2017-11-24 18:34


hoSTIUcARTA.ro: In memoriam Iuri Isar. „Important e că se se întâmplă ceva!”

 |  21:01
hoSTIUcARTA.ro: In memoriam Iuri Isar. „Important e că se se întâmplă ceva!”

În loc de credo. Actul artistic, pentru mine, înseamnă a comunica, a avea o anumită legatură atât cu cei din jurul tău, cu exteriorul, cât şi cu sinele, cu propriul eu, prin vibrații ale sufletului ce generează atitudini artistice. Astfel, arta presupune sinceritate. Este minunat să atingi nemărginirea conştientizând diversitatea universului înconjurător şi a celui interior.

M-am ferit întotdeauna să exist într-un spațiu închis, delimitat, mi-a fost frică să nu calc în acelaşi loc, pe aceleaşi urme, repetând, revenind, nu de dragul aprofundării sau perfecționării, ci în favoarea unui automatism ce alterează libertatea de exprimare.

Sunt într-o continuă căutare, mişcare, deşi ştiu că nu voi gasi decât ceva care să mă mulțumească doar pentru moment. Aştept ziua de mâine ca să o iau de la început. Simt începutul mereu foarte aproape şi de aceea mă simt încă destul de „tânăr”.

Am disponibilitatea şi plăcerea de a folosi orice material, convențional sau neconvențional, ce ar putea fi utilizat în procesul creației artistice. Mi-a plăcut să experimentez şi să „interferez” forme de exprimare cât mai variate, în vederea expresivizării, a amplificării acuității mesajului şi a conținutului ideatic.

Am încercat, totodată, să găsesc punți de legatură între forme şi practici artistice, combinându-le şi obținând satisfacții nebănuite.

Sunt pasionat de relația între bi- şi tridimensional, de relația cromatică şi acromatică, de puterea semnului plastic şi de formele ce acesta le poate căpăta, de relația între semn şi semnificație, de respectul față de tradiție şi inovație, până la neconvențional.

Gravura m-a fascinat şi m-a determinat să acționez nu cu scopul multiplicării artistice, ci mai

degrabă pentru universul fascinant al semnului plastic, fie el gravat, fie imprimat. Gravura este o stare ce presupune atât premeditarea, anticiparea, cât şi întâmplarea, hazardul. Am încercat ca semnul gravat şi apoi imprimat tradițional, cu prese de gravură vechi de sute de ani, să-l pun în relație cu semne ce au fost generate şi printate digital.

De multe ori, ideea şi mesajul, încărcate de o anume emoție, mă determină să am o atracție față de tehnica de reprezentare, față de mijloacele ce vor fi folosite şi față de modul în care vor fi folosite aceste mijloace. Nu am ajuns niciodată la un stil anume, pentrucă nu am vrut să pic în capcana rutinei şi obişnuinței.

Fiecare clipă este pentru mine un prilej de a realiza că totul este ireversibil, irepetabil şi nou. Stările, sentimentele, trăirile sunt de fiecare dată altele. Câteodată, mai mult gândesc decât simt; altădată, mai mult simt decât gândesc, şi ce dacă !……important e că se se întâmplă ceva! Acel ceva ce-mi aparține, clădit cu sufletul şi mintea, este de multe ori oferit celor de lângă noi, spre a arăta că se poate şi aşa.

Simt ce este în jurul meu, trăiesc împreună cu tot ce este în jurul meu şi nu pot să ignor sau să las deoparte durerea, bucuria, zbaterea, angoasa, neliniştea, fericirea, mirarea ... şi tot ce poate să existe între dimineață şi noapte, între început şi sfârşit, între viață şi moarte.

