2017-11-19 05:19


hoSTIUcARTA.ro: Cum ar putea Bucureştiul să devină Capitală Culturală?

 |  21:01
hoSTIUcARTA.ro: Cum ar putea Bucureştiul să devină Capitală Culturală?

La o vreme, mi s-a întâmplat să asist la o predică de Duminică a “Fericirilor”, care spunea în concluzie un lucru aiuritor de simplu şi de evident – dacă, fireşte, ne încadrăm în adevărul Scripturilor: “Nu spune, deci, Iisus, că sunt fericiţi cei care au bani de îi întorc cu lopata, nu spune că sunt fericiţi cei care au în bătătură un 4x4. Dimpotrivă, ceea ce El spune este că fericirea, ca împlinire de destin, se află înăuntrul nostru şi, ca atare, că ea nu depinde de niciun lucru exterior.” Ţintesc să vorbesc, în cele ce urmează, despre cum mult mai importantă decât lucrurile şi condiţionările materiale, ceea ce ne modelează (destinul) este investiţia spirituală, intelectuală şi afectivă pe care o dăm lucrurilor sau evenimentelor la care participăm.

Tradus în cuvintele lui Ionică Andreescu, unul din foarte marii arhitecţi ai ţării şi profesor: „Faptul că nu avem astăzi o arhitectură de mare valoare nu se datorează lipsei banilor. Bani există, se fac case de ordinul sutelor de mii de dolari. Dar fără o educaţie solidă şi o atitudine etică deopotrivă a arhitectului şi a celui care comandă casa, nu se poate face nimic. Lipsa de educaţie este cea mai importantă tară a României de azi.” Rostit undeva în jurul anilor 2000, acest necruţător diagnostic şi-a adâncit de atunci încoace gravitatea şi îl simţim (sau măcar ar trebui!) iarăşi şi iarăşi ca pe nişte palme ce ni se dau pe un chip sibaritic, plin de lene şi mult prea iute consimţind, duplicitar-complice, la orice „mânărie valahă”. E mult prea urâtă faţa ţării, a oraşelor noastre, ca să poţi crede că numai pe la colţuri se fură, se minte, se înşeală; din contră, pare că fiecare dintre noi abia aşteptăm o mare ocazie pentru a ne uşura propriul trai, pentru a ni-l face sătul, chiar cu preţul călcării pe cadavre. Să ne gândim numai la faptul că, bucureştean fiind, în lipsa autostrăzilor care te-ar duce mai lesne în Ardeal sau Bucovina, în evidenta declasare a unui trnasport CFR sub nivelul african cel mai de jos, pur şi simplu te îndepărtezi, te izolezi de ţară, tinzi să întinzi ideea de român exclusiv peste Bucureşti. Şi te interesează din ce în ce mai puţin ce se întâmplă acolo, cine sunt acei oameni, cum este viaţa lor de zi cu zi, cum şi de ce te-ai putea întâlni cu ei. Furturile de zeci de miliarde de la autostrăzi sau căi ferate duc, în cele din urmă, la consecinţe dramatice, fundamentale – aici, la înstrăinarea în/de propria ţară.

Atunci când, la discutarea unui proiect de mare bulevard se discuta despre blocuri şi spaţii comerciale de zeci de milioane (chipurile, despre „funcţionalizarea” unei părţi a Bucureştilor), sătul de tot felul de „negocieri” zgârcite, Adrian Bold, pe atunci arhitect-şef al urbei, a aruncat următoarea bombă-observaţie: „Adevărul este că nu ştim, nu avem nicio idee despre ce ar trebui să devină Bucureştiul în anii următori sau pe termen lung. Ce vrem cu această parte din oraş sau cu întreg oraşul? Nu cred că suntem pregătiţi pentru un răspuns.” Încă o dată, în ciuda sutelor de miliarde care se vor fi plimbat prin oraş, apărea lămurit că ceea ce ne lipseşte, ne trage înapoi este absenţa unei idei-forţă la care cineva să se fi gândit atât de mult încât să creadă în ea.

Iar dezinteresul cronic în acest sens e strigător la cer. Să ne amintim doar că ne tot mândrim, aiurea-n tramvai, cu geniile noastre în matematici, fizică, chimie. La nivel pre-universitar, pe nimeni nu interesează ca toţi aceşti excepţionali să se aşeze într-o singură clădire de elită, pentru elită (afli de şcoli turceşti sau americane de excelenţă, de parcă am şi ajuns la starea în care nouă nu ne mai pasă de ei. Să-i ia alţii!!!)

Dacă tot am dus meciul în prelungirile prelungirilor, poate reuşim să marcăm, cumva, la ultima mare ocazie???

