2016-12-08 04:17

SPECIAL


Slujbe stranii din trecut: Organizator de... orgii

 |  17:32
Slujbe stranii din trecut: Organizator de... orgii

Ei bine, dacă astăzi avem organizatori de nunţi, deevenimente şi nimicuri mondene sau de lansări de tot felul, pe vremuri, oameniipriveau orgia ca pe o sărbătoare îndelung aşteptată, a cărei organizare trebuiasă fie ireproşabilă. Poate vă imaginaţi că individul desemnat pentru tentantamisiune avea o slujbă foarte incitantă şi "interesantă". Maestrul deceremonii al destrăbălărilor trebuia să se ocupe cu livrarea mâncărurilor, a femeilor,a muzicii şi a trupelor de saltimbanci. Credeţi că era uşor? Documente străvechine asigură că nu...

Planificatorul de orgii trebuia să depună eforturiconsiderabile pentru găsirea şi angajarea unor curtezane care, pe lângă faptulcă era musai să arate cât mai bine conform standardelor vremii, trebuiau, înplus, să nu aibă nici urmă de boli venerice. Ultima condiţie fiind obligatorie şirelativ greu de îndeplinit. De asemenea, mâncarea şi băuturile trebuiau săexprime luxul şi opulenţa gazdei, care nu se uită la bani în cazul uneiasemenea ocazii. Saltimbancii şi circarii trebuiau să fie în plină formă fizică,fără întinderi musculare sau accidentări mai vechi, care să le pună în pericolreprezentaţiile.

Pe lângă aceste aspecte, organizatorul de orgii nu erabine văzut de o parte a membrilor societăţii, fiind urât de cei de condiţii maimodeste şi chiar vânat de geloşii aristocraţi din tabere rivale nobilului careplătea orgia. Cel mai faimos organizator de orgii din Roma Antică a fost GaiusPetronius, cel care a descris ca nimeni altul depravarea romanilor în lucrareaSatyricon.

Stercorariul - colector de excremente

Roma Antică era celebră pentru sistemele sale complicatede canalizare; cu toate acestea, în ciuda metodelor avansate (pentru aceavreme) prin care se evacuau excrementele locuitorilor Cetăţii Eterne, mulţiromani nu aveau acces la ele deoarece fie locuiau pe colinele unde nu se puteaface canalizare, fie erau prea săraci pentru a plăti serviciul sanitar. Chiar şicei care îşi permiteau canalizare personală nu o alegeau întotdeauna cubucurie, deoarece experienţa demonstrase că labirintul de galerii adăposteacohorte de şobolani, iar mirosul fecalelor care bălteau sub casa cetăţeanuluiRomei era deopotrivă insuportabil şi persistent.

Într-o astfel de situaţie, soluţia venea sub forma luistercorarius, primul "căcănar" patentat în istorie. Slujba acestuiaera aceea de a bate de două ori pe zi la uşa cetăţenilor, cu scopul de acolecta, într-o găleată mare, fecalele produse de aceştia în ziua respectivă.După efectuarea scârbosului troc, stercorariul îşi conducea liniştit căruţaticsită cu butoaie doldora de excremente spre periferia Romei. Acolo, la porţileoraşului, stercorariul era aşteptat de ţăranii din împrejurimi care cumpărauexcrementele la preţ bun pentru a le folosi apoi drept îngrăşăminte pe deplinorganice pentru culturile lor de legume şi cereale.

În ciuda îndeletnicirii deloc onorabile pentrustandardele noastre, istoria ne relatează că mulţi erau aceia care seînghesuiau pentru o slujbă de stercorarius, oferindu-se deseori mite substanţialepentru ocuparea "pestilenţialului" post.

Ştergător de funduri regale

Vrând parcă să ilustreze perfect trista butadă "Cenu face omul pentru o bucată de pâine", englezii au inventat în trecutscârbavnică "meserie" a ştersului de funduri încoronate. Denumit oficialşi pompos “The Groom of Stool”, individul respectiv era la origine un fostservitor excepţional, "ridicat în rang". Noua sa datorie la locul demuncă era aceea de "a curăţa anusul regal după defecare".

În primii ani de domnie ai regelui Henric al VIII-lea,titlul a fost acordat piticului curţii, care făcea parte din suita regală şi îşipetrecea timpul în Private Chamber. Regii britanici au apelat deseori la piticicare să-i şteargă la fund, dintr-un ciudat motiv de Lejmajestate: în faţa unuiom de talie normală, regele ar fi trebuit să se aplece pentru a fi şters alfund. Iar un rege care se apleacă în faţa unui supus de-al său, chiar şi pentrua fi şters la fund, nu se putea imagina. Prin urmare, bieţii pitici ajungeau cumânuţa direct la fundul încoronat fără ca regele să facă umilitorul gest de ase înclina.

Spre sfârşitul Evului Mediu, urâta atribuţiune a intratîn îndatoririle secretarilor personali ai regilor. Prin natura gestului intim,aceşti secretari ajungeau, în timp, să discute cele mai intime probleme curegele şi beneficiau de toată protecţia şi sprijinul monarhiei. Groom of theStool ajunsese, aşadar, un înalt rang social, vânat de mulţi.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638946-02-28



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image