2016-12-07 12:51

SPECIAL


Preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Ţigănaş: “Ateneul Român este o arhitectură proastă şi Autogara Basarab, una bună, după legile din România”

 |  17:01
Preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Ţigănaş: “Ateneul Român este o arhitectură proastă şi Autogara Basarab, una bună, după legile din România”

PreşedinteleOrdinului Arhitecţilor din România (OAR), Şerban Ţigănaş, susţine că aprezentat Guvernului o Strategie pentru Arhitectură ce ar trebui aplicată înRomânia. Până în prezent, Executivul nu a organizat nici o dezbatere publică peaceastă temă. Preşedintele OAR consideră că starea arhitecturii, în România, este deplorabilă.

-Care este, în opiniadumneavoastră, starea actuală a arhitecturii, în România?

Stareaarhitecturii în România este absolut nesatisfăcătoare, din punctulnostru de vedere, şi constatăm că şi din punctul de vedere al societăţii româneşti.Mă refer la toate formele de organizare a societăţii, indiferent dacă vorbim desprediverse organizaţii nonguvernamentale, care îşi asumă diverse teme de calitatea vieţii, de mediul construit, de mediul natural, de dezvoltare durabilă, de protecţia patrimoniului. Mă refer şi lamedia, care discută tot mai critic despre dezvolatarea oraşelor, la cetăţean,la individ, care discută şi dă din ce în ce mai multe semnale perceptibile denemulţumire faţă de modul în care se dezvoltă ţara şi faţă de felul în care sejoacă interesele individuale, de grup şi comunitare, la statul român carerecunoaşte şi afirmă că sunt necesare modificări substanţiale în legislaţie, înmodul de aplicare a legislaţiei, în administraţie. Toate formele de organizareale societăţii transmit public că dezvoltarea României, în toată aceastăperioadă, stă sub semnul incertitudinii, sau chiar a eşecului. Toţi îşi punîntrebări de genul “ce e de făcut?”.

-Care sunt factorii care au determinat această situaţie?

Fiecare este responsabil pentru acest eşec. În nici uncaz nu putem încărca un singur reprezentant al societăţii cu acest eşec. Dinpunctul meu de vedere, şi nu numai, este un proces de trecere de la o formă desocietate, pe care am avut-o, la un alt tip de societate care nu a avut unproiect. Tranziţia a fost extrem de dificilă şi plină de nereuşite. Principalavină aş pune-o pe situaţia culturii româneşti. În absenţa unei culturi amediului construit, a mediului organizat, nu poţi avea nici o comunitatecare-şi vede reperele, care respinge sau acceptă o anumită calitate aarhitecturii, care comandă această calitate. În opinia mea, anii ’90 şi anii 2000 au reprezentat o perioadă de incultură în România, îndomeniul arhitecturii, la nivel general. Cât timp cultura arhitecturală şi ceagenerală nu sunt livrate, nu putem avea eficienţă. Nu trebuie informaţii doarpentru cei care lucrează în domeniul arhitecturii sau din administraţie.Fiecare individ care îşi ridică o casă, sau fiecare firmă, nu are cum să cearăcalitate pentru că nu cunoaşte această calitate.

O altă problemă este aceea că nu am adoptat încă ostrategie pentru arhitectură. Ordinul Arhitecţilor a elaborat un astfel dedocument, în acest an, pe care l-am prezentat Guvernului. Cele mai multe ţărieuropene au o politică pentru arhitectură asumată de stat. Încă nu s-aîntâmplat ce ne dorim, dar nu pot să spun că am fost refuzaţi. Teoretic, dacăfaci o astfel de propunere unui guvern şi ţi-o refuză, acesta se sinucide înochii profesiei şi în ochii societăţii. Ni s-a spus că se doreşte acestproiect, dar că au şi ei puncte de vedere şi că nu se pune problema să fieasumată în această formă. Pentru mine, este un răspuns fair-play. Dar faptul căa trecut jumătate de an şi nu am reuşit să progresăm este un semnal că maitrebuie ceva.

-A existat o dezbatere pe această temă cu reprezentanţii Executivului?

Nu, dar ne-o dorim şi trebuie să spun că şi-au dorit-o şiei.

