2016-12-09 21:28

SPECIAL


Scriitorii celebri şi câinii...

 |  21:00
Scriitorii celebri şi câinii...

De-a lungul timpului, câinele, cel mai bun prieten al omului din lumea necuvântătoarelor, a fost eternizat în operele unor scriitori şi poeţi celebri. Popoarele străvechi aveau credinţe şi obiceiuri de nestrămutat faţă de rolul câinelui în viaţa şi chiar după moartea stăpânului.

Colţ Alb, Patrocle şi Lupu...

Tradiţia spune că în drumul omului către Lumea de apoi există o punte care se îngustează tot mai mult, până devine de lăţimea unei lame de cuţit, astfel că nu ajung în Rai decât puţini oameni. Pe acest parcurs există o zonă dificilă, în care apare o mâţă, ce se străduieşte să cutremure puntea, astfel încât omul să cadă în Iad. Atunci apare un câine, care latră la ea şi încearcă să o izgonească. Deci el e prietenul adevărat al omului...

Cine nu îşi aduce aminte cu drag de lecturile copilăriei, de viteazul „Colţ Alb” al lui Jack London, de blândul Patrocle, prietenul Lizucăi din „Dumbrava minunată”, scrisă de Sadoveanu sau de Lupu, câinele credincios al lui Nichifor Lipan din „Baltagul”, care nu-şi părăseşte stăpânul după moarte şi, astfel, cel dus este găsit de nevasta sa, Vitoria, şi de fiul lor, Gheorghiţă? Până la urmă, chiar câinele îl dă în vileag pe criminal, care recunoaşte că a ucis. Atunci autorul scrie: „Se năpusti la beregată, mestecând mormăiri sălbatice cu sânge”.

În corespondenţa marelui poet şi matematician Ion Barbu (Dan Barbilian) întâlnim alte referiri la aceste necuvântătoare. Barbu vorbea mereu despre câini ca despre nişte copii. La un moment dat, fiica lui i-a trimis o scrisoare care purta „semnătura” unuia dintre câini, pe nume Toto, adică lăbuţa lui imprimată pe hârtie. Matematicianul a sărutat-o şi a adormit fericit. Ion Barbu împărţea lumea în două categorii: în iubitorii de câini şi... ceilalţi. El spunea că moartea unui câine este printre puţinele lucruri care îl fac să plângă. Iar prietenii lui Ion Barbu trebuiau să fie neapărat iubitori de câini! La un moment dat, el intră într-un conflict literar cu Arghezi. Vrând să stingă disputa, Barbu îi scrie proprietarului din Mărţişor: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ţii oarecum la câini...”.  Însă reputatul filosof Constantin Noica nu s-a mai bucurat de prietenia lui Barbu, după ce a declarat că „n-are organ pentru câini”.

Mozart a fost condus la groapă doar de câinele lui...

Dar câinele apare şi în foarte multe balade populare româneşti şi fabule, ca aducător de noroc, apărător credincios sau vestitor al unor pericole, lucru pe deplin consemnat în „Mioriţa”.

O formă de neglijare a animalului, despre care astăzi se vorbeşte la posturile de televiziune specializate, o găsim în „Istoria Ieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir. Avem de-a face cu o gospodărie de oameni nevoiaşi şi un câine care, după ce simte apropierea lupului, se duce să-şi anunţe stăpânul. Omul leneş şi ticălos doarme mai departe, în timp ce căţelul, paznicul lui fidel şi curajos, este ucis de fiara sălbatică... Aici sau la sfârşitul romanului „Ion”, de Liviu Rebreanu, s-a consacrat poate ideea „de a muri ca un câine”, în sensul că el este fiinţa abandonată, cea care nu mai are pe nimeni. Să nu uităm că pe marele Mozart l-a condus până la buza gropii doar câinele lui, în timp ce grupul său restrâns de prieteni s-a întors din drum, din cauza ploii!

Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, n-ar fi fost în mod sigur prieten cu Ion Barbu, pentru că nu ar fi trecut „proba câinelui” impusă de matematician amicilor săi. Iată ce scria, în 26 noiembrie 1876, Eminescu în „Curierul de Iaşi”, ca urmare a faptului că D.N. Pascu, subprefectul din ţinutul Dorohoiului, plimbându-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un câine turbat. Zice Eminescu: „Am întrebat cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămâie neatinse imunităţile câinilor din oraş, cari, când izolaţi, când doi câte doi, când constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi?”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639551-05-22

Mai multe imagini:
Scriitorii celebri şi câinii...
zoom
Scriitorii celebri şi câinii...
zoom

TAGURI: scriitori celebri, caini



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

ASANACHESCU ALEXANDRU
26 Ian 2012

Olandezii spun ca au invatat sa traiasca de la animale,in mod deosebit dele caini.Si noi romanii ar trebui sa invatam sa traim.Respect pe cei care nu iubesc animalele dar urasc pe cei care bat ori chinuiesc aceste sufletele bune ca painea calda si ca sufletul curat al unui copil.

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Femeie, în stare gravă după ce a fost atacată de 15 câini O femeie de 51 de ani a fost adusă în stare gravă la spital după ce a fost mușcată de o... 05 Dec 2016 | (1)