2016-12-06 14:23

SPECIAL


Şi ce dacă românii nu ştiu când au trăit dinozaurii şi resping teoria lui Darwin? Într-o societate haotică, apare riscul fundamentalismului

 |  15:50
Şi ce dacă românii nu ştiu când au trăit dinozaurii şi resping teoria lui Darwin? Într-o societate haotică, apare riscul fundamentalismului

Într-osocietate haotică, apare riscul fundamentalismului avertizeazăLazăr Vlăsceanu, coordonatorul studiului care ne plasează pe ultimul loc înceea ce priveşte cunoaşterea ştiinţifică

Raportulpublicat vineri de Universitatea Bucureşti, care ne arată o Românie credincioasă,superstiţioasă, dar cu puţine cunoştinţe ştiinţifice, i-a şocat pe mulţi. Cineeste coordonatorul cercetăriisociologice care explică, printre altele, şi cauza sărăciei în care se aflăţara, odată ce ne aflăm într-o societate bazată pe cunoaştere, pe ultimelelocuri în ceea ce priveşte capitalul de cunoştinţe ştiinţifice la niveleuropean?

LazărVlăsceanu este şeful Catedrei de Sociologie de la facultatea omonimă aUniversităţii. A fost director adjunct al Centrului European UNESCO pentru ÎnvăţământulSuperior, iar în prezent este vicepreşedinte CNCSIS. Are un doctorat înSociologie, obţinut în 1976, la London Institute of Education.

- Domnule profesor, cerezultat al studiului v-a surprins cel mai tare?

- Cel maitare m-a surprins direcţia de orientare a răspunsurilor şi intensitateaacestora. Am descoperit scoruri foarte mici de cunoaştere ştiinţifică, ce suntcorelate cu nivelul social, fireşte, dar şi o orientare în sensuri diferite,opuse, care cred că este unică la nivel european. Avem, pe de o parte, o anumităatitudine faţă de religie, dar totodată foarte mulţi oameni care cred însuperstiţii. Sau, alt exemplu: românii, care au un stoc redus de cunoaştere ştiinţifică, sunt printre cei mai optimişti europeni,referitor la rezultatele ştiinţei, cred în cea mai mare măsură că aceasta varezolva problemele omenirii. Pe de altă parte, nu au încredere în oamenii de ştiinţă,un român din doi considerându-i periculoşi.

- E semn rău, ca să vorbim întermenii celei mai răspândite superstiţii?

- Înrândul publicului, în media şi în configurarea strategiilor individuale de viaţaapar două orientări contradictorii. Orientarea raţional-ştiinţifică este bazatăpe ştiinţă, pe cercetarea ştiinţifică fără limite şi pe produsele şiinstrumentele acestora. Cealaltă orientare se vrea a fi pe cât de „umanistă”,pe atât de „iraţională” şi se asociază cu pseudo sau para-ştiinţe, cu credinţesuperstiţioase, mistice sau religioase şi cu temeri iraţionale faţă deincertitudini şi mistere nedesluşite, încă numeroase şi parcă omniprezente.Cele două orientări corespund unor tipuri diferite de cunoaştere şi unorideologii de neîmpăcat. Or’, omul nu tolerează disonanţa,adică o orientare discordantă, cum ar fi, de pildă, să-ţi placă alpinismul, darsă te temi de înălţime. Cam aşa s-ar traduce rezultatele. În mod normal, dacăadmiţi că informaţia ştiinţifică este importantă pentru rezolvarea problemelor,atunci te străduieşti să acumulezi astfel de informaţie, ori dacă mergi îndirecţia superstiţiilor, sau te temi de savanţi, atunci îţi schimbi orientarea.Cum spuneam, aceste răspunsuri paradoxale ne fac unici în Europa. Nu e rău,este tipic pentru comunităţile haotice, dezorganizate, care nu şi-au găsit unechilibru. Suntem încă în căutarea unei direcţii...

Cât de multsuntem dispuşi să acceptăm rezultatele ştiinţei

- De ce este important studiulpe care l-aţi coordonat?

- Pentru ada un sens actual relevanţei proiectului, să invocăm câteva informaţii privindstarea actuală a ştiinţei şi tehnologiilor. Experimentul Large Hadron Collider(LHC), cercetările actuale de genetică moleculară şi cele asociatebiotehnologiilor sunt numai câteva din dezvoltările ştiinţifice de vârf. Dintretoate, să ne referim doar la comunicatul emis de J. Craig Venter Institutedin SUA, care efectuează cercetări genomice. Pe 20 mai, 2010, ni se spunea căs-a produs prima celulă sintetică şi că s-a confirmat principiul conform căruia„un genom poate fi proiectat în computer, poate fi produs chimic în laborator şipoate fi transplantat într-un recipient de celule pentru a produce o nouă celulăautoreplicată numai sub controlul genomului sintetic”. Acest produsexperimental demonstrează nu numai că putem produce genomuri artificiale carecontrolează producerea sintetică de celule. Într-un viitor plauzibil apropiat,vom putea să producem în mod sintetic şi artificial nu doar genomul, ci şicelulele şi organismul care îi corespund - nu din alte celule vii, ci în modsintetic. Date fiind realizările excepţionaleşi contra-intuitive ale ştiinţei contemporane, ne punem întrebarea: în ce măsurăpublicul dispune de o familiarizare suficient de ridicată cu ştiinţa pentru aputea urmări şi înţelege relevanţa acestor creaţii? Cât de mult suntem gata săsprijinim asemenea cercetări, să beneficiem de binefacerile ei şi să împiedicămeventuale riscuri sau abuzuri? Pentru a răspunde la asemenea întrebări amrealizat cercetarea despre care discutăm.

