2016-12-03 02:33

SPECIAL


''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall

 |  16:36
''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
Într-o vreme în careo ţară întreagă se tânguie amarnic din cauza crizei economice, a falimentelor şia restructurărilor masive, există o categorie socială liberă, pe care măsurilede austeritate luate de Guvernul Boc o lasă absolut rece. E vorba de oameniifără casă. Într-un limbaj mai tolerant ei sunt numiţi „persoane adulte fărăadăpost” (PAFA). Omul de rând le zice tăios şi sincer: „boschetari”.

Gard în gard cu Mall-ul Plaza România şi cu sediul unei televiziuniromâno-turceşti, lângă linia ferată industrială ce desparte cartierul Militaride Drumul Taberei, se află un mic orăşel, constituit ad-hoc de locuitorii ceimai sărmani ai Capitalei. În ciuda amenajărilor edilitare din zonă, parcuripentru copii, ronduri de flori, fântâni arteziene, prin care primăria de sectorse străduieşte să spoiască faţa cartierului, aici continuă să supravieţuiască opopulaţie aflată într-o stare primară de evoluţie, a cărei imagine nu prea facedeloc cinste unei capitale europene.

Cine are curajul săvină aici înseamnă că ori e inconştient, ori poliţist înarmat. Sar pe tine precumciorile, îţi pupă mâinile, maşina, pantofii şi te trag de buzunare: „Dă şi miepentru hasta mică!”, plânge o femeie tânără, cu o mogâldeaţă în braţe. Bebeluşuln-are mai mult de 2 luni, iar mă-sa zice că între cârpe a născut-o, acolo, „lacartoane”. La un moment dat, nu mai ştii care sunt ţigani şi care nu, pentru cătoţi sunt tuciurii şi au copiat unul de la celălalt „caracteristicile tehnice”necesare pentru supravieţuire: cerşit, furat, bătaie pe o ciozvârtă mai bunăsau pe o folie mai puţin ciuruită. Copiii de aici n-au văzut cerul vreodatăprin altceva, decât printr-o folie jegoasă din plastic, ciuruită pe alocuri. Laei n-a venit niciodată Moş Crăciun, iar iepuraşul i-a ocolit întotdeauna. Amărâţiidin casele de carton privesc, salivând cu jind, către Mall Plaza. E o lume devis la care nu vor ajunge niciodată. Copiii lor înghit în sec şi strâng lapiept păpuşi noroite, găsite de părinţii lor pe la lăzile de gunoi de lablocuri. Ei n-au pensii, nu primesc ajutoare sociale sau medicale. Singuriicare se luptă şi-i mai susţin sunt cei de la SAMU Social. Dar oamenii fără casăar trebui să arate că le pasă, că vor să se schimbe şi că vor să muncească. Nutoţi o fac. Preferă să primească de pomană şi să cerşească, zădărnicindeforturile celor care vor să le dea o mână de ajutor.

„Cândm-am dus acasă, nevastă-mea era cu altu`…”

„Oraşul” are rădăcinivechi, dacă e să ne luăm după nea Badea, care atunci când nu e beat mort, jurăpe ce-are el mai scump, că trăieşte aici din iunie ‘90, după ce a fost caftitde mineri la Universitate, până a uitat unde locuieşte. „Am avut o amnezie dinaia la creier, zice bătrânul. Luni de zile am trăit din cerşit şi am dormitlângă şina de tren. Nu ştiam nici cum mă cheamă şi de unde vin. Dup-aia, s-aumai strâns şi alţi amărâţi pe lângă mine. Am făcut un orăşel. La un moment dat,mi-am amintit unde stau, dar când m-am dus acasă, nevastă-mea era cu altu’,zicea că pleacă în Germania cu el, să se facă menajeră. Am bătut-o bine, amblestemat-o: prafu’ şi pulberea să se aleagă de ea!, mi-am luat câteva ţoale şiam plecat. Am aflat de la un vecin, care mi-a dat nişte pantaloni, într-o iarnă,că murise într-un accident de maşină. Prafu’ s-a ales de ea, aşa cum amblestemat-o eu!”

La barăci, oamenii factrocuri cu diferite obiecte de menaj şi bucătărie sau pături, se închiriazăchiar şi folii din plastic noilor veniţi. „Vrei o bucată bună de lemn pentrufoc? Bine, dar îmi dai o pătură, plus o folie de plastic, negăurită.” Doicartofi se dau în schimbul unui pumn de sare şi două linguriţe de zahăr, iardacă vrei o ceaşcă de cafea, făcută la pirostrii într-o tinichea ruginită, darîncă bună, o poţi cumpăra cu o jumătate de pâine. Puradeiii, veşnic flămânzi,scotocesc mereu prin coşurile de gunoi de la Mall şi, de cele mai multe ori,găsesc resturi de la KFC sau Mc Donald.

„Îmi place tare multsă mă machiez!”