Mai nou, vreun romantic ori doar vreo loază politică ordinară a început să ameliţe şi să ameninţe oraşul cu ideea de Capitală Culturală, deja socotit pe net „cel mai banc bun(!) al Cincinalului”. Se propusese acum câţiva ani, în zona Unirii, un mare centru al culturii scrise – idee genială, dar cu care, fireşte, „autorităţili” se vor fi şters undeva (sau, cine ştie, poate erau deja atât de vizionari că au intuit din vreme marile contribuţii ale pârnăiaşilor de la „academiile” Rahova şi Poarta Albă - încă vreo 10 ani la fel şi puşcăriile vor scoate mai multă ştiinţă decat Institutele Culturale, alea care au mai rămas...) Din toată această idee sublimă, noi va trebui să ne mulţumim cu palatul popular Samsung, abuziv poreclit bibliotecă şi centru cultural...Avem un Patrimoniu atât de mult batjocorit şi furat în sfertul de deceniu post 1990 că numai sărmanii soartei, care se ocupă cu cultura, nevoiaşii supremi ai acestui oraş, au mai fost „îngăduiţi” să-l locuiască temporar. Ce am facut practic pentru aceste clădiri de Patrimoniu? Marele efort mondial de a le pune bulină roşie, motiv pentru care locatarii de ocazie pot fi ameninţaţi cu evacuarea ori de cate ori vreun edil-Mengele pune mâna pe pix ori stilou, într-o dimineaţă „întoarsă”... Spaţii de bună prezenţă artistică ori culturală au fost „retrocedate” şi încă se retrocedează pe dovada mai mult decât străvezie a vreunui petec de hârtie (adică eu, apropitar, aveam de fapt un palat, dar vreme de 25 de ani nu mi-a păsat de el... dragi politicieni lotri, şi eu mint, dar muuuult mai bine!!!). Sute de case din interbelic au fost lăsate de izbelişte spre a fi vândute la tarabă sau au fost pur şi simplu rase, spre a se construi blocuri pe care nici Rusia ori Albania comunistă nu le-ar fi primit; la noi, acest jaf poartă titlu de „investiţie”, iar jăcuitorul-şef este, nu-i aşa, mare investitor... scuze, „investitor strategic”. Au fost distruse rând pe rând situri de mare calitate urbană, înlocuite cu mizerii chiar şi la nivel de construcţie. Au fost plantate prin târg nişte monumente submediocre sau cel mult pasabile ca obiecte, toate aşezate pe principiul „hai să găsim cel mai prost amplasament!” Şi l-au găsit, fără greş, de fiecare dată... În tot Bucureştiul, nu a fost amenajat nici măcar un singur parc nou, asta în vreme ce continuă să apară sute de mii de noi spaţii locative. Nu doar că nu se face ceva, nu se investeşte în natură, dar arborii sunt ghilotinaţi cu sutele, trotuarele din parcuri şi mobilierul nu sunt reparate cu anii, absolut nimeni nu propune pentru aceste spaţii nimic altceva decât firave plantări de copăcei ieftini; a, să nu uităm – peste tot, parcurile sunt şuntate de mari suprafeţe de iarbă pentru a face loc terenurilor de tenis. Terenul a fost public – e, accesul acolo e strict privat!!! Nu avem, în toţi aceşti ani, decât o singură mare clădire semnată de un grup de arhitecţi străini – Stadionul Naţional. Nu s-a inaugurat niciun muzeu nou construit, deşi 25 de ani, în aceste vremuri, reprezintă sute de trenuri pierdute...

Ce mai avem? Vreo câteva zeci de clădiri din post-belic şi interbelic, la care cu mare bunăvoinţă mai putem adăuga tot atâtea constructe post-1990; Parcurile Cişmigiu şi Herăstrău; rezervaţia Parcul Văcăreşti, vreo câteva muzee care nu ştiu cum să-şi expună colecţiile; nişte sute de biserici, unele arhitecturate şi zugrăvite teribil de bine; nişte zeci de galerii private de artă, unele decent curatoriate; mai avem nişte teatre, acum împrăştiate, pentru că toate erau spaţii de cultură în cultura veche; mai avem chiar şi un centru NEC... Nu mai avem Muzeu al literaturii, nu avem nici măcar un spaţiu dedicat culturii cinematografice, în ciuda multelor premii aduse în ţară de această şcoală; nu avem un Muzeu al arhitecturii. Nu avem, spre marea noastră ruşine, o cât de măruntă Comisie de Estetică a oraşului – dacă „mun’cipiul” tot merge prost şi foarte prost, măcar să arate pe alocuri decent...

Şi, să nu uităm, mai avem un transport public îngrozitor de prost, mulţi câini şi puţini şobolani, multă mizerie...

Ce ne lipseşte, fundamental? Ca spusa aceea „la oha” să fi fost gândită şi să devină realmente o idee, apoi un concept, apoi o etichetă a Bucureştiului. Dar ce oameni ne-ar trebui pentru ca această unică şi mare idee – Bucureşti, capitală europeană – să devină fapt!!! Dacă tot nu ştim munci de la zi la zi, poate că, vorba lui Iorga, o mare idee ne va aduna „eroic” în jurul ei pe toţi, măcar în acest ceas târziu...

„-Închipuie-ţi, Ştrul, s-a ieftinit carnea!

-Chiar?

-Ei, nu... dar închipuie-ţi!”


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-01-21

GALERIE MEDIA



TAGURI: hostiucarta.ro, bucuresti, capitala culturala



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






Apa Nova