorul cărora umanitatea a putut preface haosul în ordine) poate trimite, iată, la întâlniri sau speculaţii culturale. Ca şi la o „recapitulare” cronologică a ideii de umanitate – intenţie ce transpare din coabitarea unor pseudo-obiecte din arsenalul tradiţional al omului sub soare (piaptănul, lingura, clama) cu cele din contemporaneitatea imediată (telefoane, chei de yală, USB-uri, brichete, robinete).

În acest mix, credităm obiectele colorate cu funcţiunea de a absorbi privirea, îndrumând-o spre contemplarea unor realităţi pe cat posibil mai depărtate de utilitar – tuburi de culoare, frunze, o sticlă. Evident, trebuie să fim conştienţi că atunci când recunoaştem formele ne raportăm, estetic vorbind, la o copie a copiei, deci la o destinaţie a lor non-uzuală, care poate vorbi fie despre statutul artei contemporane (unde originalitatea se caută mai puţin decât ideea, iar copia are o viaţă proprie), fie, de ce nu, despre faza actuală de dezvoltare a umanităţii, caracterizată prin dominaţia serviciilor şi „stingerea” (sau măcar marginalizarea) producţiei. Suntem invitaţi, iată, să ne activăm mult mai mult superioritatea minţii decat vârtutea fizică utilă – de remarcat, desigur, şi faptul (colateral) că până şi dezvoltarea musculaturii umane a depăşit de multişor stadiul cerut de nevoie şi s-a deplasat spre spectacolul fineţurilor corporale. Spre o astfel de idee-concluzie par să ne îndrume cele două mari grupuri de obiecte subsumate unei „teme” – a mesei de bucătărie, a artei (paleta pictorului) – o viaţă de petrecut între nevoile elementare şi cele spirituale. O viaţă din care omul fără de idee, de sclipire lipseşte – vezi cel de-al treilea „mini-ansamblu” integrat declaraţiei. Iar faptul că poţi sta, în mijlocul acestei ode aduse pământului, la o distanţă optimă care te transformă în observator, înainte de toate, a acestor realităţi-jucării „ca din casa de păpuşi” invită, ne pare (în ciuda ideii de duplicat, de serie pe care o poartă toate obiectele), la o curăţenie copilărească a privirii ce vede în instrumentarul cotidian nu pericolul reificării, ci şansa depărtării de lume prin stăpânirea ei contemplativă...

*Materia signata, Oana Maria Stoica, Galeria Galateea, Bucureşti, Octombrie-Noiembrie 2015; curator – Simona Tănăsescu


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-12

GALERIE MEDIA

hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii
hoSTIUcARTA.ro: Arheologii ale (re)vederii


TAGURI: hostiucarta.ro, arheologi, expozitii, uap





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri







Apa Nova