2016-12-09 13:37

SPECIAL


Radu Gologan: „Vrem să-i atragem pe tineri în antrenamentul gândirii logice”

 |  21:00
Radu Gologan: „Vrem să-i atragem pe tineri în antrenamentul gândirii logice”

Când rosteşti cuvinte precum matematică, mari olimpici ai României sau creiere care sunt cu adevărat un fenomen, este imposibil să nu îţi apară instant în faţa ochilor numele profesorului Radu Gologan. Aşa cum păstoreşte cu atâta asiduitate Societatea de Ştiinţe Matematice de la noi, la fel o face şi cu elevii pe care şi i-a luat în grijă, prin a căror rezultate excepţionale la olimpiadele internaţionale de matematică doboară an de an recorduri absolute ȋn materie.

Cum vede un matematician România anului 2011?

Devine din ce în ce mai complicată, dar în acelaşi timp mai interesantă.

De ce spuneţi că e complicată şi interesantă?

Nu este neapărat legat de ceva nou în ceea ce se petrece în România şi pe plan mondial. Cred că percepţia noastră a devenit mult mai lentă la ceea ce se întâmplă în lume şi în România, evident. Acum 20 de ani eram nişte inconştienţi care credeam că democraţia şi noul sunt lucruri extrem de simple şi că totul va merge luciu din moment ce am dat peste o dictatură şi peste un regim construite pe nişte baze nerealiste. Însă se pare că nu e aşa. În fiecare an descoperim ceva nou, pe care nu l-am ştiut, şi descoperim, de fapt, că lumea, viaţa, societatea, „the world” sunt  mult mai complicate decât învăţăm. Eu zic că 2011 ne-a arătat că suntem într-un sistem mai complicat decât ştiam. Şi în acelaşi timp mai interesant. Poate că e şi ca urmare a acestei crize financiare, care după părerea mea nu e atât de gravă şi de complicată. Cred că cei care încearcă să o rezolve nu au înţeles-o foarte bine.

Viitorul arată bine

Dar peste 2-3-5 ani cum credeţi că va fi România?

Poate că sunt puţin subiectiv, pentru că eu personal nu duc o viaţă grea, să trăiesc de pe o zi pe alta, cum face o familie amărâtă cu doi copii. Descopăr în fiecare an că în România sunt multe domenii în care s-a progresat. Părerea mea este că această criză va mai bulversa întreaga lume, deci, implicit, şi pe noi. În orice caz, dacă nu se întâmplă cataclisme, şi mă refer la cataclisme financiare, istorice ori dacă mai apare cine ştie ce nebun în lume, România va intra pe un făgaş din ce în ce mai normal, pentru mine este evident. Cu siguranţă România va progresa fiindcă este o ţară care are o geografie interesantă, o istorie interesantă şi are nişte oameni care pot face faţă unei situaţii normale.

Ce se întâmplă în prezent cu marile valori ale matematicii?

Chiar şi în România şi la Institutul de matematică al Academiei, dar şi în alte universităţi de matematică din ţară lucrează, cercetează sau îşi fac norma didactică matematicieni străluciţi. Rezultatele matematicienilor români care lucrează şi trăiesc în România sunt net peste toate celelalte care au fost realizate de-a lungul istoriei. Sigur că rezultatele au fost posibile şi datorită acelor mari matematicieni români care lucrează în mari centre din lume. Există o colaborare extrem de bună cu matematicienii din diaspora. Problema care ar putea crea nişte dezechilibre la un moment dat este că matematica în şcoală nu mai este privită şi asimilată aşa cum a fost prin tradiţia ei în România. Aceasta nu datorită, neaparat, problemelor pe care le are şcoala românească, ci datorită unei noi percepţii a tinerei generaţii faţă de ştiinţe şi matematică. Modului ei de a gândi, de a obţine informaţii din exterior. Nu se mai simt atraşi, gândesc pragmatic, dar şi logica lor este puţin diferită şi are o vină şi şcoala care nu a reuşit să se adapteze la modul lor de gândire. Cu noua curiculă de matematică încercăm să găsim modalităţi de a-i atrage pe tineri spre matematica ca studiu, ca antrenament al gândirii logice. Indiferent la ce nivel va fi şcoala, ea va produce măcar 100 de tineri excepţionali care pot face faţă oricând în mari universităţi şi pot deveni oameni de prestigiu. Dintre aceştia, peste 60-70% rămân în afară şi nu se mai întorc, iar sistemul american ştie să îşi aleagă excelenţa. Asta datorită unei tradiţii din familie şi a unei gene bune. Am ajuns la concluzia că, în zona aceasta a Europei, care mare parte este ocupată de România, există o genă bună pe zona de gândire logică matematică. Probail că este explicată istoric. Ca să vă dau un exemplu, majoritatea celor mai bune rezultate la olimpiadele internaţionale sunt obţinute de copii din Moldova. Un coeficient de peste 50% din totalul de excelenţă.

