2018-10-17 05:18


SFÂNTA TREIME

 |  21:01
SFÂNTA TREIME

Când începem şi rostim o rugăciune spunem: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Prin aceste cuvinte şi prin semnul Sfintei Cruci care le însoţeşte, noi mărturisim credinţa noastră în Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în numele căreia am primit şi Sfântul Botez. Şi nu numai prin Sfânta Cruce şi prin cuvintele cu care începem rostirea rugăciunilor, ci şi prin toate sfintele slujbe şi mai ales prin Sfânta Liturghie mărturisim credinţa în Sfânta Treime.

Taina  Sfintei Treimi

Biserica a rânduit pentru binecuvântare motive, ca astăzi, a doua zi după marea sărbătoare a Pogorârii Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli, să se aducă cinstire specială Sfintei Treimi şi să se lămurească dogma Sfintei Treimi, dogmă specifică religiei creştine şi temelia mântuirii noastre. Vom încerca să vorbim, cerând ajutorul lui Dumnezeu, despre această dogmă fundamentală a creştinătăţii. Vom încerca numai să vorbim despre dogma Sfintei Treimi, căci, aşa cum nu putem privi cu ochii liberi soarele, în plina lui strălucire, fiindcă ne orbeşte, tot aşa nu putem pătrunde cu mintea această taină de nepătruns: Dumnezeu Unul şi totuşi preamărit în trei ipostasuri; Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi totuşi nimeni nu se poate considera creştin adevărat, dacă nu crede şi nu mărturiseşte din toată inima credinţa sa în Dumnezeul cel Unic în fiinţă şi preamărit în trei persoane. Nimeni nu poate nădăjdui în mântuirea sa cea veşnică, dacă nu îşi deschide sufletul pentru primirea acestei învăţături de căpetenie a creştinismului. Căci credinţa într-un singur Dumnezeu au avut-o şi o au şi iudeii, dar ei n-au primit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, credinţa într-un singur Dumnezeu au avut-o şi o au şi musulmanii, dar nici ei nu cred în dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos şi nu vor să audă despre Dumnezeu-Sfântul Duh. Ba chiar şi unii dintre antici s-au ridicat cu mintea la ideea că nu poate exista decât un singur Dumnezeu, dar nici aceştia n-au socotit dumnezeirea ca unică şi întreită totodată, aşa cum propovăduieşte Biserica, pe temeiul revelaţiei divine. Este adevărat că se găsesc şi în alte religii, ca şi la unii antici, oarecare năzuinţe spre înţelegerea dumnezeirii sub forma trinităţii, sub forma unei vagi grupări de divinităţi în aşa numite „triade”. Dar toate acestea pot fi socotite cel mult ca preînchipuiri ale dogmei Sfintei Treimi, ele fiind departe de înţelesul pe care îl are Sfânta Treime în biserica noastră. Numai în acest sens putem lua cuvintele unui vechi istoric al Bisericii creştine, Eusebiu de Cezareea, care scrie că marele filozof grec Platon a fost un profet al Sfintei Treimi.

Mărturii ale Treimii în Sfânta Scriptură

Prin urmare, tot ceea ce au putut face aceştia fără ajutorul revelaţiei divine, nu a fost decît o prefigurare a Treimii. Ea apare cu toată limpezimea în Sfânta Scriptură, chiar la Bunăvestirea făcută Fecioarei Maria că va naşte pe Mântuitorul lumii; arhanghelul Gavriil i-a vorbit acesteia despre persoanele Sfintei Treimi ( Luca I, 35). Aflăm deasemenea cum la Botezul Domnului Hristos, Sfânta Treime a fost prezentă aievea, Dumnezeu -Tatăl mărturisind despre Fiul Său cel iubit, Fiul primind botezul, iar Sfântul Duh arătându-se în chip de porumbel (Matei III, 16-17; Marcu I, 10-11; Luca III,22; Ioan I,35), scenă biblică reprezentată sublim în icoanele din biserici.

