2018-07-18 21:42


Pogorârea Duhului Sfânt: Rusaliile

 |  21:01
Pogorârea Duhului Sfânt: Rusaliile

Una dintre cele mai vechi şi însemnate sărbători creştine este Pogorârea Sfântului Duh sau ziua Cincizecimii, întrucât serbarea are loc la 50 de zile după Învierea Domnului. La noi este numită şi Duminica Rusaliilor, de la cuvântul rosa – trandafir -, pentru că ea cade în timpul înfloririi trandafirilor, iar romanii tocmai atunci serbau Rosalia. Acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreieşti şavuot.

Înainte de a se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor că după Înălţarea Sa la cer, aceştia să se întoarcă în Ierusalim şi să aştepte acolo până ce vor fi înveşmântaţi cu putere din cer. Aşadar, El le-a făgăduit ucenicilor că vor lua Duh Sfânt, despre care a vorbit în timpul vieţii Sale.

Făgăduinţa lui Hristos s-a împlinit la cincizeci de zile după Paşte şi la zece zile după Înălţarea Sa la ceruri. Atunci, Biserica prăznuieşte Cincizecimea, prin care este cinstită Sfânta Treime. Sărbătoarea aceasta a fost inclusă între cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii pentru că este ultima sărbătoare a sfintei iconomii. Întruparea lui Hristos a avut drept scop biruinţa asupra morţii şi venirea Preasfântului Duh în inimile oamenilor. De altfel se cunoaşte faptul că scopul vieţii bisericeşti şi duhovniceşti este de a ne face mădulare ale Trupului lui Hristos şi de a lua Duh Sfânt. Acestea două sunt indisolubil legate între ele.

Cincizecimea este ultima sărbătoare din cele care se referă la reînnoirea omului. Făgăduinţa şi Pogorârea Duhului Sfânt s-a făcut în zi de duminică. Din acest fapt înţelegem importanţa duminicii, pentru că cele mai mari evenimente împărăteşti au avut loc în această zi. După cum ne spune Sfântul Nicodim Aghioritul, în prima zi a săptămânii, adică duminica, a început Dumnezeu zidirea lumii, pentru că atunci a fost creată lumina. În zi de duminică a început reînnoirea creaţiei, prin Învierea lui Hristos şi tot în zi de duminică s-a desăvârşit reînnoirea creaţiei prin pogorârea Sfântului Duh. Crearea lumii s-a făcut de către Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, reînnoirea s-a făcut de către Fiul, prin bunăvoirea Tatălui şi participarea Duhului, iar desăvârşirea prin Duhul cel de viaţă dătător.

Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli „ca o suflare” de vânt, sub chipul limbilor „ca de foc” şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a avut lumea niciodată.

Împotriva vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei îndatinate, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată şi cea mai luminoasă învăţătură, Evanghelia dragostei şi a păcii şi să producă, prin cele mai simple mijloace, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă cunoscută în istoria lumii prin răspândirea creştinismului.

Rusaliile sunt şi rămân un mare semn de întrebare pentru toţi cărturarii lumii, o problema pentru toate minţile necredincioase şi o mare îmbărbătare pentru toţi predicatorii Sfintei Evanghelii.

Pentru prima oară în istoria lumii, S-a arătat cu putere, în public, Sfântul Duh, Duhul Adevărului, pe care lumea, prin simţurile, prin puterile şi prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu- L vede şi nu-L cunoaşte, pentru că nu ştie de unde vine şi unde merge, cum spune Însuşi Mântuitorul.

Rusaliile creştine şi iudaice

Cincizecimea creştină prin care sărbătorim pogorârea Duhului Sfânt, coincide cu Cincizecimea iudaică. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor şi i-a făcut pe aceştia mădulare ale Trupului lui Hristos înviat în ziua în care iudeii sărbătoreau cincizecimea. Pentru iudei, această sărbătoare era a doua ca importanţă după Paşte. Potrivit tradiţiei, prin ea se rememora primirea legii lui Dumnezeu de către Moise pe muntele Sinai. La 40 de zile de la prima sărbătorire a Paştelui, Moise a urcat pe muntele Sinai unde a primit Legea de la Dumnezeu. În paralel însă, cincizecimea iudaică era şi expresia recunoştinţei iudeilor pentru roadele pământului. Deoarece coincidea cu perioada strângerii recoltei, ea se numea şi sărbătoarea secerişului, iudeii aducând la templu prinosul lor de roade. Această referire iudaică arată preînchipuirea Cincizecimii din Noul Testament. Dacă în ziua iudaică, Moise a primit Legea Vechiului Testament, în ziua creştină, ucenicii au luat Duh Sfânt, adică Legea Sfântului Har.