Am încercat să adun aceste stări în ciclul de lucrări ce poartă numele de Amintiri din realitatea imediată – reflexii, păreri, atitudini  generate de existenta şi de faptele oamenilor de lângă mine şi de dincolo de mine. De multe ori, ne privim în oglindă şi ne apare o imagine a propriei persoane ce pare să nu mai coincidă cu realitatea. Şi asta pentru că noi, de multe ori, nu mai mai ştim cine suntem. Am vrut să ne privim împreună într-o mare oglindă pentru a redeveni cine ar fi trebuit să fim.

 “Domnul Isar ne-a învățat…” (texte ale elevilor)

hoSTIUcARTA.ro: In memoriam Iuri Isar. „Important e că se se întâmplă ceva!”
zoom

Am avut întotdeauna sentimental că îl cunosc foarte bine pe artistul și profesorul Iuri Isar, dar acum măgândesc că de fapt ne-am întâlnitși am discutat de foarte puține ori, de obicei ne vedeam întâmplător la câte un vernisaj sau la o expoziție de sfârșit de semestru din școală. Îmi dau seama acum că generațiile sale de elevi care au ajuns studenții noștri, m-au ajutat să-l cunosc “atât de bine” pe profesorul lor, să-l apreciez și eu odată cu ei pentru ceea ce a reușit să le transmită atât de convingător. Poate pentru că era unul din puținii profesori din zona artistică ce nu dau un search în propria operă înainte de a veni să le împărtășească cu insistență din cunoștințele sale celor mai tineri. Sau poate pentru că avea răbdarea să vadă și să îndrume înzestrarea fiecăruia și nu talente așa…în general.

Și mai cred că i-a învățat bine pe elevii săi să se apropie și să-și asume această meserie cu multă deferență, pasiune și responsabilitate, dar fără să se lase “copleșiți de importanța actului creator”.

Cu fiecare generație l-am cunoscut mai bine și am înțeles de ce de-a lungul anilor am văzut la “copiii lui Iuri”, aceeași dragoste și căldură față de profesorul lor când spuneau  “Domnul Isar ne-a învățat…”

Carmen Apetrei (Lector universitar doctor, Director al Departamentului Grafică din cadrul Universității Naționale de Arte din București)

În amintire

L-am cunoscut pe dl. Isar în clasa a 9-a, când am intrat la Liceul Tonitza. Mi-a fost primul profesor de desen din liceu și cel care mi-a trezit pasiunea pentru grafică.

Într-a XI-a, cînd ne-am ales secțiile, era o mândrie pentru noi să spunem că am intrat la grupa lui Iuri. El m-a învățat să imprim primele gravuri, să realizez primele cărți și afișe. Nu cred că pot descrie în cuvinte ce a însemnat domnul Isar pentru mine, dar pot spune că îmi voi aminti mereu de dânsul cu zâmbetul pe buze, de toate taberele de creație în care am fost și mai ales de discursurile lungi ținute la clasă, înaintea fiecărui proiect de atelier. Ca pe fiecare artist, dar și ca pe fiecare profesor, ajungem să îi prețuim mult mai mult pe „învățători” după ce aceștia nu se mai află printre noi.”

(Maria Bilius - Master anul II / Graphic Design / UNArte)

„Domnu’ Isar. Domnu’ Isar. Domnu’ Isar...

Îmi amintesc când i-am făcut o glumă de 1 Aprilie, eram în clasa a XII-a, se apropia susținerea diplomei și stăteam foarte mult la școală pentru că eram în urmă. Isar era cam supărat pe mine așa că, m-am hotărât să fac o glumă în legătură cu metalul pe care trebuia să-l îl primim de la școală. M-am dus la el foarte serioasă și i-am zis:

“ – Domnu’ Isar! Ludmila a zis că nu ne mai dă metal și să folosim ce mai avem.” Metalul pe care îl mai aveam era atât de ruginit încât nu puteam face absolut nimic cu el și Domnu’ Isar, cum era el ca o furtună când se făcea o nedreptate, dintr-o dată s-a înroșit la față și a început să urle atât de tare încât au auzit toți din clădire și se pregătea să se ducă peste Ludmila. Văzând cât de rău s-a enervat și că voia să plece, i-am zis râzând : “– Ha! Ha! Glumă de 1 Aprilie Domn’ Profesor!“. În secunda doi am fugit, Domnu’ Isar a început să fugă după mine pe scări urlând și râzând malefic: “– Să vezi ce-ți fac când te prind! Las’ că vii tu înapoi!”. Desigur că atunci când m-am întors am venit cu dulcețuri și a uitat imediat gluma. Abia aștepta ceva dulce...”