În activitatea Sa pământească, Mântuitorul a lămurit cu mai multe prilejuri raportul său cu Tatăl şi cu Sfântul Duh – Mângâietorul (Ioan XIV,14-17;XV,26), iar la încheierea activităţii Sale pământeşti El a dat Sfinţilor Săi Apostoli următoarea poruncă: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-le să păzească toate câte am poruncit vouă” (Matei XXVIII,19).

La rândul lor şi Sfinţii Apostoli au vorbit adesea despre persoanele Treimii. Astfel, Sf. Pavel adresează corintenilor binecuvântarea sa în următoarele cuvinte:” Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Cor. XIII,13). Tot astfel, Sfântul Ioan scrie: ”Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi aceşti trei una sunt”. (I Ioan V,7)

Acestea sunt mărturii clare despre Sfânta Treime, mărturii pe care şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii creştine le-au cules, le-au interpretat cu adâncă înţelepciune şi le-au fixat apoi în Simbolul credinţei, în Crez, cu prilejul Sinoadelor din veacul al-IV-lea.

Mărturisind deci credinţa într-un singur Dumnezeu, noi mărturisim şi credinţa în cele trei persoane ale Sfintei Treimi, care au ca însuşire comună dumnezeirea , dar au şi însuşiri deosebite. Astfel Dumnezeu Tatăl este creatorul lumii, Fiul este născut din veşnicie din Tatăl şi s-a făcut om din Fecioara Maria şi de la Sfântul Duh. Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din veşnicie din Tatăl şi este acela care însufleţeşte toate câte sunt, ajutând pe om să-şi câştige mântuirea prin har, credinţă şi fapte bune. Şi totuşi nu sunt 3 Dumnezei, ci unul singur, preamărit în 3 ipostasuri. Biserica nu pretinde că a spus tot ce se poate spune despre Dumnezeu sau că ar cunoaşte deplin ce este Dumnezeu în fiinţa Sa. Ea afirmă despre dogma Sfintei Treimi că este o taină, cea mai mare taină a creştinătăţii, pe care noi o primim cu credinţă.

Mărturii ale Sfinţilor Părinţi

Mintea noastră poate totuşi să încerce a-şi face o idee despre Treime, prin unele asemănări, prin aşa zisele analogii. Unii părinţi şi scriitori bisericeşti au socotit că pot descoperi o oarecare analogie între Sfânta Treime şi sufletul omenesc, cu întreita înzestrare: minte, voinţă şi simţire, care toate la un loc formează sufletul nostru unic. Alţii, precum Sfântul Atanasie cel Mare, au socotit că pot descoperi o analogie în cele trei înfăţişări ale soarelui: disc, razele şi lumina, care toate la un loc alcătuiesc un singur soare. Mai nimerită este analogia la care s-a gândit Dionisie Pseudo-Areopagitul. Într-o cameră, a spus acesta, avem trei sfeşnice, dar nu putem deosebi care este lumina ce ne vine de la unul din sfeşnice şi care de la celelate. În alte analogii se propun cele trei dimensiuni ale lucrurilor: lungime, lăţime şi înălţime; cele trei înfăţişări ale timpului: trecut, prezent şi viitor; cele trei laturi ale unui triunghi. Biserica nu a considerat niciodată că prin aceste analogii s-ar putea pătrunde în însăşi fiinţa intimă a lui Dumnezeu.

Nu trebuie să uităm că, deşi suntem creaţi din iubire de către Dumnezeu, şi încă nişte creaturi „slabe”, putem deveni fii prin har ai Lui. Este un lucru extraordinar pentru viaţa noastră duhovnicească, deoarece ni se dă putinţa să ajungem la unire morală şi dacă urmăm Evanghelia lui Hristos, viaţa noastră poate deveni un adevărat val de iubire a lui Dumnezeu şi al oamenilor, o continuă dăruire spre binele semenilor noştri, spre pacea şi mântuirea lor, asemenea conlucrării dintre persoanele treimice de la facerea lumii şi până astăzi.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-05-28

Mai multe imagini:
SFÂNTA TREIME
zoom
SFÂNTA TREIME
zoom
SFÂNTA TREIME
zoom

SFÂNTA TREIME
zoom

TAGURI: sfanta, treime, dumenzeu, sfantul, botez
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






loading...