2016-12-06 04:59

SPECIAL


Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu

 |  21:00
Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu

La 30 km de Ploieşti răsare din câmpul pustiu satul Parepa-Ruşani, un colţ uitat de lume. Aici a văzut lumina zilei, în 1923, Maria Petre, pe care oamenii din partea locului o numesc „fecioara din Parepa”. Era o copilă de 12 ani când a avut o viziune. De atunci, nu a contenit să propovăduiască credinţa, să împărtăşească semenilor înţelepciunea transmisă de o voce de dincolo de lume.

Ani buni obştea satului a numit-o pe Maria Petre „sfânta fecioară de la Parepa”, iar vestea a cuprins repede împrejurimile şi mulţi oameni au venit să vadă minunea. Lumea zicea că avea „darul vindecării”.

Am vizitat la un sfârşit de săptămână satul Parepa, unde se spune că Maria Petre a primit porunca divină de a înălţa o sfântă biserică. Locul unde fecioara l-a întâlnit pe Dumnezeu se află acum sub ape. Însă în apropierea lui se înalţă o biserică mare şi albă. Din păcate, femeia nu a apucat să o vadă terminată, pentru că  a murit în luna iunie, 1996.

La Parepa nu vine lume multă. Oamenii nu ştiu multe lucruri despre această minune şi despre apa vindecătoare care izvorăşte de aici. Mulţi preferă alte locuri mai cunoscute. Poveştile celor care într-un fel sau altul au intrat în contact cu “fecioara de la Parepa” sunt uimitoare. Iată unul dintre ele: Valeria Zugravu, din Bucureşti, era grav bolnavă. Medicii îi descoperiseră un fibrom uterin foarte mare şi femeia a luat calea spre mănăstirea de la Parepa, unde auzise că se întâmplă minuni. A băut apă vindecătoare şi s-a rugat la icoane. După două luni, ducându-se la medici pentru noi analize şi ecografii, a desoperit că fibromul dispăruse complet. Cum? Prin ce minune? Nimeni nu ştia. De bucurie şi spre mulţumire, Valeria a ajutat mănăstirea şi măicuţele. Împreună cu fiul şi soţul ei au pavat cu marmură albă toată podeaua bisericii.

„Nu te teme, Marie! Ai auzit de Dumnezeu?“

Maria s-a născut în 1923, pe 22 septembrie, în satul Parepa-Ruşani (judeţul Prahova). Când avea doar 12 ani, pe 29 august 1935, de Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, a avut loc minunea. Maria Petre povestea cum, în timp ce se juca cu alţi copii, i s-a făcut sete. Când cobora dealul, ca să se ducă să bea apă, a văzut pe „cerul senin un val de vată albă care alerga. Am vrut să ţip, să strig după ajutor, însă norul s-a apropiat iute şi m-a cuprins cu totul în el, în apropiere de lac. Am căzut în genunchi moartă de frică, tremurând şi scâncind, cred că am plâns de-a binelea!”. Atunci s-a înfăptuit minunea! În faţa copilei stătea un bărbat luminos, cu ochi albaştri şi barba albă. „Avea o faţă de-o blândeţe nemaivăzută”, scrie în memoriile ei Maria Petre. “Era cu totul şi cu totul îmbrăcat în albul acelui nor, înconjurat de îngeri şi de porumbei care zburau.” Apoi, un glas blând i-a vorbit fetiţei: „Nu te teme, Marie, Eu sunt Tatăl Ceresc şi te-am ales să spui oamenilor Cuvântul Meu. Ai auzit de Dumnezeu?“.

„Va veni peste voi prigoana comunistă”

În timp ce copila era speriată, plângea şi râdea în acelaşi timp, glasul i-a mai spus: „Veţi ridica o biserică ortodoxă creştină întru Slava Mea şi pentru pomenirea celor adormiţi. Dar această biserică nu se va face curând, căci va veni peste voi prigoana comunistă, şi abia după aceea, când va veni timpul libertăţii şi când toţi oamenii se vor întoarce la Mine cu inima curată”.

De atunci au început să vină oameni mulţi, care voiau să afle mai multe despre minunea care tocmai se întâmplase acolo. Erau curioşi să o cunoască pe copilă, să o audă vorbind. Dar, după cum “fecioara de la Parepa” mărturisea, minunea nu a însemnat doar aceste câteva zile, minunea a ţinut toată viaţa pentru ea, ca un dialog veşnic cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Salcia care prevesteşte moartea

Construcţia bisericii a început în 1946, pentru ca în 1948 să fie întreruptă de venirea comuniştilor. Tot atunci, autorităţile i-au interzis cu desăvârşire Mariei să mai vorbească despre Dumnezeu, să le povestească oamenilor despre minunea întâmplată la Parepa. Era persecutată şi ameninţată zilnic.

Lucrările pentru ridicarea bisericii au fost reluate după 1990. Din păcate, “fecioara din Parepa” nu a apucat să-şi vadă visul împlinit. Domnul a chemat-o la El pe 5 iunie 1996, când ea avea 73 de ani. A fost înmormântată chiar în noul lăcaş.

Sfârşitul Mariei a fost anunţat de mai multe semne. Unul dintre acestea a fost ruperea salciei, pe care cu mâna ei o plantase lângă troiţă. Cu trei zile înainte de moarte, copacul s-a frânt în două şi a căzut pe troiţa din lemn ridicată de Patriarhul Miron Cristea. Atunci Maria a zis: „Ăsta e semnul că voi muri!”. Şi aşa a fost!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639256-02-10

Mai multe imagini:
Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu
zoom
Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu
zoom
Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu
zoom

Maria Petre, femeia care a vorbit cu Dumnezeu
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image