Sărbătoarea Rusaliilor este sărbătoarea Sfintei Treimi, deoarece, prin Duhul Sfânt şi pogorârea acestuia, ne încredinţăm de faptul că Dumnezeu este treimic. Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, cât şi din învăţătura lui Hristos, oamenii au aflat că Dumnezeu este Întreit în Persoane. Astfel, Cincizecimea este sărbătoarea teologiei ortodoxe.

Dumnezeu şi lucrarea tainică  a lumii

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, oamenii lumii, bărbaţi, femei şi copii, atât de diferiţi ca neam şi ca stare socială, pot deveni o comuniune sfântă. Duhul Sfânt are în viaţa Bisericii un rol asemănător cu acela al sufletului în organizarea vieţii noastre omeneşti. După cum sufletul dă viaţă şi mişcare trupului nostru, tot aşa Duhul Sfânt dă viaţă şi mişcare, spre binele tuturor, mădularelor Bisericii, care suntem noi creştinii. Nenumărate şi nemăsurate sunt darurile, puterile şi influenţele Sfântului Duh asupra întregii lumi şi asupra fiecărui suflet în parte. Prin Taina Botezului noi ne înscriem în familia sfântă a fiilor lui Dumnezeu. Deşi prezent în viaţa noastră pretutindeni şi în orice vreme, Dumnezeu Duhul, nu se face simţit nouă decât dacă Îl vrem, dacă Îl chemăm, sau dacă Îl dorim. Este ştiut faptul că prin Botez şi Mirungere, taine primite de fiecare dintre noi la pruncie, dobândim simţul de orientare spre bine şi voinţa liberă spre împlinirea poruncilor puterii divine. Dacă ne împotrivim acestora, alegem răul şi astfel nu numai trupul are de suferit ci şi sufletul. Chemându-L în ajutor în vreme de necaz şi ispită, conlucrând cu El şi ostenindu-ne spre bine, vor încolţi şi vor creşte în noi roade precum: dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, înfrânarea, curăţia. Dar dacă în loc de bine, alegem răul, vom fi stăpâniţi de duhul acestuia, de pofte urâte, care ne amărăsc viaţa şi ne despart de Dumnezeu: necurăţia, desfrâul, înverşunarea, fermecătoriile, invidia, mânia, dezbinările. Toţi avem nevoie de Dumnezeu şi de Duhul lui, chiar dacă uneori, de-a lungul vieţii noastre, nu ne dăm seama de aceasta. Calea către această împărăţie este lungă, ea începe de aici, de pe pământ şi continuă sus, în ceruri; şi ca orice călătorie, nu este lipsită de surprize şi primejdii. Astăzi mai mult ca niciodată avem nevoie de înnoire şi luminare.

Obiceiuri de Rusalii

În această zi preotul împarte foi de nuc sau de tei, obicei moştenit de la iudei; ramurile acestea înseamnă reînnoirea credincioşilor, prin puterea Duhului Sfânt şi simbolizează limbile de foc, sub forma cărora Acesta S-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli. Tot în această zi preotul împreună cu credincioşii, stropeşte cu apă sfinţită semănăturile, iar credincioşii împodobesc mormintele cu flori şi frunze verzi. Rusaliile sunt cunoscute în popor sub diferite nume: iele, ursoaice, zâne, doamne, împărătesele văzduhului. Ele erau respectate dar nu îndrăgite deoarece aduceau boli. Pentru a apăra gospodăriile de acestea, oamenii arborează la porţi şi case ramuri de tei, plantă ce alungă duhurile rele. Leacurile folosite pentru cei atinşi de Rusalii, erau usturoiul, pelinul şi  jocul căluşarilor.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-05-28

Mai multe imagini:
Pogorârea Duhului Sfânt: Rusaliile
zoom
Pogorârea Duhului Sfânt: Rusaliile
zoom
Pogorârea Duhului Sfânt: Rusaliile
zoom


TAGURI: pogorare, duh, sfant, rusalii





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri









Apa Nova