(Ioana Popescu - Master anul II / Grafică / UNArte)

„Simţeai că-ţi vrea binele...”

“Atunci când mă gândesc la liceu, primul lucru care îmi vine în minte e domnul Isar. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, a fost ca o a doua familie... mai ales că soția dânsului, doamna Isar, mi-a fost și dirigintă... 8 ani... 8 ani plini de tot ce ai putea avea mai frumos. Era poate ca un părinte și tot universul meu a fost în jurul lui atunci, mai ales că am descoperit ceva ce mi-a plăcut foarte mult și mereu voi spune că el m-a învățat ce înseamnă gravura. Era pasionat de ce făcea și ne iubea... iubea să ne învețe și să ne dea din tot ce știe mai bine și să ne îndrume, a avut un har în a te face să fii fermecat de tot ce înseamnă arta și lucrurile din jurul nostru. Îi plăcea atât de mult să ne povestească și să ne spună cât mai multe, simțea că trebuie să știm tot, îi plăcea să comunice și te fermeca pentru că simțeai că-ți vrea binele și că e ceva acolo ce o să mai descoperi și e magic, ca și cum trebuie să afli, dar trebuie să cauți. Nu vreau să cred că cel mai frumos lucru care reprezintă acea perioadă nu mai este... acest om și profesor m-a ajutat enorm și m-a încurajat cum nu a facut-o nimeni, și asta nu o să pot uita. Pentru mine domnul Iuri Isar și diriginta noastră dragă, doamna Oana, au ținut loc și de părinți, am crescut cu ei și cu toate  poveștile domnului Isar și lucrurile minunate pe care le facea. M-a certat și m-a lăudat, m-a învățat și m-a susținut. M-a învățat să desenez! Lucrul pe care-l iubesc cel mai mult să-l fac! Își dedica  toată energia pentru noi și timpul... și nu în ultimul rând ne-a învățat să fim oameni și să fim corecți.

Dragă domnule profesor, nu o să uit cât de mult v-a păsat de demersul meu, și cât de multe m-ați învățat... un om, un artist și un profesor pe care nu cred că-l va uita nimeni dintre cei care l-au cunoscut! Vă mulțumesc!

(Cătălina Ciobotaru - Master anul I / Grafică / UNArte)

„Amintindu-mi cu drag de el și de zâmbetul lui ghiduș...”

Când am intrat la liceu îl știam pe domnul Isar ca „soțul doamnei diriginte ”, dar în același timp dintotdeauna îi privisem cu admirație pe colegii mai mari care se aflau în grupa sa, nebănuind că ulterior mă voi număra și eu printre ei. Știam însă că era un profesor bun dinainte de a avea vreun contact, întrucât toți cei care vorbeau despre dânsul aveau numai cuvinte de laudă la adresa sa. Odată ce am ajuns să-i fiu elevă, am înțeles și de ce. La fiecare curs reușea să ne molipsească pe toți cei prezenți cu pofta sa de viață și să ne trezească cheful de lucru în fiecare dimineață cu ajutorul povestirilor sale. Întodeauna ne încuraja să lucrăm, permițându-ne totodată să ne păstram individualitatea specifică unor puști și puștoaice de liceu. Pe lângă toate activitățile școlare, au existat și nenumărate activități extrașcolare (tabere,concursuri șamd) care ne-au oferit tuturor o altfel de viziune asupra domnului Isar și au lăsat în urmă o multitudine de momente haioase și amintiri de neuitat, care, deși nu o conștientizam pe atunci, aveau să contribuie la formarea noastră. Personal, cred că fiecare persoană pe care o întâlnim în parcursul nostru are un rol și că există un motiv pentru care lucrurile se întâmplă în felul în care se întâmplă. În cazul acesta, domnul Isar a fost pentru mine persoana care mi-a stârnit și mai tare pasiunea pentru grafică și alături de care am învățat o mulțime de lucruri care m-au ajutat să ajung în punctul în care sunt acum, iar pentru acestea îi voi fi mereu recunoscătoare, amintindu-mi cu drag de el și de zâmbetul lui ghiduș.