Sistemul avansat de învăţământ

Şi la câţi li se pierde urma?

Cam la 10% dintre ei le pierzi urma. Restul rămân legaţi de patrie.

Ştiţi cât ajunge să câştige un astfel de creier superdotat?

Oriunde s-ar duce, destul de puţin. Matematica de cercetare se plăteşte puţin în comparaţie cu medicina sau biologia de cercetare. Un doctorant de excepţie la universităţi americane de renume câştigă în jur de 60.000 de dolari/an. La sfârşitul carierei ar putea ajunge la peste 100.000 de dolari/an. În timp ce un medic, angajat pe post de asisstant, tot în SUA, depăşeşte de la început 100.000 de dolari/an şi poate ajunge la 3-400.000 de dolari/an.

Această diferenţă este la fel de mare între România şi SUA?

Nu, nu este aşa de mare. La noi un profesor de matematică, de fizică, de chimie sau de biologie câştigă cam toţi la fel. Acolo e vorba de comparaţia cu mediul privat, dar mai sunt şi programele naţionale de biologie, de medicamente unde, ca să îi aduci în universitate, trebui să îi plăteşti la fel ca la privat. Cele mai bune universităţi din lume duc lipsă de studenţi buni. Această zicală că învăţământul românesc nu mai produce nimic e o chestie cu două tăişuri. Undeva este o problemă, iar problema este jos de tot.

Şcoli există. Materie cenuşie nu!

Ce lipseşte României din punct de vedere educaţional?

Acea parte de 50% din populaţia şcolară este sub nivelul minim necesar de pregătire. Asta e o problemă. Ce-i lipseşte? Bună întrebare! România nu a avut niciodată un plan ca să rezolve problema asta. De la Spiru Haret nu s-a mai făcut nimic. Tot timpul a fost propagandă: facem şcoli, facem orice, dar nu se face şcoală. Şi uitaţi ce iese! Căutaţi un instalator tânăr sau un tâmplar. Nu există! Tot cei bătrâni care au învăţat meserie adevarată. Şi acest lucru se întâmplă pentru că şcoala nu a produs. Şcoala comunistă e de vină, de fapt. De acolo pleacă totul. Acea reformă făcută în 1977 când toate liceele s-au transformat brusc în licee industriale chiar şi cele teoretice, umplute de maiştri care nu erau nici pedagogi, nici ingineri, nici dascăli, după care, imediat după revoluţie, s-a dat iarăşi totul peste cap. Formal au rămas acele şcoli, dar nu se mai face meserie, nu se mai face şcoală. Dacă veţi merge în toate şcolile de la ţară veţi observa că la ora 12.00 nu e nimeni în şcoală. Te întrebi dacă a fost cineva pe parcursul zilei respective în şcoală. Rezultatele la bacalaureat arată că nu se face şcoală. Ca să iei un saşe la matematică la bacalaureat trebuie doar atât: să ştii tabla înmulţirii şi pe parcursul a doi ani să fii puţin atent în clasă. Ce vedem noi la Bucureşti, ce vedem la Timişoara, la Iaşi, sunt lucrurile bune. Dacă se duce cineva pe acel segment de 40% de lângă aceste oraşe, acolo unde există o populaţie şcolară mare, acolo e buba mare. În clasa a VIII-a ar trebui să ştie măcar să înmulţească. Pe mine mă miră cum mulţi din comunităţile de romi ajung oameni de afaceri şi gândesc relativ bine. Înseamnă că datul lor biologic permitea să aibă o şcolarizare normală. Tradiţia lor idioată de a nu merge la şcoală şi factorii de răspundere care nu au ştiut să-i atragă pe aceştia cumva.

Ce vă macină cel mai tare în momentul de faţă?

Cel mai tare faptul că nu se mai produc intelectuali din mediul rural. Să pleci de la coada vacii şi să ajungi, de pildă, primar al Braşovului. Se întâmpla asta pentru că în perioada interbelică, dar şi înainte de 1848, existau persoane bogate, proprietari de domenii care finanţau studiile tinerilor. Comuniştii au ştiut şi ei şi o mare parte dintre intelectualitatea română de astăzi sunt persoane provenite din mediul rural şi muncitoresc. După revoluţie nu s-a mai făcut nimic. Foarte rar găseşti câte un copil care vine de la ţarăsă devină cineva. În rest, sunt copii cu câteva clase făcute, foarte inteligenţi, dar nu au posibilitatea de a merge mai departe. Intelectualitatea îmbătrâneşte, tot mai mulţi copii devin copii de bani gata, care merg la universităţi unde se plăteşte, nu se învaţă, după care, cu pile, ajung funcţionari în Guvern sau ajung în bănci şi ei sunt cei care conduc sistemul. Sistemul financiar american a căzut, după părerea mea, din cauza unei clase de tineri insuficient pregătite. A acelor milioane de oameni care lucrau în sistemul financiar şi bancar, cu sisteme şi schiţe, care nu ştiau ce e ăla un cash flow, dar ştiau să butoneze pe calculator. În momentul în care a izbucnit criza şi a fost nevoie de întregul sistem, toţi au clacat. Şi au început să rezolve problema crizei pe calculator pe sistemul piramidal, tip Caritas. Acesta a fost începutul crizei financiare. Din nepricepere! În 1929 a fost exact acelaşi lucru. Acum au realizat că acesta a fost motivul şi încep să le rezolve. La noi Guvernul nu realizează că acei funcţionari pe care i-a angajat în ultimii ani, foarte mulţi tineri, care nu au performanţă intelectuală, deci nu sunt şcoliţi pe bune, în larga lor majoritate, sunt băgaţi pe pile sau prin apartenenţă politică. Şi devin experţi!