-Vorbeaţi de importanţa educaţiei în domeniul arhitecturii. Consideraţi căs-ar impune introducerea unei materii şcolare care să acopere aceste subiecte?

Nu este nevoie de arhitectură ca materie în şcoli, ci deintroducerea culturii generale legată de arhitectură. În pachetul de culturăgenerală pe care statul îl oferă copiilor, probabil că ar trebui să fie cuprinsenu numai elemente de geografie, istorie, economie, ci şi de arhitectură. Lipsacunoştinţelor din domeniul arhitecturii am constat-o la studenţii care îşi alegacest domeniu. Sunt tineri care intră pe porţile facultăţii şi nu ştiu cumfuncţionează societatea, pentru că nu au învăţat la şcoală. În ţăriledezvoltate există astfel de programe educaţionale.

-Aţi încercat să aveţi o discuţie cu Ministerul Educaţiei, în care săprezentaţi aceste probleme?

Noi am încercat să vorbim cu toată lumea. Din păcate, cuMinisterul Educaţiei nu am reuşit să avem o discuţie care să conducă la unpunct de vedere comun, dar nu exclud ca acest lucru să se întâmple. Nu cred căsuntem în situaţia de a depune armele. Deocamdată, avem o problemă maistridentă cu Ministerul Educaţiei. Ordinul Arhitecţilor este nemulţumit căeducaţia de arhitectură, de această dată, şi nu cea de cultură generală, estelipsită de strategie. În acest moment se produc, din cauza crizei cifrelor deşcolarizare la studenţi şi a autonomiei universităţilor, promoţii cu numere,cantitate absolut necorelată cu cerinţele profesiei şi cu filtrarea calităţii.În România, s-a trecut de la anii ’80, începutul anilor ’90, de la promoţii de 50-60 de arhitecţi pe an, în ţară, la 700-800, încondiţiile în care populaţia scade. Este adevărat că trebuia umplut un gol, darritmul acesta de producţie alarmant, mai ales în cazul unei profesiivocaţionale, dă rateuri. Seamănă cu şcolarizarea de la seral, dintr-o anumităperioadă, când anumite persoane aveau nevoie de o diplomă.

-Reuşim să exportăm arhitecţi?

Nu. Exportul de arhitectură este aproape zero. Arhitecţiiromâni abia reuşesc să-şi găsească suficiente proiecte aici. La nivelul anului2008, arhitectţii austrieci aveau un procent al exportului de 30%, iar în cazulbritanicilor, procentul este de 60%. Arhitectul român este cel mai prost plătitdin Europa, potrivit sondajelor. În România, nu se dau doi bani pe arhitectură.Atât oferă societatea românească, inclusiv administraţiile locale, pe calitateadin arhitectură.

-Ce poate face OAR pentru a stopa ridicarea unei clădiri care stricăaspectul unei zone?

Pe termen scurt, putem exprima punctul de vedere, acolounde situaţia este evidentă. OAR poate să ofere competenţe celor care solicităacest lucru. Cineva trebuie să dorească stoparea construcţiilor, altfel vorbimsinguri. Muşchii noştri nu sunt suficient de puternici încât să contrazicemsocietatea, investitorul, opinia publică, administraţia locală, regională saunaţională. Pe termen mediu, noi ne dorim să apară filtre de calitate aarhitecturii. Legislaţia românească nu spune că arhitectura trebuie să fie decalitate şi nu specifică elementele care determină calitatea. Legile româneştivorbesc despre construcţii, şi nu despre arhitectură sau urbanism.Construcţiile, în România, nu trebuie să ne cadă în cap la cutremur, trebuie săpoţi să fugi în caz de incendiu, să existe suficient polistiren pe faţadă încâtsă se învârtă contorul cât mai puţin şi alte asemenea. Aceasta nu estecalitate. Acestea sunt cerinţe minimale. Mă uit la Ateneul Român şi spun că nuse comportă bine în caz de incendiu, deci nu este o arhitectură valoroasă. Înschimb, mă uit la staţia de spălare a vagoanelor de la Basarab Nord şi spun:uite o arhitectură valoroasă, pentru că, în caz de cutremur, se comportăexcelent şi, în caz de incendiu, nu ai nici o problemă cu ea. Încercăm să-iconvingem pe guvernanţi şi pe cei din Legislativ că arhitectura înseamnăcalitatea vieţii şi că trebuie impusă o strategie pentru acest domeniu.Întreaga societate se raportează la lege. Respectarea legii nu înseamnă că obţiicalitate, ci doar legalitate.

