2016-12-07 10:51

SPECIAL


Poștașul poet

 |  21:00
Poștașul poet

La Centrul de tranzit al Poştei Române din Calea Giuleşti, printre mii de plicuri şi colete ce urmează să fie expediate către destinatarii din toate colţurile ţării, poate fi întâlnit un personaj aparent obişnuit: Ion Gheorghe. Lucrează în această instituţie de peste trei decenii cu răspundere şi pricepere specifice breslei, sortează, cartează, pune ştampile, leagă pachete, cară colete, de colo până colo. Nimeni nu bănuieşte ce se ascunde în spatele chipului bonom al unui lucrător poştal. Omul este poet. Unul cunoscut și foarte apreciat.

„Prin mâinile mele trec mii de scrisori triste, vesele, de dragoste...”

La început, poștașul și-a căutat un pseudonim. Ion Gheorghe suna prea banal şi nemuzical. Aşa că şi-a zis „George Tei”, un nume parfumat de la teiul care îi mângâie ferestrele apartamentului său din Prelungirea Ghencea. Specialişti în filologie cu studii şi titluri universitare şi-au dat verdictul în privinţa harului literar al operatorului din Centrul de Tranzit Bucureşti: este unul dintre cei mai buni rondeliști în viaţă. „Poezia doarme în fiecare dintre noi, crede poştaşul. Trebuie numai să ştii cum şi când s-o descoperi şi s-o trezeşti. Eu lucrez de atâţia ani aici, dar nu sunt un robot. Un lucrător printre scrisori mai şi gândeşte, e sensibil, are idei...”

George a terminat o şcoală profesională de construcţii, a lucrat şi pe şantiere o perioadă, dar, în final, s-a angajat la Poştă. Era anul de graţie 1969. De atunci, prelucrează corespondenţa şi mărturiseşte că face totul cu dăruire, gândindu-se mereu la scrisori şi la destinatarii acestora. E convins că există o mare legătură între poezie şi poştă. „Meseria noastră e simbolică, noi trimitem şi aducem veşti prin ploaie, prin vânt, zăpadă sau arşiţă. Prin mâinile mele trec mii de scrisori triste, vesele, scrisori care dau veşti îngrozitoare ori de dragoste, parfumate. Îmi imaginez toate astea numai citind numele destinatarilor şi cercetând felul scrisului. Mă gândesc chiar şi la felul cum arată expeditorul.”

Un Tei apreciat de George Stanca, Valentin Uritescu și Eugen Cristea

Cu timpul, Tei s-a specializat în rondeluri. Iată ce scria George Stanca despre poet, într-o prefaţă la una dintre cărţile sale: „După o lectură coerentă a poemelor lui Tei, pe lângă parfumul romantic al florilor copacului onomastic, simţi că în urechi îţi sună melodii de Vivaldi şi Albinoni”. Chiar şi actorii de teatru, pe care i-a întâlnit la unele lansări de carte sau cu diferite ocazii, au fost impresionaţi de forţa versurilor lui George. Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Eusebiu Ştefănescu, Valentin Uritescu, Ilinca Tomoroveanu sau Silviu Stănculescu sunt doar câţiva dintre cei impresionaţi de rondelurile poştaşului.

Unii cred că e reîncarnarea lui Macedonski, marele rondelist. A scris mii până acum, jonglează cu rimele ca artistul de circ cu popicele. Rondel de noapte, rondel pentru o stea, rondel admirativ, rondel blestem, rondel negociat, mioritic, torturat, încarcerat sau nostalgic, rondelul braţelor deschise sau rondelul autoironic. Toate sunt strânse şi rânduite în volumul de versuri „Bolnav de Timp”, apărut la Editura Semne.

Versurile care mulțumesc...

De ce ar scrie un muncitor care lucrează la Poştă poezii? Totul a început prin 1983, într-un weekend când la un meci de fotbal cu vecinii din bloc, George a fost faultat rău de tot şi s-a ales cu o rotulă spartă. A zăcut în spital, frământându-se cum să se recompenseze faţă de medicul care i-a vegheat suferinţa. Atunci a simţit că îi vin în minte versuri frumoase, strofe întregi, poezii. „Ce să fie asta, Doamne!?”, s-a tot întrebat lucrătorul la Poştă cu suflet nobil de artist. Durerea la genunchi şi dorul de soţie i-au provocat o „hemoragie”... lirică. A scos repede un pix, o foaie de hârtie şi a notat fiecare gând poetic. În final, când s-a pus pe picioare a organizat o masă în cinstea ortopedului salvator. După ce s-au ospătat corespunzător, George s-a ridicat în picioare, sprijinindu-se fără probleme pe rotula nou-nouţă, şi a luat cuvântul, recitându-i medicului una dintre primele creaţii literare. Au urmat momente de adâncă şi vibrantă emoţie şi de atunci, poezia a intrat definitiv în viaţa pacientului. Soţia, însă, a fost prima care a primit în dar versuri de la el.

De atunci, Gheorghiţă scrie şi scrie și scrie. În 1984 a dat buzna la Cenaclul Camil Petrescu din Drumul Taberei cu 52 de poezii. Ani buni, el, omul dedicat trup şi suflet poştei şi plicurilor, s-a plimbat prin vreo 20 de cenacluri literare din Timişoara, Câmpulung-Muscel, Piteşti, unde a fost foarte apreciat de critică. Fiinţa cea mai apropiată sufletului lui e nepoțica Ana. Când are puţin timp liber, George îi citeşte poezii şi merg împreună în parcul de lângă bloc, născocind noi rondeluri.

Rondelul lucrătorilor de pe vagonul de poştă

- de George Tei -

Spre nord aleargă trenul. Zidim cărbuni

în sobă

O noapte risipită printre ninsori, colete-

Iar soba înroşită aproape pân-la plete

Arată ca un diavol cu vişinie robă

Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete,

Reture plicuri poartă stigmatul „se aprobă”

Spre nord aleargă trenul zidim cărbuni

în sobă

O noapte risipită printre ninsori, colete-


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639259-08-17

Mai multe imagini:
Poștașul poet
zoom
Poștașul poet
zoom
Poștașul poet
zoom




Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

GEORGE TEI
19 Sep 2011

... şi Ilinca Tomoroveanu, Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Dan Tudor, Alexandru Pop (văru Săndel), Fănul Neagu, Nicolae Breban, Petre Ghelmez, Radu Cârneci, etc...
DELETED
20 Sep 2011

Am uitat să-ţi spun că sunt pensionar de anul trecut, 1 septembrie...

Adauga un comentariu

Random image