Asta cum se numeşte?

Prostie guvernamentală! Prostie în a conduce o ţară. Foarte multe dintre lucrurile şi lucrările greşite (legi, regulamente etc.) care sunt gândite, se întâmplă din prostie. Şi e prostia unor oameni care ar fi trebui să facă o treabă bună.

Ce lucruri frumoase se petrec în România acum?

Câteva sute de mii de oameni minunaţi, câteva figuri interesante care mai împrospătează cultura, copii care, plecaţi fiind, fac un lobby pozitiv României, cele câteva vorbe bune şi impresii pe care le mai auzi despre România dinspre alte părţi, gen Prinţul Charles sau Angela Merkel. Asta e o dovadă că s-a şi schimbat ceva aici. În acest moment văd o României politizată, dar tot din prostie. Mai mult decât în alte părţi, fiindcă e un fel de sistem de genul “ba pe a mătii”. Acest lucru se întâmplă din cauza materialului prost care există şi aşa va şi rămâne. Poate se va îmbunătăţi puţin, dar nu semnificativ. Tinerii valoroşi nu vor să acceseze politica. Şi nicăieri nu o fac. Politica e, oarecum, un fel de pleavă. Însă dincolo, această pleavă este într-un fel profesionistă şi devine o meserie. La noi nu este o meserie. Este un fel de şmecherie combinată cu interese, combinată cu o istorie în spate. Uitaţi-vă şi în Parlament! 20% dintre ei sunt oameni care provin din bişniţa veche. Nu au nici o legătură cu politica. Alţii sunt intelectuali scăpătaţi, care nu puteau să facă altceva. Mai sunt însă şi oameni de valoare, iar aceia sunt cei care spun că dacă pleacă din Parlament au meseria lor. Majoritatea dacă pleacă din Parlament ce meserie au? Am şi un exemplu: Funeriu a vrut să facă ceva şi vrea să facă în continuare. E clar că acest om nu s-a dus acolo să facă avere şi să îşi bată joc. A plecat pe o idee foarte clară de la bun început. Eu cred că multe dintre lucrurile pe care îşi doreşte să le facă nu le poate face, fiindcă sistemul politic îl îngrădeşte. Deşi eu cred că a înţeles că poate să facă foarte mult.

Dorinţa supremă: oamenii providenţiali

Ce se poate face ca să ne fie mai bine tuturor?

Părerea mea este că în ultimii 2-3 ani de criză au fost provocaţi şi de o greşeală masivă de guvernare a României. A fost o prostie a unui sistem de funcţionari preluat, care, în ultimul moment al lui 2008, a aruncat cu banii în prostie fără să ia în seamă raporatele şi graficele internaţionale. Prostie şi lipsă de pregătire! Totuşi, România s-a descurcat bine. Părerea mea este că Banca Naţională a României a salvat ţaraîn ultimii doi ani de zile şi o spun fără a avea vreo pasiune politică.

Ce vă doriţi să vedeţi în România?

Dacă m-aţi fi întrebat acum 25 de ani vă spuneam că niciodată n-aş fi visat să vorbesc şi să gândesc liber. După aceea am crezut că România va arăta lapte şi miere. Dar iată că acum lucrurile sunt destul de complicate. Aştept să apară, până la sfârşitul zilelor mele, nişte oameni providenţiali precum Spiru Haret. Asta îmi doresc de la România!

CV

•Profesor doctor la Universitatea Politehnica - Facultatea automatică şi calculatoare

•Cercetător principal I la Institutul de Matematică al Academiei Române

•Coordonatorul olimpiadelor de matematică şi „leader” la olimpiadele internaţionale începând cu 2002

•Preşedinte al Institutului de Matematică


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639550-11-06

TAGURI: radu gologan, tineri, antrenamentul gandirii



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Ministrul Muncii anunță programul ”Prima cameră” Tinerii care provin din sistemul instituționalizat ar putea beneficia, începând de anul viitor,... 21 Noi 2016 | (0)
Fostul vicepreședinte al CJ Prahova, condamnat la închisoare Fostul vicepresedinte al Consiliului Judetean Prahova, Radu Ionescu, a fost condamnat, luni, la... 28 Noi 2016 | (0)