-Sunt sfaturile dumneavoastră luate în seamă de autorităţile locale?

Ne înţelegem foarte diferit cu administraţiile locale.Există mai multe Românii. Există administraţii care au învăţat să mizeze pearhitecţi. La Cluj, comisia de urbanism este formată numai din arhitecţi. LaBucureşti, acest lucru nu se întâmplă.

-Cum colaboraţi cu Primăria Capitalei?

În Bucureşti, şedinţele nu sunt publice. Dar există şilucruri pozitive la Primăria Capitalei. A existat o comisie de urbanism careera constituită exclusiv din arhitecţi. Era un început, dar nu era suficientpentru ca lucrurile să meargă bine. Lucrurile se întâmplă rezonabil în oraşemai mici cum ar fi Baia Mare, Miercurea Ciuc, sub anumite aspecte, în Sibiu,poate Timişoara. Exemplele pot continua, poate în anumite momente, şi în AlbaIulia administraţia acordă atenţie arhitecturii. În Constanţa, lucrurile nu sedesfăşoară, în nici un caz, aşa cum este firesc. Acest lucru pot să-l afirmfoarte clar. Meritul pentru care un oraş este frumos şi apreciat nu este în niciun caz al omului timpului. Meritul că Sibiul este un oraş frumos nu este alprimarului Klaus Johannis. El are meritul că a pus în valoare Sibiul. Meritulcă Braşovul este un oraş minunat nu este al primarului George Scripcaru. Înschimb, acolo unde oraşele sunt complet dezordonate, vinovate suntadministraţiile locale. Bucureştiul este un caz special, care nu poate ficomparat cu alte oraşe din România sau din lume. Bucureştiul a fost surprins în1989 cu o stare care nu se poate compara cu ceea ce s-a întâmplat în alte oraşedin lume. Acesta este motivul pentru care aici găsim foarte multe structuriabandonate şi mult mai multe locuinţe abandonate ca oriunde în lume. Dacă oadministraţie locală ar dori să facă lucruri bune, are această posibilitate,dar nu o face.

-Aţi reuşit să stopaţi proiectul unei clădiri care strica aspectul local,prin demersurile dumneavoastră?

În decursul istoriei Ordinului Arhitecţilor, au existatîn mod cert astfel de situaţii. Au existat procese pe care le-am intentat.Actualmente, ne preocupă chestiunea Roşia Montană. Este unul dintre proiectelepe care eu îl numesc examenul de maturitate al României. Noi, arhitecţii, nucomentăm această situaţie din punct de vedere ecologic. Există alţi specialiştipentru acest domeniu. Noi comentăm din punctul de vedere al valorii de patrimoniuşi al peisajului cultural, unic în lume. Sunt lucruri care nu au preţ. Cât arcosta să demolăm Colloseumul din Roma?

-Poate influenţa OAR beneficiarii de lucrări în privinţa importanţeiarhitecturii unui proiect ?

Noi nu ne permitem din punct de vedere economic să avem ointerfaţă cu publicul şi să prestăm servicii către populaţie. Aceasta estemisiunea fiecărui arhitect în parte. Arhitectul trebuie să convingăbeneficiarul.

-Sunt arhitecţi care renunţă la calitate pentru avantaje financiare?

Da. Mai grav este că, deşi legea îi obligă, arhitecţii nuse implică în toate proiectele de construcţii. Există foarte multe caseridicate fără arhitect. La cererea clientului, arhitectul nu este prezent, darcu toate acestea semnează proiectul, “legat la ochi”.

-Revenind la Capitală, este Bucureştiul atât de oribil cum i s-a creatimaginea?

