2016-12-11 00:28

SPECIAL


Mănăstirea din vis. GALERIE FOTO!

 |  15:21
Mănăstirea din vis. GALERIE FOTO!

Pe 19 februarie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înfricoşata Judecată (duminica lăsatului sec de carne). Poate sunt puţini cei care au auzit de „Minunile de la Ioneşti”. Ar putea părea poate un subiect de senzaţie dacă în fiecare dintre noi n-ar exista acea intuiţie supremă care te îndeamnă să crezi în anumite semne şi viziuni, când acestea sunt adevărate. Cât este mit, cât este fals în ceea ce se crede despre întâmplările de la Ioneşti, nu putem judeca noi. Putem doar să prezentăm faptul, aşa cum l-am descoperit.

„O lumină puternică mă orbi şi apăru Măicuţa Domnului”

Apariţia chipului Mântuitorului în albia unui pârâu din apropierea localităţii Ioneşti a făcut ca la sfârşitul anilor ’90 mii de credincioşi să ia cu asalt zona. Se crede că apa de aici are puteri vindecătoare, iar vestea despre acest miracol a făcut înconjurul lumii. Locul, aflat în cătunul Prodăneşti, comuna Buzoeşti, judeţul Argeş, este încărcat de spiritualitate şi istorie. Semnele divine nu au încetat niciodată să apară pe aceste meleaguri sărace. Trei copii din zonă au zărit un fel de icoană în albia unui râu: apăruse chipul Mântuitorului înconjurat de peşti şi având coroană de spini pe cap.

Ion Marin, un om din localitate şi cu o familie mare, zicea că în 1998 a avut şi el o viziune a Preacuratei: „Văzui un fum alb, ca un abur, explică nea Marin. O lumină puternică mă orbi şi apăru Măicuţa Domnului, care zise să-i ridic un lăcaş al credinţei, pentru că ea cutreieră prin lume şi nu găsi decât spurcăciune. Mă speriai rău!”. Dar revelaţiile lui nea Marin s-au repetat câteva seri la rând, mereu cu acelaşi mesaj. Omul s-a dus glonţ la preotul paroh Corneliu Popescu şi s-a spovedit. Gând la gând cu bucurie, pentru că şi părintele avusese o viziune înaintea unei slujbe de Sf. Vasile. A visat un mozaic înfăţişând Judecata de Apoi de la Voroneţ. Preotul nu ştia ce să facă. A postit, s-a rugat, apoi s-a sfătuit cu consiliul parohial. Au hotărât să ridice sfântul lăcaş. „Biserica se află pe locul mănăstirii Butoiu, unde în anul 1792, pe vremea împărătesei Maria Tereza, călugării au ars de vii în chilii, pentru că n-au vrut să-şi lepede credinţa. Scrum s-au făcut. A rămas doar clopotul, pe care  îl avem şi azi”, spune parohul.

„Liliana, vino la Mine, la Ioneşti!”

Azi, trupul noii bisericii se înălţă spre cer, din trudă amestecată cu bucurie şi lacrimi. La Ioneşti, vin oameni din toată ţara şi din străinătate ca să se roage sau să-şi găsească tămăduirea. Apa care izvorăşte de lângă biserică vindecă multe boli sufleteşi şi trupeşti. Tot aici sunt aduşi şi posedaţii de diavol. În timpul exorcizării, unul dintre ei, un tânăr din Medgidia care îşi dorise să devină preot, a început să se tăvălească pe jos, să facă spume la gură şi să strige: „Aaa! Luaţi-mă de aici, că pământul pe care stau e sfânt!”. Minunile apar mereu. În urmă cu 15 ani, pe locul unde trebuia să fie construită biserica a fost pusă o cruce din marmură albă. Dar nu se ştie cum şi de ce, ea a devenit roz. Oamenii s-au minunat şi au crezut că e semn ceresc. De Bobotează, pe un frig de-ţi îngheţau şi măselele în gura închisă, trei porumbei albi au planat deasupra capetelor credincioşilor cât a durat slujba. „Am văzut şi foarte multe situaţii în care s-au împlinit rugăciunile de zămislire a pruncilor ori de cununie, povesteşte părintele Popescu. Nepoata mea, nemăritată la 40 de ani, şi-a găsit un soţ bun. Un caz cutremurător e al unei fete de 23 de ani, bolnavă de cancer în ultima fază. A visat-o pe Fecioară că o chema: «Liliana, vino la Mine, la Ioneşti!». Şi tânăra a fost adusă pe braţe de părinţii ei. Avea dureri înfiorătoare, iar trupul îi mirosea urât. La sf. Maslu, Liliana a deschis ochii larg, s-a ridicat de jos şi a mers pe picioarele ei ca să se roage la icoană. A murit, după câteva zile, fericită, cu crucea în mână. Nu mai mirosea. Mi-am dat seama atunci că mai mare decât vindecarea de cancer este minunea pocăinţei şi a iertării”. 

Preotul a ieşit la pensie

Timpul a trecut. A venit vremea ca părintele Corneliu Popescu să iasă la pensie şi să lase pe alţii să aibă grijă de parohie. Dar preotul nu a fost de acord cu acest lucru. Îi era greu să se despartă de biserică. În momentul în care o comisie din partea Arhiepiscopiei a venit la Ioneşti, în 2011, pentru a face actul oficial de predare-primire a mănăstirii către un alt preot, părintele Corneliu Popescu a spus că nu vrea să plece. Totuşi, în cele din urmă a lăsat mănăstirea pe mâinile preotului Nicolae Stoica, hirotonisit cu această ocazie.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639554-05-13

Mai multe imagini:
Mănăstirea din vis. GALERIE FOTO!
zoom
Mănăstirea din vis. GALERIE FOTO!
zoom
Mănăstirea din vis. GALERIE FOTO!
zoom


TAGURI: ionesti, manastire, vis, icoana infricosatei judecati



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image