Două mame tinerele, Georgianaşi Lorena, au fiecare câte un băieţel de grădiniţă şi şcoală: Robert şiAlexandru. Bărbaţii lor zac prin puşcării, evident, nevinovaţi. Aşa susţinfetele! Două familii incomplete, refuzate de societate, fără nici o speranţă înviaţă, patru oameni care trăiesc din... nimic şi care nu aşteaptă de la nimeni absolutnimic. „Am fugit d-acasă, pentru că ai mei nu m-au lăsat să mă mărit cu iubitu’meu, cu care l-am făcut pă Alex, explică Lorena, în timp ce se rimeleazăîntr-un ciob de oglindă. Aşa că am plecat. Am stat în zece barăci până acum. Copilu’ăsta n-a avut niciodată o casă ca lumea. E greu, da’ te obişnuieşti, că n-aiîncotro, nu te ajută nimeni, nimeni.” Lorena e slabă-moartă: oase care scârţâiecând se mişcă şi-un suflet vesel, inconştient. Când vorbeşte, ai impresia că-ipoţi vedea şi inima prin ţoale.

Fetele maiscot un ban strângând fier vechi sau muncind cu ziua, spală, mătură, „pă laparticulari”. La căderea serii, Lorena şi Georgiana se strecoară printrepubelele de gunoi din Militari, după o zdreanţă sau un coltuc de pâinemucegăită. Când găsesc e bine. Când nu, rabdă. Acum, de când cu criza asta nicigunoaiele nu mai sunt aşa bogate ca altădată! „N-avem nici un ban, nici unvenit. Io am fost la şcoală până-n clasa a III-a şi ştiu să scriu şi săsocotesc, zice Georgiana. Da’ unde să mă angajez? Unde? Ieri am scotocit pân’tomberoane d-am turbat. Nu mâncasem dă două zile, îmi venea să cad pă jos.Noroc cu o babă, a venit cu o strachină dă macaroane.” După ce ne relatează rapidtotul despre viaţa ei, Georgiana scoate de sub păturile împuţite o pungă deplastic, în care se ghicesc câteva rujuri, cutiuţe de farduri şi alte bazaconiifemeieşti: „Am găsit astea în gunoaie! Îmi place tare mult să mă machiez sau sămachiez pe cineva. În fiecare zi ne facem frumoase. Ce, dacă suntem amărâtetre’ să fim urâte şi neîngrijite?”

„Şobolaniine fură totu, ai dracu!”

Mai sussunt şi câteva Dacii vechi. Cei de aici susţin că vehiculele sunt dăruite deoamenii din cartier care au vrut să se descotorosească de ele. Unii fură curentelectric de la stâlp. Au şi televizoare, în faţa cărora amărâţii se strângserile, ca la cinema. Un film, un meci sau o emisiune, oricare, le maiîndulcesc amarul.

O femeie între douăvârste stă aplecată deasupra unei oale negre. Face o zeamă din resturi. „Cedracu’ să le dau să mânce?, întreabă ea, scărpinându-se cu lingura prin basma.Dinspre Mall vine, ca o pedeapsă, un miros puternic de copănele prăjite,cartofi şi alte minunăţii, să-nebuneşti de poftă, nu alta! Ana întinde rufe peo sârmă înnădită. Are ochii roşii şi mâinile umflate. Are gută. Zilele astea, eaşi copiii ei, s-au copt de cald în cartoanele lor. Îşi aprinde un chiştoc de ţigarăscuturat, găsit cine ştie pe unde. Alături, stau de vorbă, parcă, trei tingirijegoase, o lingură strâmbă ca viaţa, o butelie de aragaz, un pachet de sarefină şi doi cartofi. „Suntem obişnuiţi să mâncăm din gunoaie, zice Paul, unuldintre locatarii cartoanelor. Foamea ne obligă! Uneori, şobolanii haleşte totînaintea noastră şi rămânem fără mâncare. Ne fură totu’, ai dracu’! Noi, bărbaţiilucrăm la negru şi mai facem rost de bani, da’ femeili stă acasă. Poate s-oîndura bunu’ Dumnezeu şi ne-o da o viaţă mai uşoară, că tare ne mai chinuim!”

Masa egata. Ciorba dubioasă e turnată în farfurii ciobite, linse de câini şi spălatede ploaie. Paul e hămesit. Înainte de a mânca îşi face semnul crucii, de parcăar cânta la mandolină. Apoi întinde unghiile negre şi floşcăie un dumicat depâine în zeama ciudată. Înghite nemestecat, iar mărul lui Adam i se zbate. Terminărepede şi aruncă strachina care zăngăne. Plescăie mulţumit. Zici că a luat masala Capşa, aşa e de satisfăcut! Se scotoceşte prin buzunare după un crâmpei de ţigară:„Aaaa, acum după masă ce vine? O ţigară bună!, zice el, în timp ce savureazăfericit chiştocul găsit cine ştie pe unde.

Aici trăieşte o populaţie aflată într-o stare primară de evoluţie, carenu face deloc cinste unei capitale europene.

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

Maidanezii sunt singurii lor tovarăşi de încredere: iarna le ţin de cald,vara îi apără de şobolani şi de „intruşi”.

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

Georgiana şi Loreana două mame tinere care scotocesc prin tomberoane dupămâncare.

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

Copiii oamenilor fărăcasă înghit în sec şi strâng la piept păpuşi noroite, găsite de părinţii lor pela lăzile de gunoi.

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

Cel mai mic „locatar” al barăcilor are 2 luni.

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

Foto: Răzvan Mateescu


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639253-06-24

Mai multe imagini:
''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom
''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom
''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom

''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom
''Oraşul boschetarilor'' de lângă Mall
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image