(Teodora Gavrilă - Master anul II / Grafică / UNArte)

hoSTIUcARTA.ro: In memoriam Iuri Isar. „Important e că se se întâmplă ceva!”
zoom

IURI ISAR s-a născut în 1961 la Pătârlagele, județul Buzău. A absolvit Academia de Artă – Arte Grafice din București în 1989 și a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1990.

Premii: 2012 – Premiul pentru grafică, Salonul Arte în București / 2012 – Premiul UAP, Bienala de arte Buzău “Ion Andreescu” / 2010 – Premiul pentru organizarea taberei de gravură ARCUȘ

2002 – Premiul I pentru gravură, Anuala “C. Gavenea”, Tulcea

Doctorand în arte vizuale al Universității de Arte din București, Iuri Isar a fost  specializat în coordonare de proiecte și autor de programe.

Între anii 1980 și 1992 a lucrat ca pictor scenograf la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București.

Din anul 1990 a activat ca profesor la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, iar între anii 2006 și 2008 a fost și director al aceluiași liceu.

Din 2001 a fost și profesor la Catedra de scenografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică și la Universitatea de Arte din București.

Activitatea sa artistică este diversă și bogată: scenografie și grafică de teatru (Ce formidabilă harababură, de Eugen Ionescu - Teatrul de Comedie, 2005;

D’ale Carnavalului – Teatrul Naţional Bucureşti, 2002; Seminţe, Teatrul Ion Creangă, Festivalul – De drag de Bucureşti) , grafică de șevalet, desen, pictură, gravură tradițională și digital print, obiect, instalații sculpturale, carte bibliofilă, workshopuri și tabere de creatie.

Expoziţii personale

1999 – Copenhaga, Danemarca

2013 – Galeria Paul Amarica, Paris, Franța (Expoziție în jurul a două cărți bibliofile pe texte de Matei Vişniec)

2009 – Galeria Simeza, Bucureşti „Amintiri din realitatea imediată”

Libraria C’arte – expoziție „Între profesor şi artist”- retrospectivă – tabăra de gravură Arcus

2005 – Galeria” Etalon”, Râmnicu Vâlcea / 1998 – Galeria “ Căminul Artei” Bucureşti

1995 – Galeria “Orizont” Bucureşti / 1992 – Galeria “Orizont” Bucureşti


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-12-10

GALERIE MEDIA



TAGURI: hostiucarta.ro, in memoriam, iuri isar



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


CATINCA
27 Aug 2016

un artist desavarsit cu suflet curat de copil ,pund sentimentele si emotile trasmitandu-le in desenele sale!
ANONIM
27 Aug 2016

un artist plin de viata si emoti sincere ,e al doilea profesor minunat pe care le-am pierdut ,dupa minunata mea diriginta GOROVEI MONICA.im pare rau le-am iubit sincer fara texte multe sentimentu sufletesc e cel care vorbeste.IURI ISAR CEL TALENTAT SI BUN LA SUFLET.
CATINCA
28 Sep 2016

Te am iubit orcum suflet curat de aritist.'iuri isar pacat ca ai parasit lumea asta ascunsa in mister!
Random image



Ultimele stiri






Apa Nova