2018-12-12 07:21


hoSTIUcARTA.ro: Strigăt în pustiu

 |  17:41
hoSTIUcARTA.ro: Strigăt în pustiu

În repetate rânduri am stăruit asupra halului de degradare în care Parcul Carol a fost lăsat să ajungă – din prostie? din nepricepere? cu bună ştiinţă? Cu mulţumiri cotidianului PUTEREA pentru a găzdui recurentele “recenzii disperate”, voi mai prezenta ultima dată cititorilor – pentru acest an – anatomia în desfăşurare a acestei crime de serviciu. În ultimii 5 (cinci) ani, am străbătut măcar o dată pe săptămână respectivul obiectiv de interes – din 1992 Parcul Carol a fost desemnat ca monument istoric de interes naţional (Grupa A), fiind trecut pe Lista Monumentelor Istorice ale Oraşului Bucureşti (Hotărârea de Guvern 27/1992, Legea 11/1994), iar în urmă cu 11 ani a fost înscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 (Ordinul nr. 2.314 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute) la poziţia cod LMI B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A).

Aşa – şi ce dacă? Iată ce am putut observa a se fi petrecut în aceşti 5 ani de „monitorizare întâmplătoare”. 1. S-au delimitat două locuri pentru plimbat câini (3, în total) – acţiune perfect inutilă, căci animalele sunt în continuare cu nonşalanţă lăsate libere prin tot parcul, cu deosebire pe Esplanadă, unde îşi lasă mizeriile, evident, necurăţate de nimeni. 2. S-au refăcut locurile de joacă pentru copii mici (3 spaţii pentru câini, două pentru copii, de observat!): au fost schimbate obiectele de mobilier din tablă cu unele de plastic, fără ca vreo intervenţie majoră să fi privit şi organizarea în sine a acestor spaţii. 2.1 – Deşi specificul Parcului nu este acela de „parc de recreaţie”, ci de parc istoric, deci de reprezentare, la nici 100 m de Mausoleu a apărut un mini-teren de baschet-fotbal, cel mai adesea ocupat de echipe violent-agresive de copii sau adolescenţi... din aceia pe care, chipurile, dorim să-i integrăm, probabil pentru ca prin imprecaţiile lor verbale şi prin atitudinile „nepereche” să ne obişnuim cu ideea că înjurătura şi bătaia trebuie să facă parte din specificul cultural al unui monument istoric.  3. Au fost extinse locantele aflate în preajma Fântânii Cantacuzino, ale căror acareturi sunt mai infecte decât acelea ale oricărui birt mizer din vreun sat prăpădit. La o vreme, a mai fost deschis chiar pe malul lacului un fel de terasă de o calitate mai decentă, cu preţuri la fel de prohibitive şi atmosferă la fel de aproximativă. De ce nu se poate face un concurs pentru un unic restaurant discret, cu o arhitectură excepţională? 4. La ambele intrări din partea de jos (Muzeul Tehnicii, Piaţa 11 Iunie) au fost plantate chioşcuri pentru îngheţată, suc sau gogoşi, banale cutii de conservă de calitate „obor de oraş provincial de mâna a doua” (având în vedere că parcul poate fi străbătut din centrul său în 5 minute, de ce nu este lăsat acest comerţ penibil în afara Parcului?) 4. 1. Pe toată întinderea ei, Str. Cuţitul de Argint şi mai ales zona intrării a devenit o mare parcare auto – poate că tăierea arborilor şi mutarea statuii se vor fi făcut tocmai pentru ca „stăpânitorii” să descalece direct în clădire? 5. Au apărut nişte cutii infecte de lemn, practic nişte stâne, în care stau „bodigarzii” (vorba vine!) – inclusiv la încăierările la care am fost martor sau la agresiunile verbale ale unor grupuri de ţigani complet dezbrăcaţi (vară, lac, baie – v-aţi prins?) la adresa femeilor trecătoare, aceşti vajnici apărători nu au făcut nici cel mai elementar gest de restabilire a vreunei minimale ordini. 6. A fost dat jos de pe soclul său istoric monumentul lui Constantin Istrati şi mutat (de ce? pe bază cărui studiu sau cărei motivaţii?) în partea dreaptă a intrării principale de jos, între tomberoane şi altă conservă cu vânzare. 7. S-au tăiat şi s-au „toaletat” copaci (=citeşte desfigurat natura), într-un hal care va duce foarte posibil la uscarea unei întregi generaţii de arbori. Sigur, cel mai probabil se va ajunge la concluzia românească „îndreptăţită” că nimeni nu e vinovat şi că acei copaci se vor fi sinucis. Între timp, mare parte din fauna locului a fost puternic, poate iremediabil distrusă. Nici o acţiune de plantare nu a fost văzută vreodată. 8. S-au văruit câţiva zeci de metri pătraţi din faţada dinspre biserică a Arenelor Romane. 9. S-a organizat, pe parterul central, un mare târg de anticariat care a blocat şi desfigurat, pentru două zile, Parcul (gunoaiele au putut fi văzute şi după o săptămână); din fericire, „iniţiativa” a fost abandonată.

Şi pentru că verbul scris are, cel mai adesea, un impact mai slab decât chipul realităţii concrete, văzute, oferim cititorilor, spre „contemplare”, câteva imagini grăitoare ce descriu mai eficient, sperăm, starea de muribund a „singurului parc regal urban din România”...

P.S.: Un unic eveniment de calitate poate fi văzut zilnic în Parc – schimbarea gărzii, „ la flacără”. Copiii (cărora o placă imbecilă le interzice jocul în această zonă, dar care nu spune nimic despre prezenţa javrelor pe acest platou-altar!) însoţesc soldaţii şi mult timp rămân în contemplarea izolatului gest de reverenţă oferit acestui sit altă dată semănat de istorie, acum prea mult „loc al urâciunii”...


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-05

GALERIE MEDIA



TAGURI: hostiuc, strigat, pustiu
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...