- E o cercetare utilă înuniversităţi. Dar pentru marele public?

- Importanţapublică şi pentru politicile publice ce privesc ştiinţa datelor şi a informaţiilordin acest proiect este remarcabilă. Pede o parte, oferim şansa unei mai bune înţelegeri a stocului public de cunoaştereştiinţifică din România contemporană: câtă cunoaştere ştiinţifică factuală esterelevată de publicul românesc în comparaţie cu cel european? Care suntraporturile dintre cunoaşterea ştiinţifică, credinţele religioase şi practicilesuperstiţioase sau dintre cultura ştiinţifică şi cultura noastră generală? Ceatitudini faţă de ştiinţă sunt dominante în publicul românesc? Pe de altăparte, politicile publice privind ştiinţa şi aplicarea lor sunt în cea mai mareparte finanţaţe din fonduri publice. Este publicul nostru înclinat să sprijineautorităţile publice care investesc în cercetarea ştiinţifică?

- Există riscul să o luăm pecalea fundamentalismului religios?

- O, da!Există riscul glorificării unor iraţionalisme. Dar cum orice este posibil, să gândimoptimist şi să spunem că s-ar putea ca românii să-şi dea seama că trebuie săinsiste mai mult în aprofundarea ştiinţei. Luând în calcul cel mai rău scenariuposibil, tot n-ar trebui să ne părăsească optimismul. În anii ’60-’70 aisecolului trecut, Revoluţia Culturală aducea în China o orientare anticulturală, fundamentată ideologic,extremistă. Astăzi, China e o naţiune puternic orientată spre ştiinţă, devenindprincipala importatoare de patente la nivel mondial. Este o adevărată foame decunoaştere, de inovaţie şi ştiinţă în ţară unde acum patru decenii se petreceaugrozăviile Revoluţiei Culturale.

Superfiacialitatea ar putea să nesalveze de extremism

- Superficialitatea de care dau dovadă românii îi va împiedica să devinăfundamentalişti?

- Desigur. Cercetarea relevă ouriaşă superficialitate şi aceasta, într-un fel, ne împiedică să devenimfundamentalişti. Gândiţi-vă că superficialul se manifestă grotesc şi astăzi, înspaţiul public, îl recunoaştem pe stradă, dar ne facem că nu-l vedem. A devenitaproape o trăsătură de caracter această “descurcăreală”. Ştiţi cum se spunea înultimii ani ai comunismului - “orientează-te!” Adică ţi se cerea să găseşti osoluţie rapidă şi superficială fără a rezolva cazurile. Alţii spun “şmecherie”,şmecheria românului care se descurcă pe termen scurt, fără a reuşi săconstruiască pe termen lung.

- E posibil ca românii mai instruiţi să fi emigrat în Occident şi să nufi intrat în sondaje?

- Aceasta e o problemă a tuturoranchetelor sociologice: nu pot surprinde răspunsurile românilor care lucreazăîn străinătate. Şi au o pondere însemnată fiind peste două milioane. Această categorie socială mai dinamică şi cuspirit anteprenorial nu a putut fi prinsă în sondaj şi asta perturbărezultatele, dacă se vor întoarce. Ar fi o altă distribuţie a răspunsurilor dacăs-ar întoarce masiv cei din emigraţie.

- Ar putea fi speculat acest pattern în zona electorală?

- Categoric da: românul esteimprevizibil şi manipulabil, făcând loc opulismului.

- Cine este de vină pentru deficitul de cunoaştere ştiinţifică?

- Mi-a fost teamă, atunci când amvăzut rezultatele, să nu ne repezim asupra unui vinovat de serviciu. Aşa cum auloc la noi dezbaterile publice, mă temeam că va fi abuzat individul, care nu emotivat suficient să înveţe, şcoală care permanent este criticată sau chiarmass-media, care nu are suficiente emisiuni ştiinţifice gen Discovery. Acestecritici facile ţin de “şmecheria” sau de superficialitatea de care aminteam.

- Care ar fi atunci soluţia?

- Să introducem elemente derigoare în orice întreprindere şi să existe la orice nivel instanţe deaprecierea calităţii fiecărui gest. Deocamdată nu există criterii respectate detoată lumea în aprecierea calităţii. Modelăm criteriile ca pe o plastelină pânărezultă ceea ce dorim, de la examene până la licitaţiile pentru lucrărilepublice. De asemenea, trebuie ca savanţii să comunice mai bine rezultatelemuncii lor. Principala e a oamenilor de ştiinţă: nu avem mediatori întrediferitele tipuri de cunoaştere specializată şi nici între cunoaşterea delaborator şi publicul larg. Trebuie să facem cunoaşterea specializată accesibilăcelor mulţi. Vă dau un singur exemplu: manualele de fizică sunt scrise defizicieni pentru fizicieni. Nici măcar profesorii de chimie nu le înţeleg, ce sămai vorbim de elevi.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638939-01-24

Mai multe imagini:
Şi ce dacă românii nu ştiu când au trăit dinozaurii şi resping teoria lui Darwin? Într-o societate haotică, apare riscul fundamentalismului
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image