Eu cred că, în primul rând, este în suferinţă confortulurban, felul în care se poate trăi în Bucureşti şi nu atât de mult aspectuloraşului. Mobilitatea este perfect criticabilă, dar şi rezolvabilă. O altăproblemă este întreţinerea patrimoniului. Mi se pare anormal să catalogheziBucureştiul ca un oraş oribil, constituit din case minunate. Bucureştiul are oorganizare gândită cu mult timp în urmă şi foarte bine gândită. Este un sistemmodern şi în continuare se poate construi pe această structură. Bucureştiul nueste nici pe departe un oraş ilogic. Are un sistem de bulevarde, un sistem deinele care poate fi dezvoltat în continuare foarte bine. Sunt însă nişteprobleme de detaliu care nu sunt rezolvate şi care ţin de comportament urban şiaici aş dori să menţionez că Bucureştiul a căzut pradă automobilului.

-Aţi vedea un Bucureşti cu o autostradă suspendată?

Este greu de spus dacă aceasta este modalitatea de arezolva problemele de trafic. Sunt probleme de infrastructură care nu pot firezolvate decât de către specialişti. Traficul se proiectează în sistemeinformatice care dau foarte clar tendinţele actuale, fluxurile... Apoi, veziunde poţi să faci ceva. Este o problemă complexă. Nici un arhitect, nici unpolitician şi nici un primar nu pot spune cu nonşalanţă că au găsit soluţia.Din păcate, unitatea de măsură pentru proiectele din România este mandatul.Trebuie să livrez ceva în intervalul în care sunt la cârmă, ca să pot fi alesdata viitoare. Este un sport care nu are culoare politică. Toate partidele audemonstrat aceeaşi mentalitate.

-Cum vedeţi reabilitarea Centrului Istoric al Capitalei?

Se discută mult prea mult de o arie care, la dimensiuneaBucureştiului, trebuia de mult pusă la punct. Mă mir că sunt oraşe care aurezolvat sau se ocupă în prezent de acest aspect cu mijloace financiare multmai reduse. Este evident că a ţine Centrul Vechi la stadiul actual este păgubospentru toţi proprietarii. Constat, ca pieton, că am prea mult de aşteptat şicasele de pe Centrul Istoric se ruinează.

-Ce mesaj daţi oamenilor care îşi arată nemulţumirea faţă de starea actualăa arhitecturii?

În primul rând, le recomand oamenilor să nu rămânăindiferenţi. În Polonia, orice autorizaţie de construcţie este supusădezbaterii publice. Orice persoană poate să spună că este deranjată de aspectulueni clădiri şi să argumenteze. Chiar dacă nu avem şi noi o astfel de legislaţie,oamenii îşi pot exprima nemulţumirea. Pe cei care au de gând să-şi ridice ocasă îi rog să ţină cont de sfaturile arhitecţilor.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638949-01-17



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SILE
18 Noi 2010

Ceea ce dovedeste daca mai era nevoie ca in loc de un edificiu legislativ clar si coerent, noi avem un cotet legisislativ care ne creaza probleme pina si in domeniul arhitecturii.Propun d-lui arhitect sa formuleze(singur sau in grup) o astfel de legislatie in domeniu si s-o supuna atentiei publice.Doar suntem in epoca internetului. O zi buna!
ANDRADA
21 Noi 2010

D-l arhitect vine de la cluj si colegii de la capitala nu i-au spus multe,vad; de ani buni sedintele de la primaria capitalei sant sustinute prin rotatie de arhitectii de la facultate si cred ca sant destul de capabili in a-si motiva aprobarile ; legislatia exista dar nu se respecta pentru ca in provincie nu exista arhitecti la primarii si la consiliile judetene; v-as sugera un control si asa se va indrepta perceptia fata de meseria de arhitect si se va aplica legislatia ignorata
ALEXGHE
23 Ian 2011

Este foarte corect ce a spus domnul arhitect dar totodata demostreaza pentru a mia oara ca arhitectii se vor a fi omnivalenti. O comisie de urbanism formata numai din arhitecti nu este un ideal, este o prostie. Arhitectii nu sunt si urbanisti, si peisagisti, si designeri, sunt doar arhitecti pentru restul exista alti oameni cu alte viziuni. O comisie de urbanism trebuie sa aiba in componenta specialisti urbanisti, peisagisti, sociologi si nu in ultimul rand arhitecti.Impreuna lucreaza!

Adauga un comentariu

Random image